⬆
Societate
Pagina 78
Pasiune pură
Romanul Lenei Andersson, Pasiune pură, distins cu premiul August, e fascinant şi înspăimîntător în acelaşi timp. Povestea de dragoste dintre ziarista Ester Nilsson şi artistul plastic Hugo Rask ne oferă, în variante extreme, perspectiva feminină şi cea masculină asupra unei relaţii – cu diferenţele evidente dintre ele.
Micii din Obor
De mai bine de zece ani, e aproape un ritual: de fiecare dată cînd mergem la cumpărături în Obor, piaţa se încheie cu micii în care înfigem regulamentar scobitorile, pe cartonul lor stropit din belşug cu muştar (din acela ieftin, românesc, grosier) şi cu binemeritata bere.
Poveşti din Alba Iulia
Oraşele din România, chiar şi mari – era de părere un amic –, se pot „descoperi“ în doar cîteva ore. Vizitezi muzeele, bifezi atracţiile turistice, mănînci pe la terase. L-am contrazis atunci, spunîndu-i că oraşele sînt precum oamenii. Dacă te grăbeşti să-i expediezi, încadrîndu-i în şabloane, toţi vor părea o apă şi-un pămînt.
Cu ochii-n 3,14
● Potrivit unor studii recente, proprietarii de pisici prezintă un risc cu aproximativ 40% mai mic de a se confrunta cu un atac de cord. De asemenea, pisicile pot reduce simptomele dispneei şi scad tensiunea arterială. Torsul pisicii vindecă infecţiile şi inflamaţiile, tendoanele şi ligamentele bolnave. Aşadar, în curînd, toate farmaciile vor da faliment, pisica e un panaceu. (A. P.)
● Ştiţi cîte persoane au omorît poliţiştii americani în primele şase luni ale lui 2015? 547. Ştiţi cîte pe
Din Grădina Rozelor
„Nicoară, mare vornic al Ţării de Sus, a făcut un taler de aur şi cu lanţ de aur şi l-a dăruit cneaghinei sale Todosia.“
Adevăratul multitasking şi drumul pînă la el
August. Călduri mari. Luna concediilor. Şosele pe care se circulă ore întregi în coloană. Sînt momentele în care cetăţeanul român îşi aduce aminte de lipsa autostrăzilor şi face diferite scenarii creative în care personajele principale sînt anumiţi politicieni şi familiile lor.
Moda îngustării zonei rutiere
Acum se-ntîmplă pe Lipscani. La Palatul Suţu şi pe Ion Ghica. Avem o singură bandă de mers, sînt reduse parcările. La fel s-a întîmplat pe Lahovary. Efectul? În continuare sînt parcate maşinile chiar pe benzile îngustate, devine fragilă orice mişcare pe stradă.
Mici criminali pentru marile ecrane
Am văzut The Hunger Games. Un film de mare succes internaţional, cu încasări de milioane de dolari, obţinute de la milioane de spectatori. Este o poveste despre o lume imaginară, în care frica şi teroarea sînt legile sub care stau vieţile a mii de oameni.
La suprafaţă
Vorbeam cu cineva despre o anume carte pe care o citisem cu ceva vreme în urmă. Ţineam bine minte că-mi plăcuse teribil atunci, însă în discuţia de acum cu omul nu-mi mai aminteam nimic, absolut nimic despre ea. În capul meu se căscase un gol, un hău negru în care ţiuia neantul, în care ţîrîia cu ecou un singur greiere.
Drăgălăşenie şi gîndire pozitivă
Cred şi sper că există un mod complezent discret, în situaţii de-astea ambigue, care par atît de pozitive, încît rişti să nu vezi drama din ele, mai ales dacă ţi-e mai comod aşa. Sper să fiu şi eu în stare să înţeleg lucrurile astea, să fiu alături de cei aflaţi în situaţii asemănătoare, pe muchie de cuţit, într-un mod complezent neintruziv şi deloc omniscient.
