⬆
Societate
Pagina 77
Cuba: cînd sărăcia îţi dă chef de viaţă
Cuba, ţara băuturilor ieftine, a ţigărilor de foi şi a tuturor posibilităţilor imposibile pentru occidentalul înregimentat în cotidian. Da, ştiu ce v-aţi putea spune în sinea dumneavoastră: ipocrizie curată să vorbeşti, în asemenea condiţii, despre sărăcie şi compasiune.
Final de drum în sertão
Mă trezesc înainte de deşteptătorul lui Nokia 2310, modelul antifurt de care sînt tare mîndră. În dimineaţa asta îmi simt corpul greu, precum o piatră. Aştept să sune de 6,30, însă şi el se lasă aşteptat în ţara în care timpul pare să curgă urmînd alte legi.
Cu ochii-n 3,14
● La un magazin de mobilă din Bucureşti găsesc scaunul perfect al lui Procust. Susţine, spune eticheta, maximum 60 de kilograme. Cu alte cuvinte, viitorilor mei invitaţi, la intrare, le voi pune la dispoziţie cîntarul. Cine nu se încadrează, îmi cer scuze, ne vedem altădată. (S. G.)
● Homeless-i erau, în număr destul de mare, şi la Boston. În parcul central îşi aveau locul lor în care predicau, citeau din Evanghelii, cerşeau, căutau resturi de mîncare, se adunau şi parlamentau, uneori
Oferta pe care n-o poţi refuza
E absolut normal ca discuţia despre valul de refugiaţi să ocupe prim-planul acestei perioade. E ceva care pare să se ţină într-un fir de păr, pînă să pice peste Europa şi să se transforme într-o criză extrem de serioasă. E un complex de evenimente într-o continuă desfăşurare, un fapt care-şi modifică dimensiunile de la o zi la alta.
Chang şi Malraux, la Obor
Piaţa Obor, dimineaţă de septembrie. Se simte toamna-n aer şi priviri, puhoi de lume pestriţă, de la vlădica încălţată cu tuaregi V6 prea laţi să-i mai înghită bariera de la parcarea subterană, la chiriaşi de garsonieră confort trei etajul zece cu sacoşe fleşcăite şi haine second, plecaţi însă cu toţii la căutare de morcov ieftin.
Ce mi-a vîndut Roberta Vinci?
Am urmărit meciurile US Open Vinci – Serena şi Vinci – Penetta. Ce lecţie mi-a vîndut această aşchie de femeie de 32 de ani? Ar trebui să încep cu emoţiile extreme, fără sfîrşit odată cu finalul meciului. Emoţiile acum îmi strică ziua. În primul rînd, le-au lăsat pe Serena şi pe Penetta să-şi facă jocul.
Copiii noştri şi copiii lor
Subiectul zilei: valul uriaş de emigranţi care înaintează spre Europa. Se fac calcule, se cercetează cauze, se măsoară efecte. Se fac scenarii raţionale sau emoţionale, se exorcizează temeri sau frustrări, se ascut săbiile sau se exersează răbdarea.
Să ne organizăm puţin
Aşa începe balamucul, credeţi-mă. Unul dintre amicii tăi are chef să vă vedeţi la o terasă, undeva. O să fiţi mai mulţi, tu n-ai mai ieşit de cine ştie cînd, mai ai puţin şi putrezeşti acasă, ai făcut o gaură în canapea cu forma fundului tău, ai tocit telecomanda, e timpul să te urneşti.
Autoritate, plăcere, cantitate – bostoneze
Cantitatea şi mărimea sînt măsurile lumii care ne-au marcat în Boston. Desigur, pe lîngă farmecul şi frumuseţea unuia dintre cele mai vechi oraşe americane, cu serioasă tradiţie democratică, despre care toţi spun şi care chiar este un oraş european, unde te poţi plimba în voie, pe jos, pe trotuarele largi… Totul, acolo, e mult mai mult şi, în general, mai mare: maşinile, porţiile, oamenii.
