Cu ochii-n 3,14

LA RĂSPÎNTII, REGINA ALBINELOR
CONTINUĂ SĂ SE ACUPLEZE  
DIN FLOARE-N FLOARE  
CÎT SE POATE DE LIMPEDE  

● „ART. 5 Viteza automobilelor nu va fi mai mare decît 15 km pe oră (trapul cailor). ART. 6 La răspîntii, cotiturele stradelor şi în aglomeraţiuni, conductorii automobilelor vor micşora iuţeala, făcînd-o egală cu mersul la pas al cailor. ART. 7 Fiecare automobil va avea două frîne şi va fi înzestrat cu o trompetă, cu ajutorul căreia îşi va anunţa apropierea dela distanţă; iar noaptea va avea trei felinare, din care unul cu foc alb în dreapta, altul cu foc verde în stînga şi al treilea cu foc roşu şi cu numărul automobilului în partea dinapoi.“ – „Regulament pentru Circularea automobilelor în Bucureşti“, Ordonanţa No. 171, din 22 martie 1905, şss.ţ Prefectul Poliţiei, D. Moruzzi (

) 

● sadanimalfacts.com a făcut următorul calcul: dacă o albină ar fi plătită cu salariul minim pe economie pentru orele de muncă depuse, preţul real al unui borcan de miere de 400 de grame ar fi de 182.000 de dolari. În acelaşi timp, regina albinelor continuă să se acupleze pînă colectează ceva mai mult de 70 de milioane de unităţi spermatice de la cît mai mulţi masculi. O formă de inechitate socială în lumea albinelor. (

) 

● Cică albinele din întreaga lume vor purta în curînd cip-uri în cadrul unui studiu al oamenilor de ştiinţă din Australia care vor să afle cauza creşterii bruşte a mortalităţii în rîndul speciei. Mă întreb, însă, cine le va fugări din floare-n floare ca să le prindă şi să le pună cip-urile. (

) 

● După toate poveştile horror legate de creşterea puilor de găină, cred că e cît se poate de limpede că hulitul porc va reveni în forţă în farfurie. (

)  

IA UITE, DRAGĂ, ĂŞTIA ÎNVAŢĂ  
SĂ CONDUCĂ ROMÅNIA  
ÎN GOANA MAŞINII, ÎN ZONA AIA
UNDE TRADUCERILE SÎNT DE PRISOS  

● O doamnă, inspectînd curioasă ouăle stilizate de la Castelul Cantacuzino, purtînd semnătura lui Salvador Dalí: „Ia uite, dragă, ăştia au uitat afară decoraţiunile de Paşti!“. (

) 

● Din folclorul contemporan, de autobază, vă transmit refrenul unei manele auzite pînă la epuizare într-un autocar plin de navetişti pe ruta Alba Iulia – Sibiu: „Ce îi place la şofer / S-aibă mîndra lîngă el. / O învaţă să conducă / Numa’ o dată dacă-l ţucă“. (

) 

● Cînd fugeau de comunism în vestul Europei, românii şi alţi refugiaţi din spatele Cortinei de Fier erau ţinuţi în lagăre precum cel de la Traiskirchen, din Austria. Acolo erau verificaţi, triaţi şi uneori aşteptau cu lunile sau chiar cu anii să fie primiţi în cîte o ţară occidentală. De cînd cu refugiaţii din zonele de conflict vecine Mării Mediterane, Italia şi Grecia par copleşite. Presa prezintă problema destul de alarmist, dacă nu chiar apocaliptic, de parcă aşa ceva nu s-ar mai fi întîmplat de la invaziile popoarelor migratoare. Noroc cu raţionalitatea germană: Angela Merkel propune crearea unor centre de înregistrare şi triere. De acolo, dacă nu se califică, unii refugiaţi pot fi trimişi chiar înapoi în ţările de origine. Probabil că înăsprirea procedurilor de primire va diminua şi mişcarea migratorie. Interesant în toată această poveste e însă că refugiaţii, deşi vin din ţări în care viaţa le era pusă în pericol, nu vor în nici un caz să rămînă în Grecia, Macedonia sau Serbia, iar prin Bulgaria sau România nici nu se gîndesc să calce. Nu cumva asta ar trebui să ne îngrijoreze? (