Stări de vacanţă
La Costineşti, în septembrie, cu doi prieteni „fugiţi de acasă“, fără nici un chior şi atît de hămesiţi încît au furat doi pepeni pe care i-am mîncat printre căsuţele de lemn deja pustii. Alex i-a despicat în două cu briceagul lui de munţoman, zeama s-a scurs pe alee, năclăind urmele de paşi ale turiştilor care plecaseră.
Lipsa de răbdare – maladie de destin
„Răbdare, frate!“ sau „Cu răbdarea treci şi marea!“ sînt doar cîteva dintre expresiile folosite şi răsfolosite de apropiaţii noştri pentru a ne atrage atenţia atunci cînd sîntem nerăbdători, atît de des în ultima vreme încît aş putea spune că au devenit deja un clişeu obscur.
La Sarmizegetusa Regia, cu Vladimir Brilinsky
Dl Brilinsky ne plimbă prin uriaşul teritoriu al Sarmizegetusei Regia, unde sînt atîtea de văzut şi de explicat. Dar şi atîtea necunoscute. E un loc care te fascinează, dar pe care îl înțelegi parţial.
Grecia se comportă ca un dependent
Vara asta, pe 1 iulie, eram la Atena. Mă întorsesem pe o navă după cîteva zile de colindat prin Creta şi mă împrietenisem în port cu o studentă la arhitectură. În timp ce căutam chioşcul ca să cumpăr bilete pentru metrou, ea îmi spune că toată săptămîna transportul public era gratis pentru toată lumea.
Europa „adevăraţilor“ sau Europa cu adevărat?
Fără o abordare curajoasă, într-o perspectivă amplă, a crizei greceşti, acordul încheiat cu Eurogrupul în 13 iulie nu va însemna decît amînarea unui faliment: nu doar al statului grec, ci şi al ideii europene, pentru care Grecia reprezintă călcîiul lui Ahile, oricît s-ar amăgi creditorii externi cu absenţa unui efect de contagiune.
Cu ochii-n 3,14
● Se spune că doar taxele, moartea şi publicitatea sînt constante absolute în viaţa unui om. Care, în aceeaşi logică a certitudinilor, nu poate ascunde faţă de vecini trei stări: strănutul, dragostea şi erecţia. Am mai învăţat ceva azi. (M. C.)
● Pentru cei care merg pe scări: prin holurile blocurilor nu mai găseşti, ca altădată, doar calendare expirate şi ghivece cu ficuşi; mai nou, unele dintre ele sînt foarte şic amenajate, cu balansoare şi fotolii de unde poţi admira priveliştea. (I
Poveşti aiuritoare de iubire (IV)
Să tot fi fost prin 1960 cînd „s-au cunoscut“. Sau aşa se zice, că de ştiut se ştiau ei de pe la horă. Frumoşi şi tineri, dansînd pînă în noapte. Şi-au jurat iubire veşnică şi apoi au făcut dragoste în grădina lui moş Gheorghe căruţaşul. Apoi, el a plecat recrut la marginea ţării, cerîndu-i să-l aştepte.
Nu-i comoară ca alcoolul, nici distracţie ca violul
Ca orice eveniment de la noi, care ne mobilizează culpabilităţile latente, mîndria patologică, prejudecăţile îngrozitoare şi dorinţa de a ne auzi vorbind, şi-n povestea asta am turnat tot ce-am avut la-ndemînă. Adică sufletul nostru răvăşit de probleme.
Actorul legendar sau tinereţe fără bătrîneţe
Privind înregistrarea spectacolului, am recunoscut interpreţi familiari, pe Rebengiuc, Schäffer, Ionescu-Gion – vii sau morţi. Dar, dicolo de prestaţiile lor precise, mi s-a revelat prezenţa unui actor, Ion Caramitru. Nu-l uitasem, dar ignoram cauza acestei persistenţe.
