Ziua cînd domeniile (.com, .ro, .orice) au murit

Publicat în Dilema Veche nr. 589 din 28 mai - 3 iunie 2015
The Economist – bastionul capitalismului bun jpeg

Prin februarie 2014, Facebook anunţa lansarea unei aplicaţii de ştiri, pe nume Paper, ca fiind viitorul publishing-ului digital. Cu o şmecherie (spuneţi-i hack, dacă vreţi, dar nu e o mare scofală), am reuşit să o instalez, deşi nu era disponibilă decît pentru user-ii americani de iPhone. Am folosit-o cu spor pînă acum cîteva săptămîni, cînd m-am trezit brusc fără ea: iOS mi-o „mîncase“, ca urmare a cine ştie cărei directive obscure din App Store. M-am strîmbat, am instalat Facebook-ul clasic, împreună cu Messages (în Paper puteai schimba şi mesaje) şi mi-am văzut de treabă, cu un oarecare dispreţ pentru vechea interfaţă.

Acum, ştiu de ce am rămas fără Paper: Facebook a lansat Instant Articles, un tool care permite publisher-ilor electronici să îşi pună conţinutul direct pe reţeaua socială, într-un aranjament comod şi spectaculos, gîndit special pentru telefonul mobil.

De fapt, Instant Articles face ce făcea răposatul meu Paper, dar mai bine. Puteţi vedea intrînd pe pagina Instant Articles ce şi cum, dar numai prin aplicaţia Facebook de iPhone; în calculator, pe browser-ul de iPhone şi, deocamdată, pe Android, vezi ceea ce-ţi dă acelaşi Facebook dacă postezi un link la un articol oarecare, iar click-ul te trimite în site-ul publicaţiei.

Prin contrast, varianta din aplicaţia de iPhone arată ca un site în site, măcar la fel de spectaculos ca lucrurile care se văd în aplicaţiile şi site-urile mobile ale New York Times, National Geographic sau The Atlantic. Aceste superbrand-uri media, împreună cu The Guardian, BBC News, Spiegel, Bild şi Buzzfeed, reprezintă lista de publisher-i cu care Facebook a încheiat, în primul pas, parteneriate pentru postarea de texte direct în platformă. Pozele şi video-urile care pot fi mărite, hărţile cu comentariu audio, elementele contextuale pe care le oferă reţeaua sînt printre facilităţile create pentru publisher-i de reţeaua socială. Şi totul cu o încărcare foarte rapidă, despre care studiile arată că e foarte pe gustul utilizatorilor.

Înţelepciunea sau obida comună a vechilor brand-uri media suna, pînă acum, cam în felul: „Facebook ne ia conţinutul şi implicit banii, fiindcă, spre deosebire de noi, vinde cu spor reclame, dar în propria platformă. În schimb, ne creşte traficul, dar numai dacă plătim din ce în ce mai mult, fiindcă paginile noastre de Facebook sînt afişate la un procent din ce în ce mai mic dintre cei cărora le-au dat like.“ Instant Articles lasă, în schimb, mult mai mult control şi mult mai mulţi bani la publisher-i: sută la sută din reclamă, facilităţi de design care permit asemănarea cu site-ul sursă şi statistici la care autorii conţinutului au acces, dar permit şi contabilizarea alături de restul traficului produs online de aceştia.

Dar, în fine, ce importanţă are un proiect experimental, disponibil doar pe iPhone şi numai pentru o mînă de publisher-i? Mobilul e o platformă din ce în ce mai folosită pentru consumul online, iar presa, orice-ar mai însemna ea, se consumă tot mai mult pe Facebook. Din acest motiv, proiectul e unul deschizător de drumuri.

Asemănarea cu Paper nu e întîmplătoare. TechCrunch relatează că project manager-ul şi designerul acestei aplicaţii au fost relocaţi de Facebook la Instant Articles. Există însă şi o diferenţă importantă: Paper era (şi poate va mai fi, fiindcă Facebook anunţă că va fi dezvoltată în continuare) o aplicaţie din clasa curator, adică o colecţie de trimiteri-link-uri realizată de un factor în ultimă instanţă uman. Spre deosebire de aşa-numitele agregatoare, nu prea ai cum să-ţi selectezi singur conţinutul. Cu Instant Articles se poate: chiar dacă articolele propriu-zise vor fi postate de publisher-i, ele vă vor veni în newsfeed numai în măsura în care aţi dat like unor postări anterioare sau paginilor acestora, la fel ca în cazul oricăror postări. Iar lista de brand-uri media care au acces la noua facilitate, deocamdată, nu include decît un „neserios“ de dată recentă, adică Buzzfeed, regele testelor, al aşa-numitelor „listicles“ şi în general al conţinutului uşurel, conceput special pentru viralizare. Secţiunea de Trending din Paper e, prin comparaţie, plină de gunoi jurnalistic, iar aceea de foto nu e, neapărat, mama imaginii artistice.

Bineînţeles, o listă atît de respectabilă de publisher-i poate fi doar o mutare de PR din partea Facebook. Nu e clar cine va mai veni alături de NY Times şi The Guardian în viitor şi e la fel de neclar dacă nu cumva publicaţii mai slabe nu vor trebui să plătească la Facebook pentru oferirea facilităţii. Pînă la urmă, în noul model de distribuţie, Facebook oferă o platformă şi unelte de publishing şi, deocamdată, nu prea cere nimic. Obţine, cel mult, trafic şi interacţiune.

Titlul acestui articol e, evident, o exagerare. Publicaţiile vor mai continua o bună bucată de vreme să facă bani din .com-urile şi chiar din .ro-urile lor, chiar dacă vor livra conţinut şi pe alte canale, de pildă cel de care vorbim. Oferta Facebook spune însă ceva despre viitor. Nu e clar, deocamdată, dacă media zisă legacy primeşte din partea gigantului de Internet gura de oxigen de care, la urma urmei, avea mare nevoie. Sau dacă, dimpotrivă, Instant Articles nu e încă un tip de prizonierat cu care business-ul digital umileşte, din nou, business-ul numit conţinut.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Putin şi Lukaşenko FOTO EPA-EFE
A vrut Kremlinul să-l elimine pe Lukașenko și a căzut victimă ministrul de Externe al Belarusului?
Ministrul Afacerilor Externe al Belarusului, Volodimir Makei, a murit subit, relatează agenția „Belta”. Mackai avea 64 de ani, iar cauza morții sale nu a fost încă anunțată.
Anamaria Prodan si fiica ei Sarah Dumitrescu FOTO Facebook
Fiica Anamariei Prodan, dezvăluiri după divorțul impresarei de Reghecampf: „Când o văd plângând, mă rupe”
Sarah Dumitrescu Prodan, fiica din prima căsătorie a impresarei cu baschetbalistul Tibi Dumitrescu, a mărturisit în cadrul unei emisiuni online cât de afectată este mama sa după divorțul de antrenorul Laurențiu Reghecampf.
Soldati ucraineni in transee FOTO Captura Twitter jpg
Imagini incredibile din tranșeele ucrainene. Asemănarea dintre situația de acum și cea din Primul Război Mondial
Soldații au ajuns să doarmă în tranșee unde apa e până la glezne sau chiar mai rău, fiind improvizate paturi din diferite obiecte. Mai mult, temperaturile au scăzut drastic.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.