Locurile, oamenii şi poveştile Lilianei Nicolae

Publicat în Dilema Veche nr. 590 din 4-10 iunie 2015
O lume aproximativă jpeg

este cartea de reportaj (Casa de Pariuri Literare, 2015) pe care

şi-a lansat-o de curînd la Bookfest. Multe dintre reportajele ei au apărut chiar în

(altele au fost făcute pentru

şi Radio România Actualităţi). Primul ei merit e că reabilitează un gen, din punctul meu de vedere, esenţial pentru presa scrisă, destul de uitat şi neglijat, şi anume reportajul, în accepţia lui „curată“, clasică. Cu reporterul dedicat, care se deplasează la faţa locului, unde nu numai că stă de vorbă cu oamenii, ci şi observă tot ce mişcă, neomiţînd nici un detaliu relevant. Ba chiar participă la acţiune, existînd drept personaj şi un „eu naratorial“, care trăieşte din plin momentele (mănîncă, bea, vorbeşte, oboseşte), fără a face exces de opinie: „Peste cîteva zile, ne întîlnim să alergăm împreună. (…) Doamna Pagu îmi dă primele lecţii. (…) Îmi arată şi curînd prinde viteză. Eu – pe lîngă ea, încerc să ţin pasul.“ („

“)

Liliana Nicolae îşi păstrează, de fiecare dată, în poveştile ei, obiectivitatea jurnalistică. Căci, de fapt, ea scrie poveşti, dar poveşti adevărate, cu oameni adevăraţi. Diferenţa dintre acestea şi proza scurtă e că, în cazul celor dintîi, stilul nu contează foarte mult: reiese, implicit, din bogăţia conţinutului. Realitatea bate stilul. 

Dar care este această realitate? Este cea a „României profunde“, cum a tot fost numită. O colecţie de mituri şi brand-uri naţionale, locuri controversate, în jurul cărora a fost ţesută, în timp, o aură – locuri precum Delta, Zimnicea, Sighişoara, satul Buzescu, Valea Jiului, Cuca Măcăii şi Cucuieţii din Deal. Şi personaje emblematice pentru cîteva probleme importante şi nerezolvate ale societăţii româneşti de tranziţie şi posttranziţie, precum: autiştii, bolnavii de SIDA, persoanele cu sindrom Down, homleşii, copiii abandonaţi, bătrînii, preoţii. 

Spaţiile în care intră autoarea îşi au legile lor. Una dintre ele este lentoarea, nemişcarea caracteristică locurilor în care nu se întîmplă nimic. Dar despre care, de multe ori, locuitorii lor cred mai mult bine decît ar trebui: „Oamenii cartierului, însă, nu se grăbesc niciodată. Fac totul în propriul ritm, dictat de un

Vorbesc cu străinii care vin prin cartier. Se strigă la poartă. Îşi umplu sifoanele.  Vecinii se mai vizitează. (…)“; „Avem de toate! Şi sîntem în urcare“, spune una dintre fetele din Cazăneşti, care nu e nici sat, nici oraş.

Oamenii, unii dintre ei, se cred, de asemenea, (şi) altceva decît sînt: „Anatol Ghilea este un bărbat înalt şi slab, cu mîinile muncite. Se recomandă fermier. (…) De ceva vreme, şi-a pus în cap să facă Căzăneştiul din nou comună. Zice că e inamicul public nr. 1. Aşa îl vede primarul. Alţii spun că e reclamagiu de meserie.“ Alte personaje, însă, mai ales cele aflate în situaţii defavorizate, chiar tragice, sînt prezentate cu o anumită duioşie, afectivitate, pe un alt ton, nici acesta lipsit de obiectivitate: „Alexandru, Mădălina şi Florin au ochii alungiţi, faţa puţin turtită şi un zîmbet larg. Ai putea să crezi că sînt fraţi. De fapt, au sindromul Down. Iar persoanele cu sindromul Down arată cam la fel.“ („Cromozomul care dă peste cap ordinea din corpul nostru“)

Două personaje se disting în mod special din poveştile Lilianei: domnul Câmpeanu – un orfan care moare de frig şi de foame la Spitalul de Psihiatrie din Poiana Mare. Şi doamna Pagu, o alergătoare acum octogenară, care poate fi considerată un alter ego al autoarei (şi una, şi alta, văzînd lumea din mişcare): „Apoi, femeia care a mers toată viaţa pe jos a ieşit la pensie. Îi murise soţul şi simţea că pică într-o depresie. «Trebuia să iau măsuri!» – îmi spune pe un ton hotărît, aproape milităresc. «Neapărat trebuia să fac ceva!» Şi a început să alerge. La început, prin parcul central din Bacău. (…) Însă, alergînd aşa, prin parcul din Bacău, lîngă care era şi un combinat care emana tot felul de mirosuri, l-a cunoscut pe cel care urma să-i devină al doilea soţ. Şi lui îi plăcea să alerge.“   

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Ligia Deca FOTO Presidency jpg
Cine este Ligia Deca, noul ministru al Educației
Ligia Deca, fosta șefă a Ligii Studenților Români din Străinătate și actuala consilieră pe educație a președintelui Klaus Iohannis, a fost votată de liberali pentru a prelua portofoliul Ministerului Educației.
Ligia Deca Foto INQUAM Photos Octav Ganea
Ligia Deca, numită ministru al Educației. Decretul, semnat de Iohannis
Președintele Klaus Iohannis a semnat decretul prin care numește o numește în funcția de ministru al Educației pe Ligia Deca. Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură va avea loc astăzi, la Palatul Cotroceni.
 Mobilizare partiala - rusi trimisi la razboi FOTO Profimedia
Jumătate dintre rușii mobilizaţi în regiunea Habarovsk, trimişi acasă, iar şeful comisariatului, demis
Şeful comisariatului militar din regiunea Habarovsk, Iuri Laiko, a fost demis din funcţie după ce jumătate din bărbaţii mobilizaţi au fost trimişi acasă, întrucât nu îndeplineau criteriile de recrutare.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia