Măr şi zmeură
În piaţă la Rîmnicul Sărat – Dristor îmi fac cu ochiul mărul şi zmeura. Mărul e un pic zbîrcit, doar n-a venit Sfîntul Ilie, nu? Şi vînzătoarea îşi cere scuze că e zbîrcit, trecut-a frigul peste el. Pielea doar atinsă de riduri. Vînzătoarea este uimită că ştiu de toate astea şi, totuşi, cumpăr. Iau un kilogram, nimic mai mult. Ce suceală în lumea asta! S-au stricat minţile, lumile, vorbele, sîntem uimiţi că descoperim adevăruri simple. Şi mai e ceva, femeia era ca mărul, îngăduitoare, sfioasă. Dincolo, pe cealaltă tarabă, rumenă, în forţă, zmeura şi, ca ea, vînzătoarea. O întreb de a gustat zmeura şi-mi spune: cum să nu, cum să nu guşti aşa ceva? Nu pot să las negustată asta, nu pot, este ispită mare şi bucurie. Este plină de ea, are trufanda, ce dispreţ ar avea de i-aş aminti de măr! E orăşeancă asta cu zmeura, are mîinile înmănuşate cu ţiplă, să nu tulbure fraga, să nu se întineze. Ailaltă, cu mărul, nu are de ce să se ascundă, nu are de ce să fugă, ia mărul şi ţi-l pune în sacoşă. Îl ia fără judecată, automat, nu-l scapă, nu vrea să-l scape, dar se vede că aşteaptă toamna, cînd îi vin boii cu merele acasă. Măr la trei lei kilogramul, zmeură la cinci lei paharul. Fudulie, temelie. E vremea zmeurei răcoroase. Şi mărul priveşte trist şi fierbinte.