Băutura perfectă
Recunosc: am făcut dependenţă de Tea Latte de la Starbucks. Văd că şi Oprah Winfrey este în gaşcă. O fi doar pentru promovare, nu ştiu. Eu ştiu că am dependenţă. Într-o zi, m-am dus dimineaţa la Manuc şi seara am trecut prin Victoriei. Şi am comandat acelaşi lucru. Şi eram mîncat şi băut. Alcoolizat, bine înfruptat.
Studiile excepţionale care nu fac rating
Ilustraţiile şi textele din manuale creionează personaje stereotipe, neconforme cu realitatea secolului XXI: „bunicii sînt sedentari şi nu aud bine, femeile sînt mai ales mame care pregătesc masa, învăţătoare sau doctoriţe – în timp ce bărbaţii apar într-o diversitate de meserii, dar prea puţin ca taţi“.
Curs de gospodărie
Am descoperit zilele trecute în sertarele mamei un soi de ciupercă lucioasă de lemn. „Era a mamei“, mi-a zis mama. „Pe ea se puneau ciorapii şi se cîrpeau frumos. O vrei?“ „Da“, i-am zis, dar numai din dragoste pentru bunică-mea. N-am cîrpit în viaţa mea un ciorap.
Viaţa-n poze de familie
Cînd ai familie şi mai ales copii (şi, desigur, nu doar atunci), nu doar tu îţi trăieşti viaţa, ci şi ea te trăieşte pe tine. E un loc comun, ştiu, dar l-am simţit pe pielea mea, cu ocazia unei aniversări importante – şi mai ales considerabile. Cu ocazia respectivei aniversări am „răsfoit“ albumele de pe computer.
Omul de rînd versus „marele om“
Am avut de mai multe ori ocazia, pe la diferite evenimente şi sindrofii, în general în medii „intelectuale“, să observ de la distanţă atitudinea oamenilor de rînd faţă de anumite personalităţi (culturale). Am asistat la gafe, stîngăcii, dar mai ales la preţiozităţi, încărcate de o doză mare de snobism.
Condiţia poetului în Parlament – serial de legi absurde
Vestea că Monica Iacob-Ridzi a „evadat“ din puşcărie prin poezie a devenit motiv de băşcălie naţională, odată ce poporul internaut a putut citi cele zece strofe ale operei „Poezie despre viaţă“. F
O sută de ani de la genocidul împotriva armenilor
„În toiul nopţii, mama cu cei trei copii, dintre care cel mai mic eram eu, numai de doi ani, am pornit la drum, cu puţine lucruri într-o căruţă, spre locul ascuns din munţi, într-un cătun locuit de kurzi. Pe drum, căruţaşul a adormit de oboseală. Adormiserăm şi noi, copiii. Mama veghea şi plîngea."
Cu ochii-n 3,14
● Am descoperit că există un Centru pentru Studii Complexe. Nu există oare şi unul pentru Studii (cît mai) Simple? (M. V.)
● În Călăraşi, pe drumul spre bacul de la Ostrov, printre maşini de Salvare ajunse fiare vechi şi alte rămăşiţe ruginite ale unei foste lumi industriale, se înalţă, falnic şi suav, motelul „Poem“. (I. P.)
Dragomir Inimărea şi povestea unui viol de demult
Satul Pucheni din judeţul Dîmboviţa este martorul unui viol la început de octombrie 1794. Personaje principale: Dragomir Inimărea, fiul lui Micu, şi Uţa, fiica Mariei văduva. Vecini în satul Pucheni, Dragomir se îndrăgosteşte de Uţa, sau cel puţin aşa declară.
Reconsiderarea omului stăpînitor
Papa Francisc a publicat în mai enciclica sa istorică Laudatio Si (Lăudat fie). Numele papal şi l-a ales, explică el în text, fiindcă îl consideră pe Sf. Francisc de Assisi „exemplul prin excelenţă al preocupării pentru cei slabi şi un model de ecologie integrală, trăită cu bucurie şi autenticitate“.
