După 20 (...30) de ani

Publicat în Dilema Veche nr. 592 din 18-24 iunie 2015
O lume aproximativă jpeg

Nu ştiu cum se întîmplă, dar se nimereşte cîte un an în care totul se... aniversează. Se împlinesc X ani de la terminarea liceului, Y ani de la absolvirea facultăţii, un număr remarcabil de ani de la căsătorie, un altul şi mai impresionant de la prima iubire... etc. 

Astfel de ani sînt tumultuoşi în toate sensurile: în cel bun, pentru că revezi persoane pe care nu le-ai văzut de secole. E cît se poate de interesant să le urmăreşti evoluţia în timp, să vezi că, da, s-au schimbat, dar, mai mult sau mai puţin, cam toţi au rămas pe aceeaşi linie. Iar simpatiile şi antipatiile de altădată se păstrează, într-o formă sau alta, pînă-n ziua de azi. 

Desigur, nu atît de pregnante, de... pe viaţă şi pe moarte. Poţi purta o conversaţie civilizată, peste ani, cu colega care ţi-a „furat“ iubitul. Dar respectiva colegă rămîne aceeaşi fiinţă aparent inumană, mereu impecabilă, cu slujbă, familie, siluetă şi haine model. Ce mai contează că, de fapt, „iubitul“ nici nu era iubit, căci pe vremea aceea lucrurile se petreceau mai mult în imaginaţie, că nu ţi l-a furat, ci l-a preluat, după un timp... Şi că „perfecţiunea“ – se subînţelege – e, de cele mai multe ori, doar o haină bună pe care o îmbrăcăm cu toţii ca să ne dăm mari şi să le oferim celorlalţi imaginea pe care o construim în acest scop. 

De fapt, există cel puţin două atitudini (plus combinaţiile dintre ele...) la asemenea întîlniri. Una e cea a look-ului şi a atitudinii construite, pe sub care să nu tranpară altceva decît realizări. La extrema cealaltă se află atitudinea

cu mesajul „Luaţi-mă fix aşa cum sînt, dacă mă iubiţi, şi nu comentaţi...“ Sînt oameni care vin îmbrăcaţi

, şi-şi pun biografia pe tavă, aruncîndu-ne în faţă, din prima, aspectele negative: mărturisesc că-i apreciez şi mi se par curajoşi. Nu-i uşor să spui, aşa, la un pahar de vin, că ai divorţat, nu ai copii şi ţi-au murit amîndoi părinţii – şi asta unor oameni pe care nu i-ai văzut de ani... E o atitudine pe care o pot înţelege. 

Dacă mă străduiesc, pot înţelege şi atitudinea cealaltă, de

Există, desigur, şi varianta intermediară, neutră: sînt oameni care vin la asemenea mese colectiviste de revedere, se aşază cuminţi şi demni la locurile lor şi rămîn discreţi aproape pînă la sfîrşit. Desigur, mai împărtăşesc cîteva amănunte nesemnificative, de suprafaţă, dacă e cazul. Sau, uneori, intră în conversaţii mai personale doar cu colegul de alături, după cîteva pahare... 

Există şi situaţii cu adevărat tragice. Sînt oameni care au trăit şi trăiesc adevărate drame, care au avut şi au probleme serioase cu copiii lor, de pildă. Aceştia se poartă, de obicei, firesc, fără să vorbească excesiv despre problemă, şi fără să dramatizeze, dar nici ascunzînd-o – ci, mai curînd, declarînd-o ca pe ceva obişnuit. Am mai mult decît admiraţie pentru ei. 

Sînt şi persoane cu adevărat de succes, care au făcut şi fac ceva semnificativ, dincolo de nevoia de a-şi construi imagini. Aceştia nu au nevoie să se laude cu nimic, lucrurile se văd de la sine. Sînt şi alţii care s-au schimbat evident din vremea şcolii, devenind, din tocilari şi elevi foarte pe linie – persoane neconvenţionale, neîncartiruite, care şi-au educat moral, dar şi liber copiii, care-şi gestionează curajos viaţa personală şi fac faţă celei profesionale. 

De fapt, cu excepţia chestiunilor legate de libertate (care, ştim cu toţii, nu e uşor de obţinut atunci cînd trebuie să-ţi cîştigi existenţa), celelalte „puncte“ sînt valabile pentru mai toţi cei prezenţi la asemenea întîlniri. Majoritatea au devenit cetăţeni responsabili, care au grijă de familiile lor şi contribuie la „bunul mers al societăţii“. Pînă la urmă, generaţia noastră a ajuns cea care e acum „la putere“, după cum spune un prieten. Dacă e să-mi aduc aminte de vremurile în care ne trăgeam de codiţe şi ne dădeam cu manualele (cartonate...) în cap la şcoală – desigur, în semn de apreciere –, lucrul ăsta mi se pare de necrezut...  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Masini la granita dintre Finlanda si Rusia FOTO EPA EFE jpg
Bărbații apți pentru mobilizare fug de războiul lui Putin: Datele înregistrate de FSB până sâmbătă seara
Circa 261.000 de bărbați au plecat din Rusia începând de miercurea trecută, când Vladimir Putin a anunțat mobilizarea parțială pentru războiul din Ucraina, scrie „Novaia Gazeta. Europe”.
Selectionerul Edi Iordanescu FOTO FRF
Edi Iordănescu: „Sper că am început să câștigăm o echipă”
Selecționerul Edi Iordănescu (44 de ani) a transmis că va avea loc o discuție decisivă cu șefii Federației, despre parcursul său la cârma naționalei României.
Big Trail Lake FOTO USGS
Lacurile nou formate în Alaska îngrijorează oamenii de știință
Lacurile nou formate în Alaska din cauza topirii permafrostului duc la o erupție de metan în atmosferă, a avertizat un om de știință care lucrează cu NASA.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.