O meseriaşă a tîrgului
Să fi fost 11 în noapte. Lumină. Eu pe bulevardul Unirii. De ce oi fi luat-o pe acolo? Cum de ce? Ca să am o întîlnire de pomină. Să mi se întîmple, nu? Nu sîntem cu toţii lacomi după întîmplare? De niciunde sare lîngă mine juma’ de femeie. Mi-ajungea pînă la prohab. Şi mă ia pe englezeşte. Asta chiar m-a trezit din neodihnă. O iau şi eu în engleză. Micuţa îmi spune dacă vreau sex, sex oral, sex anal? Nu, nu vreau! Hai, că vrei, ştiu eu, într-o englezească perfectă. De unde ştii? Ştiu, ia o cameră şi cu 50 de lei rezolv! Mă mir. Atît de simplu? Şi spun că nu vreau, nu vreau. Se ţine după mine. Îmi ţine calea, este îndărătnică, nu înţelege că ceea ce-mi oferă nu mă pasionează. Urmează balet. Sînt proiectat pe zidul unui bloc. Eu tot s-o evit, micuţa tot la asalt. Nu am bani, strig în engleza mea. A, se rezolvă. No problem, blojob! Poket! Poket! – îmi cere. Îmi bag mîna în buzunare, 5 lei şi abonamentul RATB! Cum aş crede altfel? N-am! N-am! Phone! Phone! Ce vrea cu telefonul? Show the phone! Să-i arăt telefonul? Nu, să i-l dau. Phone, blojob, phone, blojob! Este un triumf, o conexiune surprinzătoare pentru mine, prins între tensiune şi zidul altui bloc. E atît de agilă, n-o pot depăşi! Oi fi îmbătrînit, mă întreb, cum de nu pot sari peste stîrpitură? Şi nu pot! Îi dau 5 lei. Lumină la o intersecţie. Privesc în jur. Nimic. Micuţa dispăruse. Trecusem printr-o vamă. La ţigănci!
