Amabilităţi mortale

Publicat în Dilema Veche nr. 593 din 25 iunie - 1 iulie 2015
Mîrlanii cu palat jpeg

Chelnerul de la terasă e genul care te inhibă. E tare prezentabil, înalt, brunet, să bată spre 40, aşa. E înfăşurat într-un cocon de bunăvoinţă superioară, are un aer patern în modul în care se apleacă uşor ca să te ghideze în actul complicat al alegerii unui fel de mîncare. „Dacă îmi daţi voie să vă recomand“, zice, aplecîndu-se uşurel, în timp ce dă paginile meniului ca o învăţătoare răbdătoare. „Avem nişte midii… venite acum, prrroaspeteee, porţia e pentru două persoane, cu sos de…“ Tu ai venit să mănînci repede o pizza banală. El ar vrea să mănînci o găleată de scoici. Terasa e una comună, nu eşti în nici un caz într-un loc unde dai jumate de salariu mediu pe economie pe-o apă şi-o cafea. 

Dar n-ai curaj să-l întrerupi. Omul vorbeşte atît de frumos şi de convingător, că orice adiere care ar putea aduce a nesupunere ar fi o insultă. Ţi-e teamă că dacă scoţi un „cîr“ ai putea primi un şervet alb peste ceafă, care să te aducă în actualitate – „Sîntem atenţi un pic, vă rog?“. „Sînt nemaipomenit de gustoase şi săţioase, cu pătrunjel proaspăt, şi merg foarte bine cu un vin alb“, îi dă înainte omul neclintit. Stai, asculţi pînă la capăt, cînd, în final, închide prezentarea şi apoi aşteaptă privindu-te cu o sprînceană ridicată franţuzeşte (nu mă întrebaţi de ce franţuzeşte şi nu englezeşte sau nemţeşte, aşa a părut a fi potrivit în context, mie mi-e frică de mor de chelnerii din Franţa). „O pizza…“, scoţi abia şoptit, cu capul între umeri şi cît se poate de umil. „Desigur“, vine, profesionist, răspunsul omului, dar în ochi parcă i-a licărit mesajul ăla – „Ce ştie ţăranul…“ 

Te feliciţi pentru curaj. L-ai înfruntat pe d’Artagnan ăsta al midiilor cum se cuvine, deşi puteai să comanzi pizza cu pricina ceva mai convingător. Oricum, e un mare pas înainte faţă de alte dăţi, cînd ai acceptat fără crîcnire tot ce ţi s-a propus, la fel, din nu ştiu ce soi de jenă. E un mare pas înainte faţă de dăţile în care, de pildă, ieşeai de la coafor cu o freză pe care n-ai dorit-o din capul locului şi pe care te grăbeai s-o bagi imediat sub duş. Te buşea de-a dreptul plînsul acolo, pe stradă, cînd te vedeai în vitrine cu un ciuf care părea lipit în creştet, artistic filat, cu părul scurtat cu un metru jumate tocmai pentru că n-ai avut curaj să protestezi şi să refuzi propunerile de nerefuzat făcute de doamna Cati, care poate fi zdrobitoare în siguranţa ei de hairstylistă, fostă coafeză. 

Te-ai întrebat deseori cum naiba reuşeşti să te alegi cu chestii pe care nu ţi le doreşti doar pentru că vînzătorul a fost insistent sau doar pentru că ţi-a fost jenă/milă/frică de respectivul om? Ai mîncat o linguriţă de iaurt la promoţie de la doamna îmbrăcată ca-n

în faţa frigiderului cu lactate din supermarket? N-ai reuşit – ca de obicei – să fugi de ea, pentru că ţi-a apărut pe neaşteptate în faţă şi ia de refuză acum, domnule, dacă ai curaj? Ai cumpărat nişte ţigări pe care nu le fumezi de obicei pentru că domnişoara care le promova era drăguţă, insistentă şi părea că are nevoie de tine? Ţi-ai pus grilaj din ăla ca să-ţi îndrepţi dinţii deşi treaba mai putea să aştepte, dar ţi-a fost frică de dentistul care ţi-a zis că o să ţi se macine toţi dinţii în doi ani şi nici n-ai vrut să pari vreun ignorant? Ai cumpărat nurofen în loc de ibuprofen? Ţi-ai luat un răhăţel ieftin dintr-un magazin scump ca să scapi de privirea de contesă acră a vînzătoarei? Nu te-ai dat jos dintr-un taxi cînd şoferul era pe faţă mîrlan cu tine şi cu alţii din trafic? Nu te-ai dat jos din taxi cînd şoferul era clar dus cu pluta? Un smucit cu care totuşi te-ai avîntat să mergi, deşi aveaţi toate şansele să sfîrşiţi amîndoi în vreun şanţ, încununaţi tragic cu buxuşii de pe marginea drumului. 

Aşa că pizza comandată în aceste condiţii neprielnice e o imensă victorie. Bravo. Meriţi să fii răsplătit. Meriţi un tricou cu tine care porţi un tricou cu tine mîncînd o felie de pizza. Poartă-l. Doar noi doi o să-i ştim înţelesul ascuns.  

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Stalp curent electricitate energie electrica FOTO Shutterstock
Vine o iarnă rece și secetoasă. Care sunt riscurile în aprovizionarea cu energie electrică
Iarna aceasta ar putea fi una mai rece pentru Europa, potrivit Agenției Europene de Prognoză Meteo lunile noiembrie și decembrie aruncând o perspectivă sumbră asupra întregului continent.
Alexandru Arșinel, înmormântare
Alexandru Arșinel a fost înmormântat la Cimitirul Bellu
Alexandru Arșinel a fost înmormântat duminică, 2 octombrie, la Cimitirul Bellu.
harry camilla charles afp jpg
Prințul Harry ar fi vorbit-o de rău pe regina consoartă, Camilla
Ducele de Sussex, Harry, ar fi făcut o serie de afirmații negative la adresa reginei consoarte, Camilla Parker Bowles, încă de pe vremea când aceasta nu se căsătorise încă cu tatăl său.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.