Băncile sună întotdeauna de două ori

Publicat în Dilema Veche nr. 604 din 10-16 septembrie 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

Primesc un apel insistent de la un număr necunoscut. În cele din urmă răspund – dacă o fi ceva important? Sînt pe stradă, nu aud foarte bine. O domnişoară amabilă mă felicită în avans cu o ocazia zilei mele de naştere. Îi mulţumesc. Însă vocea nu are timp de alte amabilităţi, trece repede la subiect ca să prezinte „oferta“ creată special pentru mine de clinica privată pe care o reprezintă. Vocea se entuziasmează brusc, de parcă tocmai m-ar fi anunţat că am cîştigat la loterie: „20% reducere la mamografia 3D“. Nu mă interesează. „Totuşi… alte oferte nu aveţi?“, întreb. Însă vocea nu mă ascultă, mă întrerupe cristalin: „Aşteptăm să vă faceţi o programare, pentru a beneficia de ofertă! La revedere!“. Şi închide. Rămîn năucă, cu telefonul în mînă, şi pînă la urmă mă prind: tocmai purtasem o conversaţie cu un robot. 

În termenii unei eficientizări a relaţiilor cu clienţii, „roboţii“ ne sună din ce în ce mai des. În general, au voci plăcute, binevoitoare, pline de optimism, însă nu răspund la întrebări, nu par dispuşi să poarte un dialog. Spun ce au de spus, te salută cu curtoazie, apoi se întrerupe automat convorbirea. Mai există şi roboţi de tip turnători, care îi „verifică“ pe colegii lor umani. Odată m-a sunat unul, a doua zi după ce discutasem la telefon cu un angajat de la

al unei companii de telefonie mobilă. Era interesat dacă am fost mulţumită de modul în care a decurs convorbirea cu „celălalt“, adică cu umanoidul. În anii comunismului, toată lumea avea obsesia că telefoanele (acelea cu disc, care au dispărut de mult) sînt „ascultate“. Anumite zgomote „de pe fir“, pîrîituri specifice, trădau prezenţa unei urechi străine. După 25 de ani, ne dăm de bunăvoie acordul ca toate discuţiile pe care le purtăm cu „furnizorii de servicii“ să fie înregistrate. Şi nu ne deranjează faptul că cei cu care vorbim, în fond „oameni ai muncii“ ca şi noi, sînt supravegheaţi îndeaproape şi în permanenţă. 

Îmi amintesc de primii ani în care apăruseră

-urile, la concurenţă cu „linia fierbinte“. Şi de faptul că noi, puştanii de atunci, sunam de multe ori pentru a face farse pe seama bieţilor angajaţi. Alţii sunau ca să-şi descarce nervii pe cineva şi să înjure „la liber“. Mai sunau oamenii care nu aveau ce face sau care se simţeau singuri. Toţi anxioşii, pisălogii, frustraţii găseau un debuşeu în

r-uri. E drept că pe atunci era floare la ureche să dai peste un operator pe care să-l baţi la cap cu te miri ce. Acum eşti pasat de la un robot la altul, îţi vorbesc în limbi diferite, îţi cer imperativ să apeşi diferite taste, îţi prezintă ofertele şi noul plan tarifar, îţi recomandă să te întorci la meniul anterior. În tot acest hăţiş de voci înregistrate, undeva la un capăt al reţelei, există şi un om care, „dacă nu este angajat într-o altă convorbire“, va fi dispus să te asculte. Însă pînă să ajungi la el, de multe ori o laşi baltă. 

La un moment dat, cîţiva prieteni s-au angajat pe bandă rulantă la

-ul unei companii de telefonie mobilă. Doar pentru că era

să faci parte din echipa companiei X şi se plătea bine, chiar şi un

La fel cum astăzi încă e la modă printre tineri să se angajeze la Mc. Am asistat de curînd la o discuţie în troleul 79: el, care lucra deja la McDonald’s de doi ani, îi explica ei, o nouă angajată, ce calităţi trebuie să ai ca să ajungi manager. Pe un ton foarte serios, parcă cita dintr-o carte motivaţională –

Să fii un bun organizator, să-ţi placă să lucrezi în echipă, să ai prezenţă de spirit etc. etc. La un moment dat, ea l-a întrerupt: „Bine, bine… dar ce trebuie să faci concret?“ Băiatul a privit-o uşor confuz. „Nimic“, a răspuns.

În urmă cu zece ani, prietenii mei au fost atraşi, la rîndul lor, de mirajul numit

, dar şi de Marea Companie. Unii au renunţat la facultăţi complicate cum ar fi Medicina. Îmi explicau că a lucra la call center este, de fapt, un

Că, în scurtă vreme, vor fi upgradaţi, că vor deveni

i şi aşa mai departe. E adevărat, nici unul dintre ei n-a rămas la

pentru vecie. Însă nici în Companie n-au rămas la nesfîrşit. Au plecat şi, cu relaţiile şi cunoştinţele dobîndite acolo, şi-au început afaceri pe cont propriu. În zilele noastre, acel

tinde să fie preluat aproape în totalitate de către roboţi. 

Totuşi, o dată pe lună, e musai să mă conversez cu diferite doamne şi domnişoare care reprezintă banca la care deţin un card de credit. Ele ţin morţiş să-mi reamintească, uneori pe un ton prietenos, alteori mustrător (depinde de dispoziţia lor din ziua respectivă), că „am depăşit termenul“, că „dobînda restantă este…“ şi că „trebuie să efectuez rulajul“. Limbajul lor este identic, de parcă ar citi de pe un prompter. Şi mă gîndesc: ce job ingrat, să le reaminteşti unor oameni că sînt datori. Mai bine le-ar face un pustiu de bine şi i-ar înlocui cu „roboţi“. De cele mai multe ori, nu le mai răspund. Recunosc apelul pentru că de fiecare dată sună de două ori. Ştiu că nu-i ofensez cu nimic, vor lua un alt număr la rînd. Şi altul, şi altul. Pînă la urmă vor da de cineva care le va promite solemn că „va efectua rulajul“.

Job-ul în sine reprezintă o dezumanizare. Din păcate, pentru noi, cei care răspundem la telefon, nu mai are nici o importanţă dacă vorbim cu Marilena sau cu Laura – femei care au iubiţi, soţi, copii, case şi, la rîndul lor, credite la case – sau ascultăm nişte voci înregistrate. Rezultatul e acelaşi, oricum. În curînd, faptul că ne va suna un om sau un „robot“ nu va mai stîrni reacţii diferite şi nu va mai avea nici o relevanţă pentru nimeni.   

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.