⬆
Societate
Pagina 78
A deveni celălalt
Un bărbat pe la 40 de ani ţine într-o mînă o cafea, iar în cealaltă – un energizant de duzină. Poartă o haină sport, inscripţionată cu numele firmei intenţionat anagramat, blugi la fel de soioşi precum părul şi pantofi pătraţi din piele neagră.
Cu ochii-n 3,14
● Potrivit publicaţiei The Nanfang, o femeie care zbura prin China cu o sticlă de coniac în bagajul de mînă a fost oprită pe aeroportul din Beijing şi rugată să arunce sticla. Doamna Zhao, o femeie de vreo patruzeci de ani, s-a aşezat într-un colţ, a desfăcut sticla şi a băut coniacul pînă la ultima picătură. Doamna Zhao e un exemplu pentru noi toţi. (L. V.)
● Pot să confirm (că acum, cînd cu Festivalul Dilema veche, am tot făcut drumuri la Alba Iulia). Pe bucata de autostradă dintre Si
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“
Memoriile lui Teodor Vârnav sînt un important izvor pentru o istorie a copilăriei la început de secol al XIX-lea. Gîndul ne poartă către copilăria lui petrecută în căutarea unui viitor şi la iarna petrecută pe cuptor din pricina unor ciubote inexistente, fără de care nu putea ajunge la şcoală.
Baston şi caşchetă, halat şi bonetă, pix şi servietă (II)
Cîtă vreme un domn primar de azi pune poliţiştii locali din subordine să-i urmărească iubita şi adversarii politici, iar imaginile lui Ghiţă Pristanda şi a lui Garcea se lăţesc peste toată suflarea acestei profesii, ideea care stă la baza instituţiei pare o glumă.
„Au vreo şansă copiii din zonele rurale sărace?“ – interviu cu Manuela PLĂPCIANU
Trăim într-o ţară care nu are un plan de dezvoltare pentru următorii douăzeci de ani, o strategie articulată şi asumată ori măcar un pact naţional în jurul unor priorităţi. Învăţămîntul nu este şi el, la rîndu-i, decît o reflectare a haoticului, cîrpelilor, arbitrariului, heirupismului şi contorsiunilor din societatea românească.
Piaţa cartofului. De la schimb cu un Vectra la antocyanini
Cartofi în Slobozia, din Polonia, la 1,17 lei. În Bacău, cine ia cinci tone din localitatea Tâmaşi, ia cu un leu kilogramul. În Săvăstreni, cartofi albi soiul Arnova de consum 1 RON şi de sămînţă 0,90 RON calibrul 55+, foarte frumoşi şi aspecutoşi, iar soiul Bella Rosa – 1,5 RON, foarte frumoşi, tot calibrul 55+.
Între speranţe şi dezertări
La prima vedere, scrisorile par asemănătoare: doi tineri, aflaţi la început de drum, sînt supăraţi pe statul român şi pregătiţi să îi facă reproşuri amare, cu referire la două zone cenuşii ale societăţii româneşti: sănătatea şi educaţia.
Artă cu participare
Mă foiesc uşor pe scaunul pluşat, roşu. Pe scenă se întîmplă chestii incredibil de amuzante şi de inteligente. Un performer îmbrăcat total în negru, subţirel, aproape emaciat, spune ceva care ne face pe toţi să rîdem în hohote. Sala freamătă, se schimbă impresii şoptite, tipul de pe scenă încurajează rumoarea şi agitaţia.
Meryl Streep şi Diane Keaton
În momentele de restrişte, sînt două filme pe care mi le tot pun şi pe care cred că le-am văzut de douăzeci de ori: It’s Complicated (Nancy Myers, 2009), cu Meryl Streep, Alec Baldwin, Steve Martin, şi Something Gotta Give (Nancy Myers, 2003), cu Diane Keaton, Jack Nicholson, Keanu Reeves.
