Orice utilizator se poate transforma în curator de artă – interviu cu Amit SOOD, directorul Google Institute

Publicat în Dilema Veche nr. 591 din 11-17 iunie 2015
Orice utilizator se poate transforma în curator de artă – interviu cu Amit SOOD, directorul Google Institute jpeg

Acum cîţiva ani lucra ca programator pentru un proiect Android şi făcea naveta între diverse oraşe americane şi europene. Uneori, profita de ocazie şi vizita muzee şi colecţii de artă. La un moment dat şi-a dat seama că nu toată lumea are acces, în egală măsură, la artă, că Occidentul e mai degrabă o excepţie fericită. Ce trebuie făcut pentru ca arta să devină accesibilă? – s-a gîndit atunci Amit Sood. Aşa a conceput, mai întîi singur, apoi într-o echipă mică, o platformă care să cuprindă cele mai importante colecţii. Şi-a dat repede seama că nu are nici un rost să publice doar imagini ale operelor de artă. Voia mai mult. Mult mai mult. Aşa au apărut GoogleArt şi Google Cultural Institute. 

De ce s-ar implica o companie precum Google în cartografierea muzeelor şi digitalizarea colecţiilor de artă? 

Misiunea Google a fost, încă din prima zi, organizarea şi accesibilizarea informaţiei. E o misiune largă, ea poate fi aplicată pe multe verticale. Dacă priveşti cultura ca pe un sistem global, vei constata că lucrurile nu prea sînt organizate. De asemenea, lucrurile nu sînt foarte accesibile decît dacă eşti prezent, fizic, acolo. Intenţia Google e să lucreze cu sectorul cultural şi să pună laolaltă toate informaţiile din acest domeniu într-un format prietenos pentru utilizatori. Şi să facă aceste informaţii accesibile unui public global. Asta e principala motivaţie – tot restul sînt efecte secundare. 

O să vă întrebaţi probabil cum poate fi capitalizat acest demers. Ei bine, Google Institute e o componentă non-profit. Nu e un proiect comercial. Scopul nostru nu e să monetizăm în vreun fel această muncă. Ne-am propus doar să facem informaţia culturală mai accesibilă. 

Care au fost primele muzee incluse în proiect? 

În 2011 am lansat primele muzee din nouă ţări: MoMa şi Frick Collection din New York, Galeria Uffizi din Florenţa, Kampa Museum din Praga, Rijksmuseum şi Van Gogh Museum din Amsterdam etc. N-a fost o alegere deliberată. Motivul pentru care am lansat proiectul Google Institute cu aceste muzee e că doar pentru acelea am găsit uşor contactul pe Internet şi, apoi, oamenii cu care am luat legătura au acceptat să ne întîlnim. N-a fost uşor, pentru că nici noi nu ştiam exact ce voiam să facem. Eu însumi lucram doar

pentru acest proiect. Apoi, încetul cu încetul, cînd mă vedeam cu cîte un muzeograf, mă îndruma repede spre alţi oameni din domeniu. 

În ce măsură sînt dispuşi directorii muzeelor să colaboreze cu Google Institute, să-şi digitalizeze colecţiile? 

Mai ales la început a existat o senzaţie de neîncredere. Responsabilii din muzee nu înţelegeau care era miza pentru Google, de ce vrem să digitalizăm obiectele lor de artă. Să construieşti relaţii de încredere îţi ia foarte mult timp. Şi am avut de-a face cu tot felul de parteneri de dialog: cu directori de muzee, cu responsabili din ministere etc. A doua problemă e legată de resursele pe care le au la dispoziţie muzeele. În mod tradiţional, muzeele sînt structurate pentru consumul fizic de cultură. Unele pur şi simplu nu au angajaţi care să se ocupe de digitalizare sau au, dar foarte puţini. Muzeele trebuie ajutate să înţeleagă de ce e atît de important să se adapteze la noile medii. 

Ce înseamnă pentru un muzeu mic să-şi digitalizeze colecţia şi parcursul? 

Noi nu taxăm în nici un fel muzeele pentru aceste lucrări, totul e gratuit. Investiţia principală pentru muzeu e angajarea unei persoane care să asigure comunicarea cu noi şi să organizeze lucrările. Apoi, totul depinde de ce vrea să facă muzeul. Dacă vrea să creeze mai multe colecţii de artă online atunci e nevoie de mulţi oameni, de curatori şi specialişti digitali. Dacă însă vor doar să le creăm parcursul interior cu Street View şi să pună pe site cîteva fotografii ale operelor de artă, totul se întîmplă repede, în vreo două săptămîni. 

Cum realizaţi imaginile de înaltă rezoluţie ale operelor de artă?

