Copilărie în oraşul centru al bucuriei

Publicat în Dilema Veche nr. 596 din 16-22 iulie 2015
Copilărie în oraşul centru al bucuriei jpeg

Am transpirat după nici zece minute de mers pe jos. E după-amiază, însă soarele loveşte, cumva ca să se răzbune pe minutele de răcoare de care am avut parte noaptea trecută, cînd a plouat să spargă geamurile. Acum, na, plătiţi pentru momentele alea de vînt care mai că au clătinat zgîrie-norii din cărămidă, cu tot cu geamurile lor rulante şi pereţii din faianţă. Locuinţele servesc înainte de toate unui scop funcţional, dar dacă vizitezi deja cîteva la rînd, începi să înţelegi cîte ceva şi cum despre ordinea socială din locul respectiv: despre cine face curăţenie în casă, cînd, unde, şi despre o ierarhie veche, iar în nord-estul brazilian, o inegalitate nemutată cu secolele. 

În Fortaleza bucătăriile din apartamentele de pe coastă au toate o prelungire spre o „baie de serviciu“. E, de fapt, o extindere spre un spaţiu „de serviciu“ unde zac o maşină de spălat, rufe întinse din tavan şi cîrpe vechi, produse de curăţat. Este spaţiul femeii care vine cel puţin o dată pe săptămînă pentru o zi de lucru;

este, în general, o femeie cu o vîrstă între 20 şi 50 de ani, cu piele măslinie, picioare musculoase, zîmbet larg şi o portugheză uneori greu de descifrat. Dacă o întrebi îţi spune poveşti despre o lume atît de aproape de casa ta, totuşi atît de departe de realitatea ta de zi cu zi. Pentru 80 sau 100 de reali (90 sau 110 lei în bani româneşti), o zi întreagă face curăţenia aceea de primăvară sau de toamnă de la noi. În multe case, mai ales cele cu copii, găteşte şi trebăluieşte o zi întreagă. La rîndul ei, şi ea are copii, cel puţin doi, de care are grijă mama sau vreo soră într-un cartier îndepărtat precum Palmeiras. În astfel de familii de clasă medie,

poartă uniformă. În Brazilia de nord-est ascensiunea socială şi clasa sînt mereu marcate prin prezenţa unei astfel de femei în casă, pe care sistemul politic, clientelismul şi inegalităţile structurale, de secole, le menţin pe aceleaşi poziţii. Clientelismul şi paternalismul sînt pe alocuri vii, ca acum două sute de ani. Am cunoscut bătrîni servitori care îşi privesc stăpînii cu umilinţă şi recunoştinţă. Într-unul dintre satele de pe coastă, un cătun de pescari invadaţi temporar de turiştii din oraş, am întîlnit un pescar de vreo 70 de ani care îmi vorbea cu umilinţă şi speranţă despre părinţii lui: un cuplu de oraş cu cel puţin douăzeci de ani mai tînăr decît el. Seu Zeze are grijă de casa lor de vacanţă, fetele lui fac curat în casa mică, dar dichisită a cuplului, cumpără peşte direct de la pescari pentru ei, gătesc şi spală vasele după fiecare invitat, iar în schimb, cuplul de orăşeni cu stare plăteşte lunar medicamentele moşului, plus o sumă fixă de bani pentru întreţinerea casei. Spre interior, în Guaramiranga, singura oază de răcoare de pe lîngă Fortaleza, am întîlnit o familie care locuia de cînd lumea pe o fostă plantaţie de cafea. Plantaţia şi moşia au fost vîndute şi parcelate acum. Noii proprietari sînt azi doctori, avocaţi şi politicieni de prin partea locului, care şi-au construit, în locul fostelor case coloniale, altele mai solide şi mai condiţionate. De ele se ocupă acum familiile „anexă“ care trăiesc în casele foştilor sclavi, pe acelaşi pămînt cu alţi stăpîni, moştenind pe umeri sarcina inegalităţii seculare. Între stăpîn şi supus există, însă, un respect reciproc: stăpînul plăteşte şi stimează munca omului înnobilat prin munca terestră. Supusul se simte datornic celui care are bunătatea de a-i ţine copiii în şcoală, îl primeşte în casa lui – dar nu şi la masa lui – şi se îngrijeşte ca el să nu ducă lipsă de nimic. 

vin în microbuze pline ochi de la marginea oraşului sau dinspre oraşele mici din interior şi petrec adesea cîte două ore sau mai mult pînă la casa lui „seu Luisinho“ sau „dona Clara“. Dimineaţa, pe la 7, le văd uneori năduşind, în papucii Havaiana, cu cîte o pungă mică de plastic în mînă, care cel mai adesea ascunde cartela de autobuz, un tricou de schimb şi o sticlă cu apă. Seara pornesc la drumul invers. Transportul public pătrunde prin venele cele mai adînci şi măruntaiele cele mai ascunse ale oraşului: în cursul săptămînii, adună la prima oră periferia şi o mută spre centru. Drept urmare, între orele 6 şi 8 sînt mai multe autobuze pe aceeaşi linie. Ele se răresc cîtă vreme lumea e la muncă şi se înteţesc iar pe la ora 5 sau 6, cînd periferia se întoarce acasă la familiile numeroase. Duminica e pustiu: e ziua de mers la biserică şi de stat cu familia, periferia e, fără voia ei, izolată. Îmi amintesc clar zecile de minute în care am stat în soarele după-amiezii aşteptînd vreo urmă de autobuz duminica, pentru ca apoi un taximetrist să mă anunţe că „duminica nu sînt autobuze pe-aici“, sperînd că poate păcăli o