Pe străzile „din spate“
La ceas de seară, trece Nebunul cartierului pe străzi. Îşi are perimetrul lui, „aria protejată“, nu s-ar abate un pas de la traseu, plimbarea lui nocturnă se transformă într-o misiune îndeplinită. Trebuie să acopere tot, şi strada principală, şi ulicioarele cum e cea pe care locuiesc eu. Merge cu un pas hotărît de soldat.
Mai avem vreo responsabilitate?
Ceauşescu a fost, pentru cei care au uitat, un nene care a ţinut sub papuc o naţiune. Pe cea română. Vreo două decenii şi ceva a avut-o, zice-se, la cheremul lui. Bătea din degete şi patrioţii vremii alergau ca nişte chelneri de ispravă să-i pună pe tavă ce-şi dorea.
Cu ochii-n 3,14
● hitchBOT, un robot autostopist creat ca să investigheze relaţiile dintre roboţi şi oameni, a fost decapitat în Philadelphia. De către un om. (L. V.)
● Într-o piaţă invadată de pepeni din Grecia sau Turcia, galbeni, fără seminţe sau pitici, singura reclamă care mai putea ţine piept noilor avantaje a fost „Avem pepeni reci!“. (S. G.)
Despre istoria Mării Negre
Din antichitate pînă în contemporaneitate, cititorul este purtat prin diferitele evenimente care au schimbat cursul acestei mări atît de disputate. Mai întîi de toate, Charles King îşi propune să definească şi să delimiteze „zona din jurul mării“ care ar trebui să participe la istoria acestei regiuni.
Baston şi caşchetă, halat şi bonetă, pix şi servietă (I)
Ca-ntr-o Ferma animalelor scrisă alaltăieri, cei care ne conduc şi-au mărit lefurile. Pentru că unii sînt mai egali decît alţii, bunăstarea tuturor trebuie să-nceapă cu cineva, nu se poate face dintr-o mişcare, pentru toată lumea. Aşa că s-a-nceput cu conducerea.
Seceta
Acum se-ntîmplă: Clar, recolta de porumb e afectată. Ne îngrijorează soarta verzei de toamnă, a recoltei de mere, de gutui, de pere, de prune. Vom avea ţuică? Dar ce se va-ntîmpla cu magiunul? Tragedie şi mai mare este dependenţa agricultorului de stat.
O lege clar neclară şi incompletă
Să presupunem că sînt un tînăr de 16-17 ani şi mă aflu faţă în faţă cu legea 217/2015 şi cu dezbaterea pe marginea efectelor ei. Un tînăr, deci, care nu are în biografia proprie efectele directe ale regimului comunist, necum ale celui fascist şi care, aşa stînd lucrurile, nu are altfel de informaţii decît cele livrate de mass-media.
Cumpărături de noapte
Am vrut să încep textul ăsta cu o frază din cele sigure pe sine, genul de frază din care afli că autorul ştie el mai bine cum e cu un anume lucru sau cu altul. În capul meu, aş fi vrut să sune cam aşa: „Dacă vreţi să cunoaşteţi la prima mînă ţesătura unui oraş, uitaţi-vă la cei care fac cumpărături noaptea, la non-stopuri“.
Pasiune pură
Romanul Lenei Andersson, Pasiune pură, distins cu premiul August, e fascinant şi înspăimîntător în acelaşi timp. Povestea de dragoste dintre ziarista Ester Nilsson şi artistul plastic Hugo Rask ne oferă, în variante extreme, perspectiva feminină şi cea masculină asupra unei relaţii – cu diferenţele evidente dintre ele.
Micii din Obor
De mai bine de zece ani, e aproape un ritual: de fiecare dată cînd mergem la cumpărături în Obor, piaţa se încheie cu micii în care înfigem regulamentar scobitorile, pe cartonul lor stropit din belşug cu muştar (din acela ieftin, românesc, grosier) şi cu binemeritata bere.
Poveşti din Alba Iulia
Oraşele din România, chiar şi mari – era de părere un amic –, se pot „descoperi“ în doar cîteva ore. Vizitezi muzeele, bifezi atracţiile turistice, mănînci pe la terase. L-am contrazis atunci, spunîndu-i că oraşele sînt precum oamenii. Dacă te grăbeşti să-i expediezi, încadrîndu-i în şabloane, toţi vor părea o apă şi-un pămînt.