Nu e un mare secret. E vorba de cum te foloseşti cel mai bine de tehnologie, de

şi de

. Cu o cameră profesională, care astăzi e un obiect răspîndit, accesibil, oricine poate face o fotografie de înaltă rezoluţie. Problema e că poate să dureze şi o oră pentru ca o asemenea imagine să se afişeze pe un site. Noi am lucrat la

, am construit o cameră video specială care ne permite să capturăm imaginea cu aceste tablouri. Apoi am cumpărat un viewer care afişează instantaneu imaginea de mare rezoluţie pe site la orice tip de conexiune. Aşa se face că avem tablourile în format foarte mare, la rezoluţii foarte bune. Utilizatorii pot observa imaginile îndeaproape, pot urmări cele mai mici detalii. Uneori, e chiar mai bine decît la muzeu – unde nu ai voie nici să te apropii prea mult de unele exponate, ba chiar, uneori, nu ai nici timp, eşti mereu împins de alţi vizitatori să mergi mai departe. 

Cum ajungeţi la muzeele mici, la cele care nu au angajaţi specializaţi în noile tehnologii? 

E multă muncă cu presa. Dar orice articol contează. Sînt tot mai multe muzee care au auzit de noi şi ne contactează prin site. În fine, sînt recomandări: un muzeograf ne recomandă să luăm legătura cu alt muzeograf. Aşa ne extindem reţeaua. În orice caz, ne îndemnăm prietenii să povestească şi altora ce înseamnă digitalizarea şi ce au cîştigat de pe urma colaborării cu Google. 

Care e argumentul? Cum convingeţi un director de muzeu să-şi digitalizeze colecţiile? 

Nu încep propunîndu-le să vină la Google. Ci explicîndu-le de ce e important să-şi facă măcar un site. Apoi îi întreb ce vor. Vreţi să ajungeţi la un număr mai mare de oameni? Atunci, e clar, prin Google Cultural Institute ajungi la o audienţă mai mare. Pe alţii nu îi interesează publicul, vor doar să-şi construiască o aplicaţie mobilă. Sau să-şi organizeze colecţia. 

Nu se tem directorii că muzeele lor vor pierde vizitatori dacă apar în mediul online? 

Noi nu facem concurenţă muzeelor. Nu ne propunem să înlocuim vizita la muzeu cu vizionarea unor galerii virtuale. Noi propunem un cu totul alt tip de experienţă pentru cei care vor să vadă arte. Numărul de vizitatori ai muzeelor nu are de ce să scadă. În plus, platforma online e şi un mijloc de promovare. Odată ce un muzeu este prezent pe platforma Google Cultural Institute creşte şi traficul pe site-ul instituţiei respective. Există şi un beneficiu calitativ, o creştere în materie de

Altminteri, există şi o influenţă directă, un efect deloc neglijabil. De pildă, cineva care găseşte întîmplător o galerie virtuală interesantă ar putea fi interesat să vadă şi muzeul real cînd va ajunge în oraşul respectiv. În plus, e o şansă pentru muzee mici aflate în locuri mai izolate să fie văzute de un public global. De pildă, nu ştiu cîtă lume, inclusiv din România, ştie de Mocăniţa de la Vişeu. Nu e un muzeu propriu-zis sau, în fine, e un alt mod de a organiza un muzeu. Eu am aflat de Mocăniţă prin această platformă Google. Poate o să vin să văd şi

la un moment dat… 

În ce măsură poate fi folosită platforma în educaţie? 

Nu ne-am propus explicit asta şi nici nu avem experienţă în domeniu. Nu ştiu ce e de făcut. Dar sînt sigur că profesorii vor găsi cum să se folosească de aceste resurse la cursuri. Noi oferim o experienţă interactivă. Orice utilizator se poate transforma în curator de artă. Îşi poate crea colecţii după criteriile proprii. Utilizatorii pot alătura opere de artă care n-au stat niciodată împreună. E fantastic să descoperi aceste colecţii şi, mai ales, să le creezi.  

a consemnat Matei MARTIN  

Foto: M. Martin

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

pod peste Dunare 6
Un al treilea pod peste Dunăre va fi construit în urma unui acord dintre România și Bulgaria
România și Bulgaria au convenit să construiască un al treilea pod peste Dunăre, scriu agențiile de presă din cele două țări precizând că va fi semnat un acord în acest sens.
Maria Popistasu si Alexandru Ion FOTO Adrian Bulboacă jpg
„Taximetriști”, o comedie inspirată de viața de noapte a Bucureștiului
Filmările la „Taximetriști”, cel mai recent proiect cinematografic al regizorului Bogdan Theodor Olteanu, au început săptămâna trecută. Filmul este o ecranizare a piesei de teatru cu același nume.
trupe ucrainene ridicând steagul național în orașul Novoselivka Foto: Captură video
Noi câștiguri teritoriale pentru forțele ucrainene, în estul regiunii Donețk VIDEO
Forțele ucrainene au înregistrat noi câștiguri în estul regiunii Donețk, potrivit unor înregistrări video geolocalizate pe rețelele de socializare și rapoartelor unui blogger militar rus din zonă.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.