Metafora mărgăritarelor, cu bicicleta prin deltă
Revin în forfota jurnalistică examenele naţionale, bacalaureatele, testările etc. E sezonul lor, al perlelor culese din teze şi al procentelor mici de „supravieţuitori“, la capătul zilelor de foc ale sfîrşitului de ciclu şcolar.
Într-un articol publicat pe site-ul România curată, doamna Alina Mungiu-Pippidi, unul dintre singurii oameni din ţară care trece vitejeşte de stadiul bombănelilor şi ajunge, cu mînecile suflecate, la cel al soluţiilor, prezintă unul dintre zecile de subiecte propuse spre rezolvare la bacalaureat. Sînt subiecte născute din vanităţile inepte ale profesorilor, subiecte sterile, inutile, a căror rezolvare este cvasi-imposibilă pentru un absolvent normal de liceu şi, la urma urmei, fără nici o relevanţă pentru ceea ce are el de făcut în viaţa de după şcoală. Şi, mai ales, ele nu reflectă şi nu fac apel la experienţa şi preocupările individuale şi de generaţie.
Scriu de mult despre subiectele cu pricina. Am dat de-a lungul timpului exemple de chestionare şi bareme de corectare aberante, care dovedesc că cei care se ocupă de mersul învăţămîntului nu au încă în minte profilul unui absolvent integrat în piaţa muncii, nu ştiu care sînt direcţiile şi standardele la care să se raporteze atunci cînd propun un program de formare a unui copil de început de secol XXI.
Iată cîteva exemple culese, de data aceasta, din examenele de clasa a VIII-a: „alcătuieşte o compunere de 10-15 rînduri despre o pădure imaginară sau despre care ai citit, folosind un limbaj expresiv“. Dacă nu eşti Geo Bogza sau Calistrat Hogaş, subiectul nu e foarte stimulator: nu toţi avem metaforele şi epitetele la îndemînă, ca să nu mai spunem că interesul pentru copaci – deşi la ordinea zilei – este, cred, relativ scăzut în rîndul adolescenţilor, ca şi experienţa lor personală în materie. Alt subiect: „prezintă-ţi în zece rînduri opinia faţă de dificultăţile plimbatului cu bicicleta prin Delta Dunării“. În cazul în care nu e vorba de cine ştie ce complot misterios pus la cale de cei de la CNADNR, „opinia“ oricărui om normal despre acest subiect poate fi formulată într-o singură propoziţie: în Deltă e greu să mergi cu bicicleta din cauza mlaştinilor, a apelor, a vegetaţiei bogate şi fiindcă nu sînt piste pentru biciclete. La un alt examen li se cere copiilor să explice, tot în 10-15 rînduri, semnificaţia titlului poeziei „Noapte de iarnă“, în poezie fiind descrisă, evident, o noapte de iarnă. De unde ne dăm seama? Fiindcă ni se spune explicit că e noapte şi că ninge. După titlu, se cere o analiză a primului vers: „cad din cer mărgăritare peste oraşul adormit“. Subiectului i se dă „rezolvarea model“ în lista cu bareme. Iată deci cum ar trebui să sune textul unui elev de clasa a VIII-a ca să ia nota 10: „Primele două versuri ale poeziei nuanţează ideea prefigurată de titlul poeziei creînd o imagine vizuală a ninsorii în contrast cu liniştea unei nopţi de iarnă. Metafora mărgăritarelor conferă strălucire/luminozitate sclipitoare fulgilor de zăpadă care se aştern în liniştea nopţii. Versurile sugerează o puternică opoziţie între strălucirea fulgurantă a zăpezii care se aşterne şi lipsa de sonoritate a decorului de iarnă descris“. Este un delir, o analiză maniacală, nişte gablonzuri atîrnate de versurile unei poezii splendide, în speranţa că se vor transforma în bijuterii veritabile. Nici vorbă. Într-un alt an, elevilor li se cere să creeze o poveste fantastică în jurul personajului Apolodor, pinguinul lui Gellu Naum. Dar de ce le-am cere una ca asta, cînd animalul cu pricina a avut parte deja de aventuri extraordinare, povestite magistral şi cunoscute de toată lumea? Ca să-l punem la punct pe Naum că nu e singurul care poate?
După cum spuneam, subiecte inutile. Fără sens. Făcute pentru rutina profesorală şi anihilarea celor care sînt confruntaţi cu ele.
Maria Iordănescu este psiholog.