Acum m-am prins. Schema Obor
Fiecare piaţă are organizarea ei ad-hoc, practică de-o viaţă, poate, sau aranjament al comersanţilor. În Obor, de intri dinspre Bucur Obor – Mihai Bravu, ai piaţa de vînzare rapidă. Aici se-nghesuie comersanţii fără certificate, poate, dar fără identitate, sigur. Un muşuroi de oameni, cu care nu poţi să te-mprieteneşti.
Dialoguri reale despre comunicări virtuale
Ce le aduce nou comunicarea virtuală faţă de cea reală sau faţă de informaţiile pe care le obţin de pe Google? Există reguli de comunicare online, iar dacă nu, li s-ar părea necesare? Reuşesc să fie fermi şi să sancţioneze prompt derapajele pe care le constată sau se tem de rejectarea din grup?
Singur acasă
Cînd aveam norocul să rămîn singură acasă, prin copilărie, sandvişurile zburau primele pe geam, iar pe uşă intrau toţi prietenii mei de pe stradă. Nu ştiu cum naiba funcţiona metabolismul ăla de copil, că nu-mi venea să mănînc mai nimic. Acum, cînd pare că toată mîncarea din lume nu mă poate sătura, îmi pare rău.
Forumul pionieresc de la Crevedia
Era tot un sfîrşit de iulie, exact ca acum, cu o căldură uscată, dogoritoare. Se ridica în valuri din şapa de beton unde ţineam careul, aerul tremura, bluzele noastre albe erau năclăite, cravata nu flutura în vînt, pentru că nu se simţea nici o adiere.
Oameni pierduţi între Europa şi America
Metropola francofonă a Canadei strînge la un loc visele Europei vechi, ale Americii postcoloniale şi ale Africii negre. Peste toate, destinul istoric a presărat condimentele Extremului Orient. Aşa se face că dintre zgîrie-nori răsare o imensă poartă chinezească.
„Imaginea umană s-a uniformizat“ – interviu cu Adina NANU
Costumul maschează şi dezvăluie totodată entitatea umană. Adina Nanu cercetează de o jumătate de veac acest fenomen în universalitatea lui manifestă, indiferent de spaţiul geografic, epoci sau mentalităţile consecvente, prin studii integrate în cărţi scrise cu o cuceritoare pasiune.
Cu ochii-n 3,14
● La magazinul de suveniruri din Salina Turda, lîngă brichetele cu inscripţiile salinei, magneţi cu Arsenie Boca. Un viciu lîngă altul. (S. G.)
● În publicaţia The Talks, Stellan Skarsgård, actor suedez care joacă şi la Hollywood, răspunde că nu vrea să se mute în America: „Prefer să trăiesc în Suedia pentru că taxele sînt mai mari, nimeni nu face foamea, avem un sistem de sănătate foarte bun, şcoli şi universităţi gratuite. Prefer să plătesc taxe mari ca să avem toate acestea.“ (M. C.)
Haznaua estivală
Cuvînt de origine turcească, hazna a pătruns în limba română prin secolul al XVII-lea, cînd Imperiul Otoman se apropie din ce în ce mai mult de Ţările Române. Orientalistul Lazăr Şăineanu îl indexează cu sensul de „visteria ţării“, „comoara statului“, tezaur, loc unde se depozitează banii, bogăţiile, argintăriile celor avuţi.
Brînza, smîntîna… şi alte femei
Am observat că a apărut o modă acum să nu mai mergi la piaţă, unde chipurile totul e contrafăcut, importat, vîndut la a treia mînă şi la suprapreţ (mergeţi în Piaţa Obor, o să vedeţi că nu e cazul!) şi să-ţi vină acasă o lădiţă cu fructe şi legume proaspete, cam ce s-a copt prin grădina omului.
Roşia lui Mirel
M-a sunat ieri Mirel Bănică. Spiritul lui sociologic, investigativ, uman, pînda sa de realităţi nu are astîmpăr nici în vacanţă. După ce mi-a dat o carte despre România pelerinajului, acum mi-a dăruit o roşie. Eh, despre ce credeţi că ne-am conversat, pînă mi s-a făcut poftă, dar poftă, de m-am dus în piaţă şi-am luat brînză?
