Ospitalitate

Publicat în Dilema Veche nr. 607 din 1-7 octombrie 2015
Mîrlanii cu palat jpeg

Omul are cei mai albaştri ochi pe care i-am văzut vreodată. Un albastru de o intensitate aproape tragică, aproape de cea pe care o vezi în ochii beţivilor eterni. Un azuriu care unduieşte în iris între prezenţă şi depărtare, cumva. Omul păzeşte nişte bulendre pe o stradă din Constanţa.

Strada arată nemaivăzut. Mărginită de-a stînga şi de-a dreapta de clădiri care au fost odată uluitor de frumoase, căzute, mîncate de aerul sărat, de sărăcie şi de nepăsare. În faţa clădirilor, tot de-a stînga şi de-a dreapta, o înşiruire dezolantă de adăposturi făcute din cutii de carton, acoperişuri precare din folie de plastic, sprijinite în beţe, nişte arătări de cuşti în care un om nu ar putea intra decît tîrîş, zdrenţe şi haine puse la uscat. Oale ruginite, pahare de carton, pet-uri zdrobite, încălţăminte scofîlcită în mormane. Priveliştea n-avea cum să nu te lase înmărmurit. Şi aşa am şi rămas, preţ de cîteva minute, pînă m-am decis să intru în vorbă cu domnul gardian cu cei mai albaştri ochi din lume. Cum v-am zis, el, cu încă vreo cinci colegi, par că păzesc ceva pe strada asta dezolantă. 

„Nu vă supăraţi“ – îl abordez cu formula universală –, „ce s-a întîmplat aici? Au fost daţi afară oamenii din case, au fost revendicate şi preluate de proprietari?“, întreb eu, încercînd să-mi şi răspund (total nejurnaliceşte) cu prima explicaţie plauzibilă care mi-a venit în minte. Omul e extrem de binevoitor, ochii albaştri îi sclipesc ca un cer sărac portughez: „Nuuuu, domnişoară, se toarnă un film american!“. Pare însufleţit şi mai tare de licărirea bruscă din ochii mei în care citeai – probabil, fără mari probleme, scrisă în neon roz – eleganta remarcă „Ce miştoooo!“ şi continuă vesel: „E ceva care se petrece prin două mii cincizeci şi ceva, după un fel de război după care nu mai rămîne nimic şi d-aia au făcut adăposturile astea“, zice. „Aaaaa, deci e un fiiiilm“, lungesc eu idiot vocalele şi sînt uşurată. „Ce biiineee… Credeam că i-au dat pe oameni afară din case…“ Dintr-una din curţi mă privesc o bătrînă care a ieşit să întindă nişte rufe şi o cohortă de pisici costelive ca foamea. 

„Da, da, un film“ – pare mulţumit de conversaţie gardianul, care a fost scos să păzească nişte coşcovituri într-un oraş care arată oricum ca după apocalipsă şi-n care cutiile alea arătau extrem de natural şi la locul lor. „Au văzut strada asta, aşa, cu clădirile astea, le-a plăcut şi au zis că filmează aici…“ Îl vedeam bine pe Brad Pitt cum aleargă urmărit de zombi cu gurile strîmbe într-o civilizaţie post-dezastru. Mă uit iar în sus, în stînga şi-n dreapta. Păi, cam au dreptate. Strada arată oricum ca după bombardament. E şi fix în buricul oraşului, la cîteva secunde de o altă ruină celebră a oraşului – Casa cu Lei îi zice lumea. Într-un capăt al străzii, o scară ruginită urcă în spirală pe pîntecul unei case răpciugoase. Peste acoperişul ei se zăreşte minaretul moscheii Hunchiar. În celălalt capăt al străzii, o clădire monumentală, cu – să tot fie – şase etaje, arată ca o gură de om sărman. Ferestrele sparte alternează cu ferestre înrămate în termopan alb. La etajul unu nu stă nimeni, la doi stă cineva, la trei şi patru hăuleşte vîntul, la cinci iar e cineva, însă acoperişul întregii clădiri aproape că nu mai există. 

„Să ştiţi“, zice gardianul cu cei mai frumoşi ochi albaştri, „că m-a întrebat multă lume ce se întîmplă aici. Au venit unii care au crezut că îi aducem aici pe refugiaţi.“ „Refugiaaaaţi?“, zic eu iar foarte tîmp. „Da, zice, dar cum să-i primim noi chiar aşa, domnişoară? Sînt şi ei oameni, cum să stea… nici chiar aşa, în cutii“ – zice omul, dînd roată cu ochii ăia frumoşi peste pustiiciunea din jur. „Ce om drăguţ“, mă gîndesc şi mă mai uit încă o dată în jur. Locatarii clădirilor care stau să cadă par la fel de demni de compasiune. „Îmi dai şi mie cinci lei să-i iau un lapte lu’ ăsta micu’?“, mă trezeşte din gînduri o voce. O fată de 13 ani are în braţe un copil de 2. Fata are şi ea nişte ochi albaştri ca pustiul unui cer de vară dobrogean. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.