Televiziunea în momentul singularităţii
Pe PRO TV, la Ferma vedetelor, Dan Helciug şi Vica Blochina fac concurs de spart cărămizi din chirpici sau ceva asemănător – dacă primul e cîntăreţ, claim-ul la celebritate al celei de-a doua e statutul vremelnic de amantă a lui Piţurcă şi un proces de paternitate pe care i l-a intentat aceluiaşi.
Viaţa la ţară
Satele din Regat, mai ales cele din zona de cîmpie, nu au nimic idilic, nimic din „poezia“ vieţii la ţară. Sînt urîte şi par toate ridicate în pripă de mîinile unor gospodari nepricepuţi. Sînt toate la fel, lipsite de personalitate.
Un leu în cuşcă – despre finlandizarea Europei
Finlanda finlandizată a fost o poveste de succes a Uniunii Sovietice – un caz exemplar, care a arătat lumii că Uniunea Sovietică este capabilă să trăiască în bună pace alături de vecina sa. În acelaşi timp, Finlanda a rămas în lesa Rusiei. Dat fiind succesul acestui proiect, nu e de mirare că Rusia de azi vrea să finlandizeze şi alte ţări. Potrivit naţionalistului Aleksandr Dugin, întreaga Europă ar trebui finlandizată.
Cu ochii-n 3,14
● La Piaţa Romană, un homeless se plimba cu un urs gigantic în braţe, albastru şi murdar, din care a scos o grămadă de bancnote de 100 de lei. Superb. (C. Ş.)
● Pentru că a uitat să-şi pună în trusa cu scule virgule şi conjuncţii, un reparator a scris, la pagina de „Mica publicitate“: „Repar maşini de spălat aer condiţionat urgent şi ieftin“. Oare şi-o găsi clienţi? (M. M.)
Preţurile libertăţii
Multă lume, mai ales de pe la noi, e convinsă că orice discuţie despre postcolonialism e doar o chestie de modă. O fiţă a unora alunecaţi naiv pe pîrtia ideilor de stînga sau un moft al celor pe care pînă şi cel mai penibil papagal, care se crede cool, îi numeşte hipsteri.
Întîlnirea mea cu Günter Grass
Anul 2015 a consemnat, pe lîngă multe alte date notorii, şi dispariţia din viaţă a lui Günter Grass, la venerabila vîrstă de 87 de ani. Personalitate complexă, cunoscut ca scriitor de renume internaţional, ca sculptor şi grafician, dar şi ca un om angajat politic cu patimă de partea unei stîngi democratice.
Girafa, nu leul
„Acrobaţii aeriene, clovni, fachiri, şerpi, cămile, lame, ponei, lei, inclusiv trapeziştii de la emisiunea Românii au talent.“ Cîte atracţii scrise cu litere mici! – dar, în circul ce va veni în cartierul Berceni, alta va fi vedeta. Girafa e scrisă cu litere mari. Leul a devenit o banalitate, e tipărit cu litere mici, e trecut la „şi altele“.
Despre (in)toleranţa noastră şi a lor
O cunoştinţă îmi povestea, zilele trecute, o scenă petrecută, pare-se, în casa unui francez care găzduia, mărinimos, o familie de refugiaţi: capul familiei, de religie musulmană, îşi exprimă cu voce tare indignarea cînd o vede pe adolescenta familiei gazdă cum se plimbă prin curte îmbrăcată doar în pantaloni scurţi şi maiou.
Pre limbă de moarte
S-a gîndit la tot. De la locul de îngropăciune pe care-l cumpărase acum cîţiva ani, pînă la cele mai mărunte detalii; ce se cuvine să ai numaidecît la panihidă – tămîia, coliva, vinul şi mîncarea – şi mai apoi hainele noi şi toiagul care o să-i ardă pe piept, şi tăciunii, şi lumînările.
Sus, în aer – şi în panică
Pentru prima dată am zburat cu avionul prin 1993, spre Paris. Era o zi însorită de vară (după cum ne-au învăţat compunerile şcolare să începem), cu un cer iremediabil de senin. Eram îndrăgostită, şi zborul a fost precum cel din filmele siropoase cu pretenţii, în care sînt scene cu visele protagoniştilor: lin şi idilic.
