Viitorul geopolitic al Rusiei

Publicat în Dilema Veche nr. 594 din 2-8 iulie 2015
Viitorul geopolitic al Rusiei jpeg

Sincer, n-am fost niciodată atras de geopolitică, avînd mereu sentimentul că cei care practică această disciplină sînt preocupaţi mai ales de detectarea şi interpretarea factorilor geografici, în sensul larg al cuvîntului, care favorizează în ultimă instanţă un stat, o regiune, o parte a omenirii, penalizînd astfel alt stat, altă regiune, cealaltă parte a aceleiaşi omeniri din motive exterioare acţiunilor întreprinse de responsabilii acestor state şi de membrii societăţilor care compun această omenire. Pentru mine, insistenţa cu care accentul este pus pe factorii prezentaţi deseori în mod peremptoriu drept obiectivi încurajează tendinţele fataliste. Personal, am încercat să dau prioritate criticii şi, cînd era posibil, dezamorsării mecanismelor de dominare care, în numele unor factori aşa-zis obiectivi, îi împiedică pe indivizi să se exprime şi să se realizeze în funcţie de nevoile şi dorinţele lor.

Desigur, a asocia geopolitica cu proiectele pe cît de criminale, pe atît de sortite eşecului de dominare planetară a naziştilor înseamnă a face un proces nedrept mai multor reprezentanţi respectabili ai acestei discipline. Aşa s-a întîmplat după Război într-o ţară ca Franţa, cel puţin înainte de apariţia în 1976 a excelentei reviste

editată de Yves Lacoste. Totuşi, un alt fenomen, legat de actualitatea ultimelor două decenii, mi-a reamintit de problematica incidenţei geopoliticii în politică. Mă refer la importanţa crescîndă acordată geopoliticii în Rusia. Dezbaterile etico-politice care au avut loc în cadrul disidenţei, şi cele politice – deschise şi pluraliste – în legătură cu conţinutul democraţiei, proiectul de societate şi evaluarea trecutului care au caracterizat a doua parte a anilor ’80 şi prima parte a anilor ’90 au fost progresiv marginalizate de speculaţii din ce în ce mai îndrăzneţe, cînd catastrofiste, cînd entuziasmante, privind viitorul şi destinul Rusiei. Odată cu sosirea lui Putin la putere, acest tip de consideraţii formulate şi argumentate de inspiratorii şi consilierii lui, personaje deseori pe cît de cinice, pe atît de abile, briliante chiar, au devenit deosebit de periculoase. În slujba Puterii, scenariile geopolitice elaborate de oameni precum faimosul Aleksandr Dughin mi se par la fel de nocive ca dialectica care justifica odinioară nelegiuirile comise sub regimul comunist. 

În ciuda rezervelor mele faţă de geopolitică, în contextul evenimentelor care au avut loc în Ucraina în 2014, am început să mă întreb dacă problemele ridicate cu această ocazie nu ar trebui să fie abordate tocmai pe terenul geopoliticii. În privinţa asta, lectura cărţii lui Oleg Serebrian, de care am luat cunoştinţă graţie unui concurs de circumstanţe, mi-a dat un răspuns pozitiv la care, sincer, nu mă aşteptam (Oleg Serebrian –

prefaţă de Christian Daudel, Editura Cartier, Chişinău, 2014). Într-un text relativ scurt, de 150 de pagini, foarte dens pe plan informaţional, dar scris suficient de clar ca să fie abordabil pentru un cititor nespecializat, Oleg Serebrian reconstituie procesul istoric, cultural şi intelectual care a condus Rusia la o „răspîntie de drumuri“. El porneşte de la date precise şi constatări realiste, argumentează raţional, tonul e cît se poate de neutru, chiar dacă poziţile adoptate pe chestiunile decisive sînt ferme. Atît registrul speculativ, cît şi demonstraţiile paradoxale sînt evitate, astfel încît cititorul nu este supus injoncţiunilor patetice şi poate să-şi facă singur o părere.

„Viitorul geopolitic al Rusiei nu se decide nici pe Nipru şi nici pe Nistru, ci pe Amur!“ (fluviul care separă Rusia de China). Această butadă rezumă teza autorului. 

Totuşi, interesul consideraţiilor sale în materie de geopolitică privind cele trei căi posibile pentru Rusia de mîine: imperială, eurasiatică şi europeană, care figurează în concluzia cărţii, rezultă mai ales din demonstraţiile care le preced, din datele expuse temeinic în capitolele consacrate „reveriilor“ Rusiei de ieri alimentate de ideologiile panslaviste, eurasiatice şi internaţionaliste, şi relaţiilor Rusiei de-a lungul istoriei cu evreii, germanii, americanii şi chinezii.

Istoria, prezentată pe alocuri într-o perspectivă de-a dreptul pedagogică, joacă un rol-cheie în portretul acestei Rusii, acestei lumi care rămîne o mare necunoscută pentru cei ce o privesc din afară, în ciuda nenumăratelor informaţii care circulă despre ea. O istorie deloc lineară, suficient de complexă şi de imprevizibilă (cine a prevăzut implozia regimului comunist în URSS?) pentru ca cele trei căi menţionate în concluzia cărţii să fie posibile, independent de preferinţa pe care autorul ar putea-o avea pentru calea europeană. 

