Fete singure pe ringul de dans

Publicat în Dilema Veche nr. 592 din 18-24 iunie 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

De curînd, am asistat întîmplător la o petrecere de botez. Nu cunoşteam pe nimeni. De fapt, petrecerea, care fusese organizată pe terasa unei vile, se spărsese puţin înainte de miezul nopţii, aşa că priveam doar acele imagini dezolante de după chef – mesele încărcate de sticle şi pahare, resturi de mîncare ce nu fuseseră încă debarasate de chelneri, scrumiere pline, şervete albe cu pete de vin roşu, confetti împrăştiate peste tot, aranjamente florale deja ofilite. Rudele simandicoase de gradul I şi II, de vîrstă mijlocie şi a treia, precum şi copilul botezat care habar n-avea că din cauza lui avusese loc tot acel tărăboi festiv, se retrăseseră deja discret la culcare. Totuşi, petrecerea nu se terminase, continua cumva din inerţie, era prea devreme ca luminile să se stingă. Inevitabil, rămăseseră doar „tineretul“ şi beţivii de conjunctură. Muzica se auzea în continuare în boxe, un disco din anii ’90, probabil că DJ-ul, tot de ocazie, îşi închipuia că nu mai interesează pe nimeni „ce se cîntă“ (existaseră şi nişte lăutari care îşi luaseră banii şi plecaseră). 

Mi-a atras atenţia ringul de dans, cu orga lui de lumini improvizată – spoturi albastre şi galbene. Pe ring, mai erau nişte fete singure care dansau în neştire. În rochiţele lor scurte, cu pampoane, cu decolteurile pline de sclipici, cu pantofi cu toc cui şi cu coafuri studiate care se turtiseră un pic, cu machiajul un pic scurs, se mişcau în ritmul muzicii parcă în reluare, fără nici un fel de eleganţă sau graţie, ca nişte marionete pe sfori. Nu le păsa de ce se întîmpla în jurul lor. Ştiau că au venit la petrecere ca să se distreze şi se distrau! Îşi îndeplineau conştiincios datoria pînă în ultima clipă, pînă cînd ultimul acord de muzică urma să se stingă. 

Nu era pentru prima dată cînd vedeam tot acest spectacol kitsch şi înduioşător în acelaşi timp. Cam la toate petrecerile, mai ales la cele programatice, de tipul nuntă sau botez, se petrece cam la fel. E o scenă care exprimă o tristeţe goală, lipsită de conţinut. Însă dincolo de ea, sînt o sumedenie de alte lucruri ascunse. Poate că acele fete de pe ringul de dans veniseră la petrecere cu speranţa de a-şi găsi un partener. Şi îşi urmau acest scop cu înverşunare pînă la capăt. Sau poate că tocmai pierduseră unul, iar dansul acela ca un exerciţiu impus era o etalare a singurătăţii, a disponibilităţii. Poate că aveau parteneri cu care erau nefericite, iar unii dintre ei îşi beau minţile la cele cîteva mese ocupate de pe terasă. 

De obicei sînt două triburi – fetele care dansează în cerc şi bărbaţii care se îmbată. De la un anumit moment încolo, nu mai interacţionează deloc unii cu alţii. Nici măcar nu se mai privesc, se ignoră reciproc. Bărbaţii au problemele lor – să scurgă paharele, să fraternizeze, să pună la cale afaceri care n-or să se întîmple vreodată. Unii să se plîngă de absenţa femeilor din viaţa lor. De obicei, aceste petreceri de familie răscolesc – se nasc comparaţii, „Uite, cutare s-a măritat bine, tu ce mai aştepţi?“, „X şi Y sînt deja la casa lor, au făcut şi un copil, tu tot un golan ai rămas!“, există o presiune a grupului, ies la iveală frustrări. De aceea, mulţi dintre bărbaţii tineri cedează presiunii şi se îmbată. De aceea, femeile tinere, după ce au bîrfit între ele, s-au comportat ca nişte doamne, au socializat, au apreciat din priviri un bărbat sau altul, au încercat să epateze, sfîrşesc prin a dansa singure, neştiind ce se cuvine să mai facă. Fiecare se retrage într-o carapace, se separă de ceilalţi, pune în faţa sa un paravan – un pahar cu whisky, un dans. Însă, dacă cele două triburi s-ar vedea unul pe celălalt, ar avea disponibilitatea să se cunoască, tensiunea s-ar risipi ca prin farmec, poate că şi unii şi altele şi-ar găsi „jumătăţile“ sau măcar ar petrece un final de petrecere mai agreabil. Dar se dispreţuiesc reciproc, din principiu. Fetele se uită la bărbaţii care beau şi strîmbă din nas – nişte beţivi! Bărbaţii le privesc pe fete ca nişte plante ce fac parte din decor – nişte fufe! 

Am trăit experienţe similare, în adolescenţă şi puţin după aceea, aproape la toate nunţile la care am fost nevoită să particip. Nunţi clasice, „care respectă tradiţia“. Toate acele petreceri m-au traumatizat în felul lor. Stresul inutil al pregătirilor – ce rochie? ce pantofi? Ideea de a te împopoţona „ca să fii în rîndul lumii“. Petrecerea la care toţi fac mari eforturi să se simtă bine. Şi care nu se mai termină. Şi acel moment nocturn în care totul se fîsîie şi nu mai ştii ce să faci. A fost oribil, dar parcă nu-ţi vine să pleci. Parcă băiatul acela simpatic, verişorul mirelui, îţi zîmbise la un moment dat. Parcă celălalt, brunet, coleg de liceu cu mireasa, începuse o conversaţie. Unde au dispărut cu toţii? Şi stai stingheră pe un scaun, te uiţi la lumea care a mai rămas, aştepţi să te bage cineva în seamă. Pentru că nu te observă nimeni, deşi tu te-ai străduit, ţi-ai luat rochie nouă şi pantofi cu toc, te-ai dichisit, te apucă, aşa, un soi de nervozitate. Începi să bîţîi din picior, în ritmul muzicii. Parcă ai dansa. Dar fiindcă n-ai noroc să vină la tine unul dintre bărbaţii aceia asudaţi şi duhnind a alcool ca să te invite, nu îndrăzneşti să-ţi părăseşti scaunul. Nici să te expui de una singură pe ringul de dans. Aşa că dansezi în imaginaţia ta, fără rost, la nesfîrşit. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Generalul Mark Hertling FOTO EPA-EFE
Bătălia Crimeei va fi „dificilă” pentru armata ucraineană, afirmă fostul comandant al trupelor americane în Europa
Bătălia pentru Crimeea va fi „dificilă” pentru armata ucraineană în cazul în care va ajunge în situația de a elibera peninsula din Marea Neagră, apreciază fostul comandant al trupelor americane în Europa, generalul în rezervă Mark Hertling.
soldati rusi in ucraina FOTO ZDF
Mărturia unui rus care a scăpat din încercuirea ucrainenilor: Lunetiștii noștri aveau puști din 1939
Rușii sunt trimiși să lupte pe frontul din Ucraina fără să fie pregătiți militar, fără veste antiglonț, fără hrană și cu arme vechi, conform unui militar.
Deepfake Technology. FOTO Discover Magazine
Proces Deep Fake în premieră. Elevă din Giurgiu, condamnată de instanță pentru un trucaj video
Primul proces din România cu tema DeepFake a fost judecat la o instanță din județul Giurgiu. O elevă a fost obligată să achite o sumă importantă pentru că și-a bătut joc de un coleg de clasă.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.