Ce urmează după presa de hîrtie?
Nu mai avem ziare care să vîndă peste 100.000 de exemplare. Ultimele cifre BRAT, date publicităţii luni, plasează Click! la 99.094 de exemplare vîndute, în medie, pe ediţie, în perioada martie-iunie 2015. La fel stau lucrurile şi cu alte gazete de hîrtie. Dar, totuşi, cum schimbă asta lucrurile?
Băncile sună întotdeauna de două ori
În termenii unei eficientizări a relaţiilor cu clienţii, „roboţii“ ne sună din ce în ce mai des. În general, au voci plăcute, binevoitoare, pline de optimism, însă nu răspund la întrebări, nu par dispuşi să poarte un dialog. Spun ce au de spus, te salută cu curtoazie, apoi se întrerupe automat convorbirea.
Saga jurnalismului românesc
2014, an electoral, România, mass-media: raportul anual al FreeEX – proiectul ActiveWatch şi unul dintre cele mai bune instrumente de monitorizare a presei din ţara noastră – a consemnat, (şi) în acest an, derapaje ale libertăţii presei, cazuri existente şi în alţi ani, dar şi cazuri noi şi extrem de grave.
Cu ochii-n 3,14
● Scrollezi pe Internet şi toate ştirile sau informaţiile sînt „mind blowing“, „ground breaking“, „life changing“, „restoring your faith in…“, „everything will change forever“ etc. Ai zice că în fiecare zi omenirea se redefineşte din temelii, cînd, de fapt, sîntem aceiaşi şi facem aceleaşi lucruri de mii de ani. (M. C.)
● La Boston am călătorit cu o incredibilă, dar reală variantă a lui Chitty Chitty Bang Bang: un autobuz numit Duck (Raţa), care mergea şi pe pămînt, şi pe apă. La un momen
Cum am devenit occidentali
De pe azi, pe mîine. Rapid. Nu circulăm arătînd pe la frontiere – foarte rar – doar buletinul? N-avem drept de muncă în Europa? Nu sîntem membri ai Uniunii Europene? Nu sîntem în NATO? Păi, atunci, înseamnă că sîntem occidentali.
La drumul mare, un Cehov uitat
Există regizori care au geniul repertoriului, care evită autostrada „capodoperelor“ intens frecventate şi revelează texte pierdute, autori ignoraţi, procurînd astfel plăcerea subtilă a întîlnirii între ce e vechi şi ce e nou.
Gînduri pe invers despre migraţie
Ce s-ar întîmpla însă dacă România şi Bulgaria ar intra în Schengen – simultan, aşa cum a fost mereu discuţia?
Pisica şi găinile
M-am dus în piaţă să iau busuioc. Şi ce văd într-un colţ înconjurat de un gard de fier? Găini. Golaşe, cocoşeşti, doar creastă, pe jumătate moarte, c-o femeie ce le băga gîtul într-un pet cu apă. Şi găinile nu se lăsau. Trăgeau tremurînde şi scuturîndu-se de propriul cap, de propria lor şansă de supravieţuire.
O întîlnire de tip Facebook
Unul dintre motivele nenumărate pentru care sînt recunoscătoare redacţiei Dilemei vechi este festivalul pe care îl organizează, de cîţiva ani, la Alba Iulia. O întîlnire, cu mari bucurii, între oameni de diverse vîrste, formaţii şi ideologii, care au ceva de spus, şi tineri, copii şi adulţi care au de ascultat.
Case în Bucureşti
Domnişoara O., care plecase de acasă cu un rucsac de haine în spate şi cu o plantă în ghiveci, s-a gîndit că ăla poate fi cel mai frumos loc din lume. Era felia de viaţă în care vecinii se strîng în faţa scării, animaţi de o familiaritate de clan. Care în maiouri, care fără, femeile în capoate înflorate, în şlapi de plastic.