Cu ochii-n 3,14
● Potrivit unor studii recente, proprietarii de pisici prezintă un risc cu aproximativ 40% mai mic de a se confrunta cu un atac de cord. De asemenea, pisicile pot reduce simptomele dispneei şi scad tensiunea arterială. Torsul pisicii vindecă infecţiile şi inflamaţiile, tendoanele şi ligamentele bolnave. Aşadar, în curînd, toate farmaciile vor da faliment, pisica e un panaceu. (A. P.)
● Ştiţi cîte persoane au omorît poliţiştii americani în primele şase luni ale lui 2015? 547. Ştiţi cîte pe
Din Grădina Rozelor
„Nicoară, mare vornic al Ţării de Sus, a făcut un taler de aur şi cu lanţ de aur şi l-a dăruit cneaghinei sale Todosia.“
Adevăratul multitasking şi drumul pînă la el
August. Călduri mari. Luna concediilor. Şosele pe care se circulă ore întregi în coloană. Sînt momentele în care cetăţeanul român îşi aduce aminte de lipsa autostrăzilor şi face diferite scenarii creative în care personajele principale sînt anumiţi politicieni şi familiile lor.
Moda îngustării zonei rutiere
Acum se-ntîmplă pe Lipscani. La Palatul Suţu şi pe Ion Ghica. Avem o singură bandă de mers, sînt reduse parcările. La fel s-a întîmplat pe Lahovary. Efectul? În continuare sînt parcate maşinile chiar pe benzile îngustate, devine fragilă orice mişcare pe stradă.
Mici criminali pentru marile ecrane
Am văzut The Hunger Games. Un film de mare succes internaţional, cu încasări de milioane de dolari, obţinute de la milioane de spectatori. Este o poveste despre o lume imaginară, în care frica şi teroarea sînt legile sub care stau vieţile a mii de oameni.
La suprafaţă
Vorbeam cu cineva despre o anume carte pe care o citisem cu ceva vreme în urmă. Ţineam bine minte că-mi plăcuse teribil atunci, însă în discuţia de acum cu omul nu-mi mai aminteam nimic, absolut nimic despre ea. În capul meu se căscase un gol, un hău negru în care ţiuia neantul, în care ţîrîia cu ecou un singur greiere.
Drăgălăşenie şi gîndire pozitivă
Cred şi sper că există un mod complezent discret, în situaţii de-astea ambigue, care par atît de pozitive, încît rişti să nu vezi drama din ele, mai ales dacă ţi-e mai comod aşa. Sper să fiu şi eu în stare să înţeleg lucrurile astea, să fiu alături de cei aflaţi în situaţii asemănătoare, pe muchie de cuţit, într-un mod complezent neintruziv şi deloc omniscient.
Stări de vacanţă
La Costineşti, în septembrie, cu doi prieteni „fugiţi de acasă“, fără nici un chior şi atît de hămesiţi încît au furat doi pepeni pe care i-am mîncat printre căsuţele de lemn deja pustii. Alex i-a despicat în două cu briceagul lui de munţoman, zeama s-a scurs pe alee, năclăind urmele de paşi ale turiştilor care plecaseră.
Lipsa de răbdare – maladie de destin
„Răbdare, frate!“ sau „Cu răbdarea treci şi marea!“ sînt doar cîteva dintre expresiile folosite şi răsfolosite de apropiaţii noştri pentru a ne atrage atenţia atunci cînd sîntem nerăbdători, atît de des în ultima vreme încît aş putea spune că au devenit deja un clişeu obscur.
La Sarmizegetusa Regia, cu Vladimir Brilinsky
Dl Brilinsky ne plimbă prin uriaşul teritoriu al Sarmizegetusei Regia, unde sînt atîtea de văzut şi de explicat. Dar şi atîtea necunoscute. E un loc care te fascinează, dar pe care îl înțelegi parţial.
