Pre limbă de moarte

Publicat în Dilema Veche nr. 604 din 10-16 septembrie 2015
Mîrlanii cu palat jpeg

S-a gîndit la tot. De la locul de îngropăciune pe care-l cumpărase acum cîţiva ani, pînă la cele mai mărunte detalii; ce se cuvine să ai numaidecît la panihidă – tămîia, coliva, vinul şi mîncarea – şi mai apoi hainele noi şi toiagul care o să-i ardă pe piept, şi tăciunii, şi lumînările. Avea aşternute prin dulap prosoape şi batiste, ştergare, valuri de pînză albă, dar şi banii puşi cum se cuvine – ăia pentru preot, de împărţit pe drum, de dat la clopotar, la gropari – tot-tot era pregătit ca ea să se poată duce cum se cuvine în faţa Domnului. 

De cîţiva ani, de cînd simţise că o apucă sfîrşeala parcă mai repede, că picioarele n-o mai ţin aşa cum o ţineau şi că îi ţiuie urechile, de Doamne fereşte, a apucat să-şi trăiască pur şi simplu moartea. Se ducea regulat la cimitir, să-şi vadă apropiaţii care se duseseră unul cîte unul, dar să se şi uite cu mîndrie la parcela cumpărată unde avea să odihnească în somn lung. O îngrijea şi-o curăţa de buruieni, aşa cum spăla şi ştergea praful prin garsonieră. Îşi imaginase deja de sute, de mii de ori cum o să fie la înmormîntarea ei şi cine o să vină şi care dintre ei o să plîngă cu sîrg şi sincer. Pe copii deja îi înnebunise cu indicaţiile şi le repetase în neştire unde se află fiecare lucruşor, dar şi unde-s actele casei şi cutia cu facturi la zi. 

Era dintre cei obsedaţi de ritual, pentru care moartea se golise de orice fel de sens, religios sau nu. Lucrurile erau simple în cazul ei – nişte lucruri trebuiau neapărat făcute, mai bine zis, îndeplinite. Din simplitatea acestei viziuni nu se puteau hrăni însă nicidecum cei care aveau brusc revelaţii în proximitatea ideii de moarte. Atei, agnostici şi indiferenţi ajunşi cu un pas mai aproape de a găsi un Dumnezeu după o viaţă în care se gîndiseră la altceva. Apropierea unui spital şi auzul unei sirene isterice de ambulanţă dădeau deoparte brusc vălurile străvezii în spatele cărora părea că luceşte ceva divin-salvator. Şi aşa se trezea în unii înfricoşaţi de un final netrebnic, golit de sens, o dorinţă de a căuta şi a găsi salvarea. Mersul la biserică căpăta sens, ba şi ţinutul sărbătorilor şi gîndul la Dumnezeu părea că oferă un pic de raţiune unui sfîrşit simţit din ce în ce mai aproape. 

Şi apoi mai erau cei la fel de speriaţi, sau mai degrabă trişti, care-şi dădeau seama că nu mai au mult timp de petrecut alături ce cei pe care îi iubesc sau i-au iubit cîndva. Pentru cei care au văzut viaţa pe pămîntul ăsta ca singură, unică şi irepetabilă începea un soi de călătorie în trecut. Un trecut reanalizat fără furie, raşchetat cu aplicaţie de toate asperităţile. E vremea în care cei legaţi de viaţă pot reînnoda legături vechi, pot dezgropa amintiri şi le pot împărtăşi cu ăi mai tineri. Dintre ăştia se aleg şi cei care iartă, se înţelepţesc şi iubesc mai abitir viaţa. Căci la 70-80 doare cel mai tare să revizitezi locurile tinereţii tale şi să-ţi vină în nări miros de mare şi de alge coapte, acum ţipătul unui pescăruş poate să-ţi sfîşie tragic dorul, tînjeala, foamea după un trecut viu. Acum pare atît de ispititoare vara cu miros de ardei şi vinete coapte, acum serile calde şi suflul intim pe care-l scot casele după lăsarea serii sînt aici, imediate şi gata să dispară. Ăstora cu Dumnezeul vieţii în ei le e cel mai greu, probabil. 

Greu le e şi celor nehotărîţi. Nu-s nici aici, dar nici dincolo. Se perpelesc într-un soi de purgatoriu al purgatoriului. Nu mai au răbdare în viaţa asta, dar parcă nici dincolo nu s-ar duce. Dintre ei se aleg arţăgoşii pămîntului, moşii şi babele de la care primiţi plase în cap în autobuze. Dacă alegeţi să-i vedeţi aşa, multe le puteţi ierta la rîndul dumneavoastră. 

În fine, m-au obsedat întotdeauna poveştile bătrînilor care pur şi simplu obosesc şi aleg să moară. Se pune cîte unul în pat şi se stinge uşor în cîteva zile. El ştie, ai lui ştiu, lucrurile curg simplu şi fără convulsii. Pînă şi plînsetul la căpătîiul obosiţilor e molcomel. N-am vrut să întristez pe nimeni cu textul ăsta, dar s-a dus naibii încă o vară.  

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.