Oameni ocupaţi – reali şi simbolici
În ultimul timp, precum bine se ştie, mulţi oameni sînt tot mai ocupaţi, se află într-un du-te-vino continuu, pentru lucruri fie mari, fie mărunte, nu contează: contează să fie ocupaţi, să fie mereu on the run…
Late night şi prime-time
Radu Banciu se mută pe B1 la ora 20, iar Dragoş Pătraru, pe TVR, la ora 22. Numai Mircea Badea, inventatorul a ceea ce numeam acum cîtăva vreme meseria de Mircea Badea, rămîne, peste mode şi timp, la ora 23.
Stafii din trecut
Cînd povestesc că am locuit, la un moment dat, într-o casă bîntuită, nimeni nu mă crede cu adevărat, însă toţi ascultă povestea cu atenţie şi amuzament pînă la capăt. O poveste cu stafii nu se spune oriunde, oricînd, mai ales dacă nu e de prin filme sau cărţi, ci e o experienţă trăită pe pielea ta.
Dueluri, delfini şi papioane – serial de legi absurde
Cîţiva parlamentari s-au gîndit în această vară să scoată la vînzare nişte grade militare. Ce mai aveau şi ei prin casă. Un fel de garage sale. Au găsit şi un sistem drăguţ, să nu fie chiar ca la Piaţa Obor: faci o donaţie la armată şi primeşti un cadou pentru deranj. Desigur, în funcţie de cît de mare e deranjul tău.
A deveni celălalt
Un bărbat pe la 40 de ani ţine într-o mînă o cafea, iar în cealaltă – un energizant de duzină. Poartă o haină sport, inscripţionată cu numele firmei intenţionat anagramat, blugi la fel de soioşi precum părul şi pantofi pătraţi din piele neagră.
Cu ochii-n 3,14
● Potrivit publicaţiei The Nanfang, o femeie care zbura prin China cu o sticlă de coniac în bagajul de mînă a fost oprită pe aeroportul din Beijing şi rugată să arunce sticla. Doamna Zhao, o femeie de vreo patruzeci de ani, s-a aşezat într-un colţ, a desfăcut sticla şi a băut coniacul pînă la ultima picătură. Doamna Zhao e un exemplu pentru noi toţi. (L. V.)
● Pot să confirm (că acum, cînd cu Festivalul Dilema veche, am tot făcut drumuri la Alba Iulia). Pe bucata de autostradă dintre Si
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“
Memoriile lui Teodor Vârnav sînt un important izvor pentru o istorie a copilăriei la început de secol al XIX-lea. Gîndul ne poartă către copilăria lui petrecută în căutarea unui viitor şi la iarna petrecută pe cuptor din pricina unor ciubote inexistente, fără de care nu putea ajunge la şcoală.
Baston şi caşchetă, halat şi bonetă, pix şi servietă (II)
Cîtă vreme un domn primar de azi pune poliţiştii locali din subordine să-i urmărească iubita şi adversarii politici, iar imaginile lui Ghiţă Pristanda şi a lui Garcea se lăţesc peste toată suflarea acestei profesii, ideea care stă la baza instituţiei pare o glumă.
„Au vreo şansă copiii din zonele rurale sărace?“ – interviu cu Manuela PLĂPCIANU
Trăim într-o ţară care nu are un plan de dezvoltare pentru următorii douăzeci de ani, o strategie articulată şi asumată ori măcar un pact naţional în jurul unor priorităţi. Învăţămîntul nu este şi el, la rîndu-i, decît o reflectare a haoticului, cîrpelilor, arbitrariului, heirupismului şi contorsiunilor din societatea românească.
Piaţa cartofului. De la schimb cu un Vectra la antocyanini
Cartofi în Slobozia, din Polonia, la 1,17 lei. În Bacău, cine ia cinci tone din localitatea Tâmaşi, ia cu un leu kilogramul. În Săvăstreni, cartofi albi soiul Arnova de consum 1 RON şi de sămînţă 0,90 RON calibrul 55+, foarte frumoşi şi aspecutoşi, iar soiul Bella Rosa – 1,5 RON, foarte frumoşi, tot calibrul 55+.
Între speranţe şi dezertări
La prima vedere, scrisorile par asemănătoare: doi tineri, aflaţi la început de drum, sînt supăraţi pe statul român şi pregătiţi să îi facă reproşuri amare, cu referire la două zone cenuşii ale societăţii româneşti: sănătatea şi educaţia.