Grecia se comportă ca un dependent
Vara asta, pe 1 iulie, eram la Atena. Mă întorsesem pe o navă după cîteva zile de colindat prin Creta şi mă împrietenisem în port cu o studentă la arhitectură. În timp ce căutam chioşcul ca să cumpăr bilete pentru metrou, ea îmi spune că toată săptămîna transportul public era gratis pentru toată lumea.
Europa „adevăraţilor“ sau Europa cu adevărat?
Fără o abordare curajoasă, într-o perspectivă amplă, a crizei greceşti, acordul încheiat cu Eurogrupul în 13 iulie nu va însemna decît amînarea unui faliment: nu doar al statului grec, ci şi al ideii europene, pentru care Grecia reprezintă călcîiul lui Ahile, oricît s-ar amăgi creditorii externi cu absenţa unui efect de contagiune.
Cu ochii-n 3,14
● Se spune că doar taxele, moartea şi publicitatea sînt constante absolute în viaţa unui om. Care, în aceeaşi logică a certitudinilor, nu poate ascunde faţă de vecini trei stări: strănutul, dragostea şi erecţia. Am mai învăţat ceva azi. (M. C.)
● Pentru cei care merg pe scări: prin holurile blocurilor nu mai găseşti, ca altădată, doar calendare expirate şi ghivece cu ficuşi; mai nou, unele dintre ele sînt foarte şic amenajate, cu balansoare şi fotolii de unde poţi admira priveliştea. (I
Poveşti aiuritoare de iubire (IV)
Să tot fi fost prin 1960 cînd „s-au cunoscut“. Sau aşa se zice, că de ştiut se ştiau ei de pe la horă. Frumoşi şi tineri, dansînd pînă în noapte. Şi-au jurat iubire veşnică şi apoi au făcut dragoste în grădina lui moş Gheorghe căruţaşul. Apoi, el a plecat recrut la marginea ţării, cerîndu-i să-l aştepte.
Nu-i comoară ca alcoolul, nici distracţie ca violul
Ca orice eveniment de la noi, care ne mobilizează culpabilităţile latente, mîndria patologică, prejudecăţile îngrozitoare şi dorinţa de a ne auzi vorbind, şi-n povestea asta am turnat tot ce-am avut la-ndemînă. Adică sufletul nostru răvăşit de probleme.
Actorul legendar sau tinereţe fără bătrîneţe
Privind înregistrarea spectacolului, am recunoscut interpreţi familiari, pe Rebengiuc, Schäffer, Ionescu-Gion – vii sau morţi. Dar, dicolo de prestaţiile lor precise, mi s-a revelat prezenţa unui actor, Ion Caramitru. Nu-l uitasem, dar ignoram cauza acestei persistenţe.
Băutura perfectă
Recunosc: am făcut dependenţă de Tea Latte de la Starbucks. Văd că şi Oprah Winfrey este în gaşcă. O fi doar pentru promovare, nu ştiu. Eu ştiu că am dependenţă. Într-o zi, m-am dus dimineaţa la Manuc şi seara am trecut prin Victoriei. Şi am comandat acelaşi lucru. Şi eram mîncat şi băut. Alcoolizat, bine înfruptat.
Studiile excepţionale care nu fac rating
Ilustraţiile şi textele din manuale creionează personaje stereotipe, neconforme cu realitatea secolului XXI: „bunicii sînt sedentari şi nu aud bine, femeile sînt mai ales mame care pregătesc masa, învăţătoare sau doctoriţe – în timp ce bărbaţii apar într-o diversitate de meserii, dar prea puţin ca taţi“.
Curs de gospodărie
Am descoperit zilele trecute în sertarele mamei un soi de ciupercă lucioasă de lemn. „Era a mamei“, mi-a zis mama. „Pe ea se puneau ciorapii şi se cîrpeau frumos. O vrei?“ „Da“, i-am zis, dar numai din dragoste pentru bunică-mea. N-am cîrpit în viaţa mea un ciorap.
