Nunţi în filme – Relatos Salvajes şi Melancholia

Publicat în Dilema Veche nr. 593 din 25 iunie - 1 iulie 2015
O lume aproximativă jpeg

Nunţile sînt, de obicei, subiect de comedii (romantice). În care, e adevărat, înaintea momentului idilic final se mai ţes ceva intrigi, mireasa mai are niscaiva dubii, mirele o ia razna, mai sînt cîteva momente grosiere pe la petrecerea burlacilor… Finalul e îndeobşte fericit, chiar dacă, în unele filme, nunta are loc doar cu unul dintre protagonişti, celuilalt luîndu-i locul un altul (o alta). Căci nu e nunta visul oricărei fete normale (orice-ar însemna asta) şi respectabile? Şi nu orice nuntă, ci una feerică. Cu mult

, presărat peste tot, pe ici, pe colo: pe rochii, pe tort, pe invitaţi. 

Recunosc că şi eu, una, mi-aş fi dorit o astfel de nuntă. Dar pentru că exista pericolul unei nunţi cu dar şi asta era ceea ce uram mai mult, şi pentru că am avut întotdeauna o frică exagerată de ridicol, nu am avut niciodată nunta… vieţii mele. Spun „niciodată“ pentru că, mai întîi, a fost cununia civilă şi, la ani diferenţă, cea religioasă. Nici una dintre ele nu a avut nimic „feeric“ şi nici prea mult

. Sintetizînd, prima a fost emoţionantă, dar înghesuită şi improvizată (în mare parte din cauza mea). Cea de-a doua a fost mai comodă, dar convenţională.

Nici una dintre ele nu a fost, totuşi, ca nunţile din

(Lars Von Trier, 2011) şi

(Damián Szifrón, 2014). Nunta din

, din prima parte a filmului, e preferata mea: modul în care tensiunile şi obstacolele în calea nunţii se acumulează, copleşind-o şi întorcînd-o pe Justine (Kirsten Dunst), e fascinant conturat. De la început, de cînd limuzina uriaşă care îi duce spre castelul „de vis“ unde se desfăşoară ceremonia pe ea şi pe soţul ei, Michael (Alexander Skarsgard), abia încape pe alee, se prefigurează o atmosferă stranie, de inadecvare. Justine se simte tot mai inadecvată în postura ei de mireasă fericită (de altfel, şi zîmbetul aproape întipărit pe faţă la început îi dispare treptat). Toată succesiunea de situaţii converge spre acest lucru: jocurile erotice iresponsabile ale tatălui (John Hurt), negarea ideii de căsnicie în general din partea mamei (Charlotte Rampling), pragmatismul şi lipsa de afectivitate a şefului Justinei (Stellan Skarsgard). Toate corelate cu naivitatea şi lipsa de nuanţe a mirelui, Michael, care ar fi putut fi o salvare pentru Justine, dar nu are forţa să fie. În finalul primei părţi, nunta nu se mai ţine, ba chiar, în partea a doua, atrage după ea sfîrşitul lumii cu totul. 

În

una din poveştile prezentate e cea a unei nunţi ratate. Ratată, dar în cu totul alt fel decît cea din

. În primul rînd, ratată doar ca ceremonie (pentru că, pînă la urmă, nunta are loc). De fapt, respectiva nuntă nu e ratată ca ceremonie, decît la nivelul aparenţelor. E salvată, pentru că sînt rezolvate lucurile nespuse dintre cei doi, chiar dacă într-un mod voit isteric şi grotesc, şi, în acelaşi timp, foarte comic. Reacţia miresei, Romina (Erica Rivas), atunci cînd îşi dă seama că una din invitatele de la nuntă avusese o idilă cu soţul ei, Ariel (Diego Gentile), e fabuloasă: mereu pe muchie de cuţit între tragic şi comic, între rîs şi moarte. Nunta evoluează mai curînd în stil Kusturica, căzînd adesea într-un derizoriu fermecător. În această categorie se încadrează, de pildă, scenele în care mireasa, diafană în rochia ei albă, face dragoste cu un bucătar, alt fel de alb, pe terasa clădirii, sau cea în care aceeaşi mireasă, plină de sînge după ce a „nimerit“ într-un geam împreună cu rivala ei care a declanşat întregul scandal, se duce să taie tortul şi să se pozeze cu suavele domnişoare de onoare. Finalul nunţii, în care mirele se reconciliază cu mireasa, ridicîndu-şi mîinile în sus într-un gest care ar vrea să însemne „Asta e, îmi pare rău, dar n-avem ce face, mergem înainte!“, e perfect. Aproape la fel de definitoriu pentru ceea ce înseamnă o căsnicie într-o viziune mai

asupra acesteia, ca acela de la

(David Fincher, 2014).  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Mark Higgins primul din dreapta jos dupa stabilirea recordului mondial pe Transfagarasan foto arhiva personala jpeg
Mark Higgins, recordmenul mondial de viteză pe Transfăgărășan: „E un drum fantastic” EXCLUSIV
Pilotul britanic Mark Higgins, deținătorul recordului mondial de viteză pe Transfăgărășan din 2018, a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul”, despre experiența sa din România.
sistem de monitorizare cu bratara electronica Foto: IGPR
Primul caz de folosire a brățării electronice de supraveghere: o femeie a fost agresată de partener
Poliţia Capitalei anunţă, duminică, primul caz de folosire a brăţării electronice de supraveghere, dispozitivul fiind montat asupra unui bărbat care şi-a agresat concubina.
George Simion protest AUR Piața Victoriei FOTO Inquam Photos Octav Ganea (2) jpg
Protestul AUR a blocat circulația în centrul Bucureștiului
Circulaţia rutieră este blocată duminică, în centrul Capitalei, acolo unde s-au strâns aproximativ 4.000 de protestatari. Potrivit informațiilor „Adevărul”, numărul manifestanților este în scădere.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.