Haştag nofilter

Publicat în Dilema Veche nr. 597 din 23-29 iulie 2015
Mîrlanii cu palat jpeg

Plîng cu gura larg deschisă. Mi se văd clar nişte dinţi noi – ivorii, transparenţi, proaspeţi şi curaţi. De colţul gurii schimonosite în plîns mi s-a prins o firimitură de pîine. Ştiu că e pîine, pentru că în fotografia asta alb-negru ţin strîns în pumn un colţ de pîine. Am trei ani, probabil. Fotograful m-a prins urlînd şi stau aşa de ani buni, într-un obscur necaz copilăresc, cu faţa într-un soare puternic care aproape că a ars imaginea. 

Stau în albumul de fotografii al părinţilor mei, pe care-l răsfoiesc ori de cîte ori îmi aduc aminte. Îl ştiu pe de rost. Tomul gros-gros are un oarecare sens, aşa cum îl făcuse maică-mea pe vremuri. Începea cu nunta lor; fotografii în care maică-mea tînără şi încă ne-mamă radia frumuseţe într-o îndrăzneaţă rochie de mireasă mini. Rochia există şi acum, am îmbrăcat-o de sute de ori în copilările în jocurile de-a prinţesele. Taică-miu e slab ţîr, ca şi acum de altfel, dar în poză e de o slăbenie tînără, pare hămesit şi ager ca un ogar adolescent, cu blana lucioasă. În fotografia convenţională, cu tot familionul, zăresc unchi şi mătuşi dispărute, bunici la fel. Stau cu toţii veseli, în trei rînduri, şi rîd etern la fotograf. 

Mai departe, se nasc copiii. Eu, apoi frati-miu, aflat în braţele mamei la maternitate, un bandajat mic, cu un smoc des de păr negru şi ochi de chinez. Maică-mea, lăuză, are cearcăne adînci, dar zîmbeşte. Urmează întruniri de familie, vacanţe, rude pe care le cunosc şi rude pe care nu le cunosc. Mă fascinează nunţile surprinse în fotografii alb-negru sau diverse alte chermeze de familie sub bolţi de vie, prin anii ’50, poate ’60. Toate femeile au ochii codaţi cu dermatograf negru şi poartă rochii strînse pe trup, fără mîneci. Braţele lor sînt albe şi par aproape gustoase. Au genţi lucioase şi pătrăţoase, care se închid în doi bumbi metalici. Bărbaţii sînt tineri, tunşi scurt la tîmple şi pe ceafă, cu cîte un smoc de păr ondulat care cade pe frunte. Au cămăşi cu mînecă scurtă şi beau vin alb cu borviz. Pe mese văd farfuriuţe cu măsline de mult mîncate, vechi de 70 de ani. Văd mai apoi şi fotografii în care mă recunosc, la diverse petreceri de prin anii ’80. Stau bosumflată la marginea unui şir de mătuşi, unchi, veri şi verişoare, undeva într-o vizită, în faţa unei curţi în Constanţa. Sînt şi fotografii din interior. Se mîncau ouă umplute decorate cu ochi şi gură din gogoşar murat, roşii mari şi zemoase tăiate în felii cît felia de pepene, şi şniţele. Şi supa din cauza căreia mă bosumflasem în fotografie. 

Pe mulţi din album nu-i cunosc. O doamnă blondă stă picior peste picior într-un fotoliu adînc şi se uită dintr-o parte la cameră. Un cuplu trecut bine de prima tinereţe s-a fotografiat tîmplă lîngă tîmplă cu ocazia cununiei civile. Poza e tot alb-negru. Ea are un ruj mat, închis la culoare, o piele foarte albă şi un guleraş scrobit de dantelă pe o rochie sobră. El are cărare pe o parte şi dinţii mici. „Cu drag de la Alecu şi Sanda“, scrie în cerneală violet, pe spatele fotografiei. Habar n-am cine-s oamenii ăştia. Culmea e că nici maică-mea nu (mai) ştie. Stăm şi ne uităm la ei, în albumul nostru, şi nu ştim cum au ajuns aici. 

Mă bucur că mie nu mi se poate întîmpla aşa ceva. Să ajung în fotografiile cuiva aşa, pe nepoftitelea. Pentru că nu se mai fac albume clasice. În colecţiile digitale ale fiecăruia e simplu să faci curat doar cu un

. Şi apoi, nu intri oricum în Instagram-ul omului, de pildă. Intri cu haştag prietenibuni, haştag lamare, haştag soarelavamă, haştag funanddrinks. Fără cel puţin cinci haştaguri toante care explică un conţinut banal nu ai ce căuta pe Instagram. O farfurie cu mîncare e haştag yummy, calamamacasă, organicveganbio. Teoretic, acest semn # urmat de cuvîntul-cheie te ajută să găseşti fotografii şi conţinuturi similare. Pe Twitter are (încă) mult sens. Pe Instagram e enervant. 

Ce haştag aş putea pune eu fotografiilor de la mama de acasă? Şi cum? Haştag pozealbumpehîrtie. Haştag încutiaaiavechedepantofi. Şi, mai cu seamă, haştag

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.