Viaţa-n poze de familie
Cînd ai familie şi mai ales copii (şi, desigur, nu doar atunci), nu doar tu îţi trăieşti viaţa, ci şi ea te trăieşte pe tine. E un loc comun, ştiu, dar l-am simţit pe pielea mea, cu ocazia unei aniversări importante – şi mai ales considerabile. Cu ocazia respectivei aniversări am „răsfoit“ albumele de pe computer.
Omul de rînd versus „marele om“
Am avut de mai multe ori ocazia, pe la diferite evenimente şi sindrofii, în general în medii „intelectuale“, să observ de la distanţă atitudinea oamenilor de rînd faţă de anumite personalităţi (culturale). Am asistat la gafe, stîngăcii, dar mai ales la preţiozităţi, încărcate de o doză mare de snobism.
Condiţia poetului în Parlament – serial de legi absurde
Vestea că Monica Iacob-Ridzi a „evadat“ din puşcărie prin poezie a devenit motiv de băşcălie naţională, odată ce poporul internaut a putut citi cele zece strofe ale operei „Poezie despre viaţă“. F
O sută de ani de la genocidul împotriva armenilor
„În toiul nopţii, mama cu cei trei copii, dintre care cel mai mic eram eu, numai de doi ani, am pornit la drum, cu puţine lucruri într-o căruţă, spre locul ascuns din munţi, într-un cătun locuit de kurzi. Pe drum, căruţaşul a adormit de oboseală. Adormiserăm şi noi, copiii. Mama veghea şi plîngea."
Cu ochii-n 3,14
● Am descoperit că există un Centru pentru Studii Complexe. Nu există oare şi unul pentru Studii (cît mai) Simple? (M. V.)
● În Călăraşi, pe drumul spre bacul de la Ostrov, printre maşini de Salvare ajunse fiare vechi şi alte rămăşiţe ruginite ale unei foste lumi industriale, se înalţă, falnic şi suav, motelul „Poem“. (I. P.)
Dragomir Inimărea şi povestea unui viol de demult
Satul Pucheni din judeţul Dîmboviţa este martorul unui viol la început de octombrie 1794. Personaje principale: Dragomir Inimărea, fiul lui Micu, şi Uţa, fiica Mariei văduva. Vecini în satul Pucheni, Dragomir se îndrăgosteşte de Uţa, sau cel puţin aşa declară.
Reconsiderarea omului stăpînitor
Papa Francisc a publicat în mai enciclica sa istorică Laudatio Si (Lăudat fie). Numele papal şi l-a ales, explică el în text, fiindcă îl consideră pe Sf. Francisc de Assisi „exemplul prin excelenţă al preocupării pentru cei slabi şi un model de ecologie integrală, trăită cu bucurie şi autenticitate“.
Acum m-am prins. Schema Obor
Fiecare piaţă are organizarea ei ad-hoc, practică de-o viaţă, poate, sau aranjament al comersanţilor. În Obor, de intri dinspre Bucur Obor – Mihai Bravu, ai piaţa de vînzare rapidă. Aici se-nghesuie comersanţii fără certificate, poate, dar fără identitate, sigur. Un muşuroi de oameni, cu care nu poţi să te-mprieteneşti.
Dialoguri reale despre comunicări virtuale
Ce le aduce nou comunicarea virtuală faţă de cea reală sau faţă de informaţiile pe care le obţin de pe Google? Există reguli de comunicare online, iar dacă nu, li s-ar părea necesare? Reuşesc să fie fermi şi să sancţioneze prompt derapajele pe care le constată sau se tem de rejectarea din grup?
Singur acasă
Cînd aveam norocul să rămîn singură acasă, prin copilărie, sandvişurile zburau primele pe geam, iar pe uşă intrau toţi prietenii mei de pe stradă. Nu ştiu cum naiba funcţiona metabolismul ăla de copil, că nu-mi venea să mănînc mai nimic. Acum, cînd pare că toată mîncarea din lume nu mă poate sătura, îmi pare rău.