Artă şi alcool

Publicat în Dilema Veche nr. 590 din 4-10 iunie 2015
Artă şi alcool jpeg

Pe zidurile Luvrului, zilnic îl văd, se etalează imensul afiş al expoziţiei „Poussin şi Dumnezeu“ ce convoacă la dialogul pictorului clasic francez cu puterea supremă, el, care s-a confruntat doar cu Biblia şi Antichitatea. Pictor academic, pictor al valorilor unanim acceptate, pictor fără dramă, pictor ce se devotează peisajului pastoral sau perfecţiunii „albastre“ – nu îl iubesc, mai presus de toate, pentru motive ideologice! Un artist de curte, un artist oficial… atunci şi acum. Indiferent, îmi continui parcursul pe Rue de Rivoli pentru a mă îndrepta spre opusul lui Poussin, spre expoziţia a cărei publicitate am descoperit-o în subsolurile metroului, acolo unde-i era locul:  „Scursurile baroce“ („Les bas-fonds du baroque“). Astfel îl uit pe Poussin şi descopăr o altă lume. Subterană şi violentă, nicicum securizantă, o lume periculoasă, imprudentă. O lume plasată sub semnul lui Caravaggio, acest Marlowe al picturii. Că, la el, alcoolul şi sexul se aliază pentru a suscita conflicte periculoase, adesea rezolvate prin lovituri de cuţit. Arta acestor marginali e neliniştită, agitată, fără priviri spre cer, ci doar spre partenerii de petreceri. Cînd o admir regret că pictura e mută, că nu-mi parvin cîntecele şi strigătele deliranţilor servitori ai lui Bacchus pe care-l onorează efervescent, fără rezerve. O pictură a excesului! Cum va fi mai tîrziu cea romantică sau cea a unui Jackson Pollock sau Yves Klein. Dacă la Poussin peisajul e silenţios, aici cîrciumile sînt zgomotoase. Dacă la Poussin sîntem convocaţi la cultul zilei, aici pătrundem în agitaţia nopţii care eliberează şi înfierbîntă. Libaţiunile sînt şi protecţia inexistentă. Alcoolul e o armă contra neliniştii, un adjuvant al creaţiei! 

Expoziţia, scenografiată de un om de teatru rafinat şi preţios, Pier Luigi Pizzi, debutează printr-o prezentare turistică a Romei din secolul al XVII-lea, hartă cu biserici, palate şi pieţe, copii după statui antice – iată teritoriul nobil şi valorile sigure ale capitalei catolice! Acest preambul are ca motiv „pedagogic“ voinţa de a evidenţia contrastul între „hochkultur“ – „cultura înaltă“, cum spun germanii – şi cealaltă, subversivă, exersată de „scursurile baroce“, indiferente la orgoliul instituţiilor şi fastul ceremoniilor. Adevăraţi „border line“, ei se refugiază într-o lume proprie, opusă şi polemică. O lume inversă, unde ritualurile sînt carnavalizate şi monarhii „dionisiaci“ încoronaţi în contexte de acută ebrietate. Prinţi ai vinului însoţiţi de slujnici practicanţi ai aceluiaşi protocol. 

Ce se impune aici e dimensiunea colectivă, opusă solitudinii tradiţionale a artistului, căci pluralul comunitar domină şi permite această extraordinară exaltare a ambianţelor colective. Nimeni nu rămîne izolat, o energie nemăsurată e suscitată de aceste înlănţuiri de corpuri erotice, bărbaţi şi femei. De altfel, grupul îşi găsise o denumire conformă modului său de a se reuni: „stolul de păsări“ – dar păsări de noapte şi bandă de beţie. 

– aceasta le era denumirea flamandă, căci prezenţa masivă a artiştilor nordici a determinat succesul acestor bacchanale romane. În specialişti înveteraţi, ei le-au impus şi animat. Din Nord ei importă aici o scenă de gen ce le e proprie, scenă de tavernă, dar trupurile diferă, ele nu dispun de dimensiunea grotescă proprie şcolii flamande, ci se afirmă în splendoarea lor eroică, splendide corpuri latine agitate sub impactul alcoolului. Nordicii i-au antrenat pe italieni la beţie, iar aceştia, în schimb, le-au revelat un alt model fizic. Logodnă între plăcere şi artă! Cum să uit clipa în care, la aeroport, o actriţă norvegiană mi-a spus: „Vino la noi, să te învăţăm să bei“? Nordicii sînt experţi. Şi expoziţia o confirmă. 

