Fotografiile lui Costică Acsinte. Specificul

Publicat în Dilema Veche nr. 590 din 4-10 iunie 2015
Fotografiile lui Costică Acsinte  Specificul jpeg

Pe la începutul lui 2014, imagini dintr-o arhivă fotografică românească ajungeau pe

secţiunea de imagine a site-ului celebrei reviste, cu corespondent în ediţia de tipar a aceleiaşi publicaţii. Fotografiile realizate pe front, în Primul Război Mondial, la Bucureşti şi în Slobozia de astăzi bine cunoscutul Costică Acsinte erau considerate o revelaţie de genul arhivei celebrei Vivian Maier. Acum, colecţia se vede şi se simte şi pe hîrtie, pentru prima oară după transpunerile originale, de acum cîteva zeci de ani, în genere azi pierdute, într-o serie de albume apărute la Filos. Totuşi, despre ce fel de revelaţie e vorba? 

Istoricul, pe scurt, întîi. Colecţia Acsinte a ieşit la iveală datorită muncii de chinez bătrîn a lui Cezar Popescu, omul care s-a apucat – evident, fără sprijinul autorităţilor, care nu sînt capabile de aşa ceva – să scaneze întreaga arhivă Acsinte, constînd, printre altele, în peste 5000 de clişee pe sticlă, dinainte de apariţia şi generalizarea celuloidului. Greu de ştiut, exact, ce s-ar fi întîmplat cu imaginile dacă acestea nu ar fi primit girul extatic al revistei

, dar, aşa, Acsinte a devenit un fel de celebritate post-mortem, cu apariţii în presa românească, pagină de Wikipedia şi, mai ales, cu o galerie cuprinzătoare pe Flickr, care i se datorează, evident, tot lui Cezar Popescu. Albumul apărut de curînd se cheamă

şi e realizat cu participarea Anei Barton, a Ancăi Ciuciulin şi a lui Cristian Crisbăşan. 

Acsinte a trăit mult, 87 de ani. Născut în 1897, a fost fotograf de front în Primul Război Mondial, pentru ca din anii ’30 să se mute la Slobozia, unde şi-a deschis studioul amintit. Cu alte cuvinte, cele mai multe imagini sînt realizate într-un orăşel de provincie, cu bunele şi relele lui, dar mai ales cu un specific pregnant, undeva între rural şi urban.

Probabil, ceea ce e frapant în fotografiile lui Acsinte, majoritatea ale unor oameni umili din Slobozia, e un gen de realism la origine frust, dar devenit, cu trecerea anilor, surprinzător şi tandru. Oamenii din pozele lui Acsinte nu sînt îmbrăcaţi nici în ţinute dichisite de oraş mare şi clasă avută, nici în port tradiţional. În Slobozia fotografului, şi poate şi în România acelor ani, nici ţăranii nu erau chiar ţărani, la fel cum nici orăşenii nu erau cine ştie ce orăşeni. Portul tradiţional al primilor, exaltat pînă la greaţă de comunişti, n-are nimic de-a face cu straiele cam otova şi boţite ale subiecţilor, aflate la distanţă şi de un costum citadin bine croit şi bine purtat. 

Ţăranii, covrigarii, betoniştii, muncitorii la Malaxa, lăutarii, „Muzica jaz

Slobozia 1943“ şi toţi ceilalţi par a avea o existenţă umilă, dar cumva tihnită, într-o ţesătură socială complexă, dar uniformizatoare, care e rezultatul, nu tocmai conform cu modelul, al efortului de modernizare a României, care se manifestă de pe la 1848. Cam în aceiaşi ani în care Noica se exaspera de faptul că sîntem „eternii ţărani ai istoriei“, Acsinte fotografia genul de hibrid rural-urban care a fost ulterior pus pe seama comunismului, cu ale sale strămutări masive de la sat la oraş. 

Ironic, dintr-un motiv sau altul, acesta e personajul (colectiv) care a interesat

deci, poate, e şi aportul local la istoria globală a fotografiei. Nu dagherotipiile eroice din Războiul de Independenţă ale lui Carol Popp de Szathmári sînt contribuţia noastră aclamată la patrimoniul foto mondial, orice-ar însemna asta. Poate pentru că istoria noastră e a unor locuri în care s-au întîmplat mai puţine şi a altora în care nu s-a prea întîmplat nimic. Ceea ce nu înseamnă că nu există, ci că trebuie să facem efortul de a o vedea, iar imaginile lui Costică Acsinte sînt un dispozitiv temporal ideal pentru asta. 

Cum să devii un Nimeni

Foto: arhiva Costică Acsinte

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

 Khaby Lame Captură video
De la muncitor sărac la cel mai urmărit influencer TikTok: povestea de succes a lui Khaby Lame
Khaby Lame, un tânăr de 22 de ani, a ajuns să fie cel mai urmărit influencer de pe TikTok.
Submarinul nuclear Belgorod FOTO Profimedia
Rusia a mobilizat submarinul nuclear pentru a testa o torpilă. Poate provoca un tsunami radioactiv
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord a atenționat statele sale membre asupra mobilizării submarinului nuclear rus „K-329 Belgorod”.
vladimir putin Sursă: Profimedia
Cu un calorifer pe post de mustață: Putin, ridiculizat de o revistă poloneză FOTO
Vladimir Putin, președintele rus care a provocat criza energetică în întreaga Europă, a fost ridiculizat duminică pe coperta uneia dintre cele mai cunoscute reviste poloneze, potrivit Nexta.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.