) 

● În apropiere de Piteşti am trecut, în goana maşinii, pe lîngă o casă uşor dărăpănată, cu tencuiala scorojită şi faţadă fanată, dar cu un nume glorios: „Motel Dinastia“. Că dinastiile nu mai sînt de mult ce erau odinioară ştiam, dar să ai şi confirmarea vizuală, asta e deprimant. (

) 

● Pot să confirm (că acum, cînd cu Festivalul

, am tot făcut drumuri la Alba Iulia). Pe bucata de autostradă dintre Sibiu şi Sebeş, în zona aia unde cică sînt alunecări de teren, se lucrează: am văzut utilaje şi oameni. Vreo doi-trei manevrau utilajele, vreo cinci-şase se uitau de pe margine, îngînduraţi. Păreau să aibă dileme. I-aş fi luat la Festival. (

) 

● Din seria cuvintelor turceşti de inspiraţie franceză (VII):

(

) 

ÎN ZILELE NOASTRE, DEFINIŢIA
PROGRESULUI TE CONDUCE CU
UŞURINŢĂ LA O MIŞCARE OPRITĂ 

● În septembrie, înainte de începerea şcolii, mergeam la magazinul universal Bucur Obor ca să-mi aleg un ghiozdan. Nu prea aveam de unde alege – toate erau nişte cutii pătrăţoase ce păreau din carton. Apoi, începea vînătoarea de rechizite care nu prea se găseau pe nicăieri. Erai norocos dacă te alegeai cu un stilou chinezesc cu peniţă „de aur“. În zilele noastre, primesc o ofertă pe mail: „ghiozdane gata echipate pentru şcoală, modele 3D“. Oare copiii de astăzi trăiesc într-un film SF? (

) 

● Un studiu realizat de asociaţia High Pay Center arată că, în 2014, salariile şefilor celor mai profitabile întreprinderi din Marea Britanie au fost de 148 de ori mai mari decît salariile medii ale angajaţilor lor. În 1998, erau „doar“ de 47 de ori mai mari. Iată definiţia progresului. (

) 

● Ce am reţinut pe drumul de la Bucureşti la Alba Iulia: dintr-o ofertă de materiale de construcţii, „mortar pompabil“; în localitatea Milcoiu, un zid pe care scria VACARM 2000; ceva mai departe, o recomandare alimentar-motivaţională – „Peşte dacă mănînci des, te conduce la succes!“. (

) 

● Într-un experiment pus la cale de Universitatea din New York, un mic peşte-robot a fost acceptat cu uşurinţă în mijlocul celorlalţi peşti din acvariu şi a devenit chiar liderul lor. Acuma, erau peşti de acvariu, nu delfini. (

) 

● Lanţul britanic de librării Waterstones tocmai a deschis în centrul Londrei o nouă librărie, după o mişcare similară a lanţului concurent Foyles. Vînzările fizice de carte au fost afectate în ultimii ani de livrările online ale

, dar ideea că e-book-urile ar ucide cărţile pe hîrtie este încă departe de a fi şi adevărată. Vînzările de e-book în Anglia au crescut anul trecut, dar cu cea mai mică rată de pînă acum. Anul trecut, în Marea Britanie, s-au vîndut e-book-uri de 563 de milioane de lire, însă cărţile pe hîrtie au atins vînzări de 2748 de milioane de lire. Cu toate astea, numai în 2014, s-au închis 48 de librării independente, mai puţine totuşi decît în anii precedenţi. Waterstones au anunţat că intenţionează să continue deschiderea de noi librării. (

) 

● Potrivit publicaţiei

o femeie care zbura prin China cu o sticlă de coniac în bagajul de mînă a fost oprită pe aeroportul din Beijing şi rugată să arunce sticla. Doamna Zhao, o femeie de vreo patruzeci de ani, s-a aşezat într-un colţ, a desfăcut sticla şi a băut coniacul pînă la ultima picătură. Doamna Zhao e un exemplu pentru noi toţi. (

)

Foto: D. Stanciu