Un flamand, Pieter Boddingh van Laer, un estropiat poreclit Bamboccio – maimuţoiul –, se va impune ca lider al mişcării ce îi va reuni sub o denumire comună, 

, pe colegii săi de confrerie şi de orgii. Bamboccio e un Richard al III-lea de cîrciumă. El domneşte peste noaptea Romei. Îi privesc îndelung portretul în această scenă de posesiune, sub impactul vinului şi al magiei căreia i se dedică. În transă, artistul aliază capul de mort, motiv privilegiat al vanităţilor, şi ustensilele proprii operaţiilor de vrăjitorie însoţite de o carafă de vin ale cărui efecte se identifică pe chipul său agitat. Pe marginile pînzei se observă, discret, ghearele demonului, căci pe pagina lizibilă e înscrisă precauţia „Demonul nu glumeşte“. Bamboccio se confruntă aici, înspăimîntat şi încîntat, cu noaptea Walpurgiei. 

Aceşti fanatici ai lumii de jos vor îndrăzni să submineze ierarhiile şi vor semna portrete de cerşetori şi marginali, tratate cu aceeaşi atenţie şi la dimensiuni similare acelora consacrate marilor demnitari romani. Elogiu implicit adus unor personaje ce astfel încetează să fie reduse la rolul de figuranţi pentru a deveni protagonişti pe scena plastică. E ceea ce va face şi Velázquez cînd pictează sclavi şi pitici. Alegerea motivului nu e inocentă, ea implică decizii şi polemici. Toţi îl respectă şi toţi 

îi pictează direct, după „natură“, pe aceşti călători fără domiciliu fix. Alegerea lor, ca şi tratarea, atestă noua demnitate ce le e acordată. 

Iată, îmi spun, un univers ce ignoră ordinea zilei şi eforturile muncii, căci aici ceea ce domină sînt, în permanenţă, manifestările incontrolabile ale iraţionalului. Prevederea viitorului, mascaradă curentă printre aceşti adepţi ai nopţii, jocurile de cărţi şi toate subterfugiile ce se termină prin conflicte asasine, iubiri ilicite, practici suspecte ca prostituţia sau degradante ca urinarea printre celebrele ruine admirate de Poussin, iată ce seduce la aceşti artişti nonconformişti. Un univers fără legi, nici norme, un univers secret unde plăcerea provine din transgresie. Şi din răsturnarea valorilor efectuată în comun sub efectul acestui drog antic, vinul, al cărui zeu, Bacchus, beneficiază de un adevărat cult căruia, fără nici o cenzură, „stolul de păsări“ i se consacră. Alcoolul, asociatul meu – repetă ei exaltaţi. Cîţi alţii nu se asociază aceleiaşi alianţe: arta şi alcoolul! Şi, în ciuda acestor libertăţi subversive, expoziţia insistă asupra succesului de piaţă al artiştilor cărora potentaţii epocii le cumpără pînzele şi le expun pe zidurile palatelor romane. Ca azi milionarii ce investesc în „street art“, această expresie a marginalilor actuali. Drogul a înlocuit vinul! 

Aceşti 

sînt născuţi din cometa Caravaggio. Ca el, ei mor tineri. Ei împărtăşesc aceeaşi noapte şi iubesc aceleaşi excese. Dar pictura le răscumpără excesele vieţii. Ce ar fi devenit ei fără ele? 

 Livada de vişini, teatrul nostru

Foto: G. Venturelli

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

coronavirus in romania 15 ianuarie 2022 jpg
Judeţele care au înregistrat, marți, cele mai multe infectări cu SARS-CoV-2
Municipiul Bucureşti se află, marți, pe primul loc în topul negativ al judeţelor cu cele mai multe cazuri noi de infectări cu noul coronavirus.
Protest fata de mobilizare in Rusia FOTO EPA EFE jpg
O nouă lovitură pentru Rusia. Turkish Airlines nu suplimentează zborurile pentru ruși
Numărul rușilor care vor să fugă din Rusia din cauza mobilizării dispuse de dictatorul Vladimir Putin este în continuă creștere, ceea ce face ca cererea pentru zboruri să fie extrem de mare.
microbuz scolar Ipj arges jpeg
Şoferul unui microbuz şcolar, prins beat la volan, în timp ce transporta elevi, în Argeș
Şoferul unui microbuz şcolar a fost prins beat la volan, în timp ce transporta patru elevi și un profesor. S-a întâmplat într-o comună din județul Argeș. Bărbatul s-a ales cu dosar penal.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.