Cartea va apărea în limba franceză la toamnă. Ea mi se pare binevenită într-un caz ca şi în celălalt, atît publicul din România, cît şi cel din Franţa avînd multe de învăţat pe această temă, din motive cert diferite. Deseori alergic cînd e vorba de temutul vecin de la est, publicul românesc se mulţumeşte în general cu stereotipuri dispreţuitoare, în timp ce publicul francez, tradiţional mai atras de Rusia, are deseori tendinţa de a se mulţumi cu stereotipuri binevoitoare, nu însă şi clarvăzătoare.

Am precizat dinadins publicul român din România, lăsînd astfel la o parte publicul român din Republica Moldova, unde a apărut această carte, ţară pe care autorul o reprezintă în Franţa şi la UNESCO din 2010 încoace. Lumea rusească e mai bine cunoscută şi înţeleasă în fosta republică sovietică şi nu ar fi rău ca şi în România să se facă eforturi pentru a depăşi suficienţa superficială de care mulţi dau dovadă cînd vine vorba de Rusia, o lume cu care în anumite privinţe ea are mai multe puncte comune decît cu lumea occidentală de care caută să se apropie. Cei care nu văd în Rusia decît o barbarie asiatică de care trebuie să fii musai despărţit, cu care nu trebuie să ai de-a face sub nici o formă, au tendinţa să piardă din vedere faptul că, în cazul în care viitorul Rusiei va fi imperial sau eurasiatic, drumul României pe calea europeană riscă să întîlnească multe obstacole. Destinul României, şi nu numai al României, este strîns legat de acela al Rusiei, ne reaminteşte pe bună dreptate Oleg Serebrian, spre exemplu cînd constată: 

„Vestul nu dorea să primească Rusia în clubul său, dar nici nu voia să intre cu ea într-un conflict deschis. Preferabilă părea împingerea gardului

Moscovei mai la est… E o eroare, căci anume atunci, în 1992-1993, era momentul potrivit pentru a acţiona în forţă şi a găsi cheia soluţiei

prin aducerea acestei mari naţiuni (şi a tuturor ţărilor ex-comuniste din estul Europei) în clubul occidental.“

Rezumînd, aş spune că acest mic tratat de geopolitică ieşit de sub tipar în noiembrie 2014 prezintă un triplu avantaj: nu se limitează la persoana lui Putin, se bazează pe o bogată bibliografie de limbă rusă, greu accesibilă, şi resituează „cazul“ Republicii Moldova, chiar dacă este rar evocat, în contextul spaţiului ex-sovietic. 

Observaţiile subtile şi deseori pertinente, chiar dacă unele pot suscita rezerve, privind diferitele aspecte geopolitice ale situaţiei actuale, sînt nenumărate în această carte, cititorul le va descoperi desigur singur. Un regret: geocultura, anunţată în subtitlul cărţii, e mai puţin prezentă în demonstraţia autorului decît geoistoria şi geopolitica. Totuşi, pe această temă, el oferă o explicaţie deosebit de ingenioasă a modului în care sînt percepute din exterior realităţile post-sovietice, pe care o voi cita

în loc de concluzie: 

„Şi mai complicată este definirea a ceea ce ar fi spaţiul geocultural rusesc. Întîi de toate, acesta nu trebuie confundat cu o Rusie politico-geografică şi nici istorico-geografică sau etno-geografică. Chiar dacă aprecierea limitelor sale nu poate fi decît arbitrară, pentru a le stabili trebuie să luăm în calcul cîteva criterii, cum ar fi utilizarea limbii ruse ca limbă maternă sau secundă, gradul de influenţă a medilor ruseşti (sau de limbă rusă) asupra opiniei publice, aderenţa la biserica ortodoxă rusă, dar şi factori mai puţin perceptibili «din interior» cum ar fi onomastica, deprinderile gastronomice, modul de a se îmbrăca al majorităţii populaţiei sau chiar peisajul urban. Aceste lucruri sar în ochii unui străin, generînd un lanţ de asocieri, care pînă la urmă se materializează în heteroidentificare: cea mai mare parte a populaţiei unor ţări precum Republica Moldova, Kazahstanul ori Kîrgîzstanul nu se (auto)identifică nici cu Rusia, nici cu ruşii şi nici măcar cu lumea slavă; cu toate acestea, destul de frecvent, cei din afara graniţelor fostei URSS (hetero)identifică pe locuitorii lor cu ruşii.“  

Un État en quête de nation: la République de Moldavie

Foto: wikimedia commns

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Românii au votat Destinaţia Turistică a anului 2022. Oraşul care a câştigat marele titlu
Capitala Moldovei a câştigat premiul publicului, românii fiind cei care au votat online, pe www.destinatiaanului.ro. Premiul Juriului a fost acordat Braşovului.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.