Reacţii obscene la obscenitate
Cazul fetei din Vaslui, violată de un grup de şapte tineri, este cu adevărat revoltător. Dar nu numai faptul în sine, acela al unui abuz incalificabil, de natură să nască indignare, oripilare şi dorinţă de dreptate, ci şi unele reacţii viscerale, obscene, care l-au însoţit.
Haştag nofilter
Plîng cu gura larg deschisă. Mi se văd clar nişte dinţi noi – ivorii, transparenţi, proaspeţi şi curaţi. De colţul gurii schimonosite în plîns mi s-a prins o firimitură de pîine. Ştiu că e pîine, pentru că în fotografia asta alb-negru ţin strîns în pumn un colţ de pîine. Am trei ani, probabil.
Mame, pui şi taţi – pisiceşti şi omeneşti
În subsolul blocului meu şi într-un fel de minicurte interioară din faţa gemuleţului de la subsol s-a aciuat o pisică. O pisică foarte mică, firavă, tărcata clasică, în nuanţe mai deschise. O mîţă despre care ai crede că e pui, cînd, de fapt, s-a dovedit că e o vajnică mamă.
Cum ne-am umplut de sponsorizări la Robbie Williams
Scandalul legat de organizarea concertului Robbie Williams are o mulţime de perdanţi şi un relativ cîştigător, în materie de imagine. Pînă la urmă, socoteala e simplă: brand-urile prea mercantile o încasează din cînd în cînd, şi bine de tot.
Hoteluri-fantomă sau turismul „de tip Overlook"
Am citit The Shining a lui Stephen King pe la 15 ani şi multă vreme m-a bîntuit imaginea hotelului pustiu din creierii munţilor, care se comportă ca o entitate vie, malefică. La ceva vreme după aceea, am aflat că Overlook există într-o oarecare măsură şi în realitate, este vorba de hotelul istoric Stanley, din Colorado.
Cu ochii-n 3,14
● Pe o biserică din sectorul 2, care tocmai a intrat în reparaţii, sînt două bannere mari. Pe unul scrie: „Construim cu Duraziv!“, pe celălalt „Investim în spiritualitate. Neculai Onţanu“. Doamne-ajută! (A. P.)
● De ziua mea, primesc, fix la miezul nopţii, trei e-mail-uri: de la Alsafix – „soluţii profesionale de fixare“, de la Raclette.de – „specialistul Dvs. în racletă“ şi de la Monopol-Shop.de – un site care nici măcar nu mai există. (M. P.)
Prin satele deocheate ale Valahiei de altădată
Colindînd zilele acestea prin satele Valahiei, am regăsit sate şi nume familiare pentru mine ca istoric al timpului trecut. Multe însă le ghicesc doar în spatele unor denumiri cosmetizate de pudibonderia secolului al XX-lea şi de moralitatea epocii comuniste.
Cum faci un pachet
Trimitere urgentă. Sîmbătă. Nici poşta nu e deschisă în toată puterea reţelei. Ai marfa, dar nu ai cutie. Fără cutie, degeaba ai ce să trimiţi. Poţi să trimiţi ce vrei, numai şi numai în cutie. Cobor la Sala Palatului. Deschis! Dar cutie poşta nu are. E sîmbătă. Două funcţionare cu o răbdare infinită pe chipuri.
Drumul spre performanţă
Le cerem copiilor noştri să facă performanţă. Să fie foarte buni, cei mai buni. Iar pentru asta „nu precupeţim“ nici un efort: le punem dinainte modele de succes, ţintim cele mai bune şcoli şi cei mai bine cotaţi profesori, înlăturăm din preajma lor tot ce i-ar putea abate de la drumul spre excelenţă.
Personaje nasoale
Prima oară îţi marcau ăştia copilăria (vorbim de anii ’80) cu fabula nesărată a lui La Fontaine – ca un pumn în stomac venit pe neaşteptate. Un greiere nesăbuit cîntă toată vara fără să ducă nimic de zacuscă la cămară, ca vecina lui furnica.