pierdută. Industrializarea din secolul trecut, împreună cu economia orientată spre turism a acestui început de secol, au făcut ca dezvoltarea oraşului să fie una haotică şi inegală, care a adîncit inegalităţile moştenite din epoca colonială. Prefectura numeşte Fortaleza de azi „oraşul centru al bucuriei“, „a cidade sede da alegria“, într-o încercare de a atrage turişti momiţi deja anul trecut odată cu Cupa Mondială. Cu toate că în cifre Fortaleza are o populaţie de aproape un milion de locuitori, dacă te amesteci puţin cu elita economică, înţelegi rapid că oraşul celor de sus e, de fapt, un fel de sat mai mare: toată lumea cunoaşte pe toată lumea. Fortaleza este un oraş care pare azi să încerce să se pună pe picioare, dar, aşa cum e de aşteptat, „vrem schimbare, dar una care să nu ne afecteze“, un fel de

local. Ca exemplu, în protestele de la începutul anului pentru demiterea din funcţie a preşedintei, unul dintre argumentele clasei medii împotriva politicilor sociale gen Bolsa Familia, care mi-a ajuns la urechi, suna în felul următor: „din pricina Bolsei Familia, faxineira mea îmi cere să o plătesc mai mult, cu Bolsa Familia săracii nu mai muncesc acum“… Şi astea sînt momentele în care înţelegi că la nivel de oraş e greu să faci politici sociale cu o elită economică închegată, puţin numeroasă şi prezentă prin toate mediile înalte. 

Cu gîndurile astea în minte ajung în cele din urmă la şcoala privată la care predă logodnicul meu. Situată pe un deal care era, cu două decade în urmă, o dună de nisip, şcoala tronează peste un cartier cu vile impunătoare, gîndite de creionul unor arhitecţi bine educaţi şi păzite de firme de securitate privată. În faţa multora dintre casele mari vezi adesea cîte doi bărbaţi serioşi cu arme şi cuţite, de parcă războiul ar începe în clipa următoare. Pentru ca zona să se transforme într-un loc al elitei economice a oraşului, un loc din care vezi marea în toată splendoarea ei, dar şi zgîrie-norii luminaţi seara, sute de familii au fost dislocate spre interiorul oraşului pentru sume minime de bani. Dislocarea nu a fost însă completă, aşa că, pe ici, pe colo, mai nimereşti bucăţi de favelă. De la staţia de autobuz pînă la şcoală, de exemplu, treci printr-o favelă şi o groapă de gunoi. Dar, desigur, pe nimeni nu deranjează prea mult astfel de detalii, din moment ce locuitorii caselor mari nu folosesc mai niciodată transportul public.

La şcoala privată de pe deal, un vînt cald începe să bată spre cele două steaguri care încadrează intrarea alături de un jandarm, gardurile înalte de beton şi cîteva camere de filmat. Steagul american şi cel brazilian fîlfîie cu mîndrie şi fără griji în briza după-amiezii. Că doar e şcoală bilingvă şi mai toţi elevii au fost cel puţin o dată în Statele Unite. Odată cu poarta pe care ţi-o deschide un bărbat mărunt şi măsliniu, cu zîmbet larg, se deschide şi o altă lume. Laşi favela în spate, cu copiii ei desculţi pe stradă, groapa de gunoi, casele mici din cărămidă, hainele puse la uscat pe garduri pricăjite de lemn. De partea celalaltă a gardului înalt cresc 40 de copii care învaţă engleză de la 2 ani şi pînă la 8 ajung să o vorbească cu un accent perfect american. Ocupă şi se bucură de o casă imensă, unde trăiesc precum în casa lor: şcoala şi joaca trebuie îmbinate, dar, atenţie, e culturală treaba: „copiii brazilieni sînt mai energici şi nu trebuie să te aştepţi să fie educaţi ca într-o şcoală normală“, aud un sfat din partea unei învăţătoare. E normal ca ei să zburde în timp ce încerci să le predai, „e cultural, aşa sînt copiii brazilieni“. Mai greu e atunci cînd, după atelierul Lego, trebuie să îşi strîngă jucăriile: „eu nu fac asta nici acasă, nu vreau, nu adun nimic“. Azi e aniversarea unei eleve. Cei şapte colegi de clasă n-au stare la ora de engleză de după-amiază după porţiile dolofane de

(tort de ciocolată) primite la prînz. Ciocolata, soarele, oboseala şi copilăria îşi fac efectul într-un haos. În plus, fetele nu se pot gîndi decît la petrecerea de după şcoală: o plimbare cu limuzina în oraş, urmată de cîteva ore la spa. Cadoul mamei pentru fiica ei de 8 ani. 