Artă cu participare
Mă foiesc uşor pe scaunul pluşat, roşu. Pe scenă se întîmplă chestii incredibil de amuzante şi de inteligente. Un performer îmbrăcat total în negru, subţirel, aproape emaciat, spune ceva care ne face pe toţi să rîdem în hohote. Sala freamătă, se schimbă impresii şoptite, tipul de pe scenă încurajează rumoarea şi agitaţia.
Meryl Streep şi Diane Keaton
În momentele de restrişte, sînt două filme pe care mi le tot pun şi pe care cred că le-am văzut de douăzeci de ori: It’s Complicated (Nancy Myers, 2009), cu Meryl Streep, Alec Baldwin, Steve Martin, şi Something Gotta Give (Nancy Myers, 2003), cu Diane Keaton, Jack Nicholson, Keanu Reeves.
Pe străzile „din spate“
La ceas de seară, trece Nebunul cartierului pe străzi. Îşi are perimetrul lui, „aria protejată“, nu s-ar abate un pas de la traseu, plimbarea lui nocturnă se transformă într-o misiune îndeplinită. Trebuie să acopere tot, şi strada principală, şi ulicioarele cum e cea pe care locuiesc eu. Merge cu un pas hotărît de soldat.
Mai avem vreo responsabilitate?
Ceauşescu a fost, pentru cei care au uitat, un nene care a ţinut sub papuc o naţiune. Pe cea română. Vreo două decenii şi ceva a avut-o, zice-se, la cheremul lui. Bătea din degete şi patrioţii vremii alergau ca nişte chelneri de ispravă să-i pună pe tavă ce-şi dorea.
Cu ochii-n 3,14
● hitchBOT, un robot autostopist creat ca să investigheze relaţiile dintre roboţi şi oameni, a fost decapitat în Philadelphia. De către un om. (L. V.)
● Într-o piaţă invadată de pepeni din Grecia sau Turcia, galbeni, fără seminţe sau pitici, singura reclamă care mai putea ţine piept noilor avantaje a fost „Avem pepeni reci!“. (S. G.)
Despre istoria Mării Negre
Din antichitate pînă în contemporaneitate, cititorul este purtat prin diferitele evenimente care au schimbat cursul acestei mări atît de disputate. Mai întîi de toate, Charles King îşi propune să definească şi să delimiteze „zona din jurul mării“ care ar trebui să participe la istoria acestei regiuni.
Baston şi caşchetă, halat şi bonetă, pix şi servietă (I)
Ca-ntr-o Ferma animalelor scrisă alaltăieri, cei care ne conduc şi-au mărit lefurile. Pentru că unii sînt mai egali decît alţii, bunăstarea tuturor trebuie să-nceapă cu cineva, nu se poate face dintr-o mişcare, pentru toată lumea. Aşa că s-a-nceput cu conducerea.
Seceta
Acum se-ntîmplă: Clar, recolta de porumb e afectată. Ne îngrijorează soarta verzei de toamnă, a recoltei de mere, de gutui, de pere, de prune. Vom avea ţuică? Dar ce se va-ntîmpla cu magiunul? Tragedie şi mai mare este dependenţa agricultorului de stat.
O lege clar neclară şi incompletă
Să presupunem că sînt un tînăr de 16-17 ani şi mă aflu faţă în faţă cu legea 217/2015 şi cu dezbaterea pe marginea efectelor ei. Un tînăr, deci, care nu are în biografia proprie efectele directe ale regimului comunist, necum ale celui fascist şi care, aşa stînd lucrurile, nu are altfel de informaţii decît cele livrate de mass-media.
Cumpărături de noapte
Am vrut să încep textul ăsta cu o frază din cele sigure pe sine, genul de frază din care afli că autorul ştie el mai bine cum e cu un anume lucru sau cu altul. În capul meu, aş fi vrut să sune cam aşa: „Dacă vreţi să cunoaşteţi la prima mînă ţesătura unui oraş, uitaţi-vă la cei care fac cumpărături noaptea, la non-stopuri“.