Privesc spre mare şi mă întreb în gol dacă chiar îmi doresc copii... Ceasul a bătut ora cinci. Părinţii vin să îşi culeagă copiii de la şcoală. Mai zilele trecute aud că se văitau şcolii neînţelegînd pentru ce vacanţa de vară e atît de lungă. „O lună? Voi nu ştiţi cum e să-i ai acasă!“ – pe copii, desigur –, se plîngea un părinte amărît. Mă grăbesc, gîndindu-mă că a doua zi merg pe teren, în cartierul meu de la maginea oraşului, să cunosc în sfîrşit acel subcartier despre care lumea vorbeşte cu milă în glas. O prietenă face o colectă pentru familiile cele mai necăjite: „Copiii lor mănîncă Havaianas şi rod marginile mesei“, îmi spune ea, cu o lejeritate amară. Sper să putem ajunge acolo, totuşi. De cîteva săptămîni, conflictul între două grupuri de traficanţi s-a deschis, iar şirul răzbunărilor nu conteneşte. Logica e simplă: mi-ai omorît unul, îţi omor unul. Şi tot aşa. Între timp, mulţi părinţi au renunţat să îşi mai trimită copiii la şcoală. Le e frică de o

, un glonţ pierdut, şi stau izolaţi în case seara, după 6. Aşa cum stau adesea şi în week-end. Mai deunăzi, un prieten, un adolescent de aproape 20 de ani, mă întreba: „Şi cum e acolo în centru, la Beira Mar?“ (porţiune a plajei turistice din Fortaleza). Grea întrebare. „Nici eu nu mai ştiu… e… diferit…“

Luminiţa-Anda Mandache este antropolog şi face o cercetare de teren în Brazilia. Textul face parte dintr-o serie de articole în care autoarea îşi povesteşte experienţele din această ţară. 

Foto: L. Ribiero

jackpot jpg
Păcănelele de iarnă de la Winner Casino - Ce slot-uri să NU ratezi la sfârșitul acestui an!
Sezonul rece a venit cu multe oportunități pentru persoanele pasionate de gambling.
implant dentar 11 jpg
De ce să apelezi la implant dentar Megagen?
Dinții reprezintă o parte foarte importantă a corpului uman. Cu ajutorul acestora se produce masticația.
damian jpg
„În artă, nu ești niciodată singur” – Adrian Damian, omul din spatele SynergyX, instalația interactivă care va surprinde zecile de mii de vizitatori de la RDW 2024
Mărturisește că fuge de definiții și se ferește de etichetări. Totuşi, putem spune despre scenograful Adrian Damian că este unul dintre cei mai talentați artiști din generația lui și că superputerea lui este să transforme spațiile în personaje.
eveniment2 jpg
Sadeck Waff a semnat momentul surpriză din cadrul evenimentului IQOS Together X
Evenimentul aniversar a celebrat spiritul IQOS printr-un festival al simțurilor dedicat comunității. Toate simțurile au fost activate într-o simfonie de mișcări și culori al cărei punct culminant a fost invitatul special al evenimentului.
igiena jpg
Lucruri pe care nu le știai despre istoria igienei și a îngrijirii personale
În multe culturi tradiționale ale lumii, femeile necăsătorite trebuiau să acorde mai multă atenție aspectului și igienei corporale, decât altele.
featured image (4) jpg
Cine a fost Loki în mitologia nordică?
Loki este unul dintre cei mai cunoscuți zei din mitologia nordică. Este considerat un zeu al focului și al magiei și poate lua diverse forme, atât umane cât și animale.
Halate si prosoape de baie jpg
Cadouri pentru evenimente: prosoape de baie și seturi de halate matrimoniale
Odată cu creșterea temperaturilor, tot mai multe evenimente sunt organizate de către persoanele apropiate.
Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.

Adevarul.ro

image
Cum îi țepuiesc șoferii de Bolt pe turiști pe aeroportul din capitala Azerbaidjanului. Pățania unei familii de români
Eliza și Ioan, doi români din Galați care au călătorit în peste 40 de țări de pe patru continente, au avut recent o experiență foarte neplăcută cu șoferii de Bolt de la aeroportul din Baku, capitala Azerbaidjanului. Șoferii de acolo sunt deja cunoscuți pentru faptul că țepuiesc des turiștii.
image
Amezi uriașe pentru folosirea apei potabile la grădină și piscină. „Eu consum pentru piscină și la două sate mai jos n-au apă nici să bea”
În timp ce unii români consumă o cantitate uriașă de apă în perioadele caniculare, folosind-o la udatul legumelor din grădini și sere sau la umplerea piscinei, alții nu au apă de băut. Legea Apelor prevede amenzi între 25.000 și 30.000 de lei pentru folosirea nerațională a apei.
image
Taberele școlare. „Rețeaua timpului liber“, deschisă în comunism pentru toți copiii merituoși
Adevărate aventuri într-o vreme în care distracțiile erau puține, iar micile-mari bucurii mai apreciate, taberele școlare erau prezente în toate județele, cele mai multe fiind finanțate de Stat.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.