Zile proaste (dar puţine…)

Publicat în Dilema Veche nr. 607 din 1-7 octombrie 2015
O lume aproximativă jpeg

Sînt unele zile în care, chiar dacă nu ai verificat cu astrologii, ţi se întîmplă numai chestii neplăcute. Ai doar ghinioane, cum ar zice cei care cred în noroc şi în reversul acestuia. Sau, cine ştie, ai fost deocheat – conform teoriilor celor care ciulesc urechea la asemenea interpretări.

Am avut, de curînd, astfel de zile. Retrospectiv, par, desigur, tragi-comice. Cînd timpul trece şi te înalţi măcar cu cîţiva centimetri deasupra lor (zilelor şi întîmplărilor lor), pe un norişor cenuşiu pe cale să devină, dacă nu roz, măcar alb, ajungi să vezi şi partea comică, ba chiar să rîzi de tine, cel neîndemînatic şi nefericit din trecut. 

Însă, evident, nu poţi face acelaşi lucru cînd nenorocirile, chiar minore, tocmai ţi se întîmplă. De exemplu, te întorci în natalul Bucureşti după zece zile fericite de fermecătoare Americă – fermecătoare, dar şi acaparatoare: acolo ţi-ai lăsat copilul – ce-i drept, la studii, dar… Urmează o zi în care ieşi cu nişte prieteni buni şi vechi, părinţi de copii care se cunosc de la grădinţă şi care şi ei, la rîndul, au plecat sau vor pleca undeva. Ieşi cu ei ca să te dai mare, din nou, cu fericita ta excursie în America, cu reuşita expediţiei tale familiale. Numai că, înainte să pleci, descoperi că superbul motan-arlechin de pus în pom pe care l-ai luat de la magazinul non-stop de Crăciun din Boston şi-a rupt, la transport, o lăbuţă şi nu mai poate fi dat cadou… La restaurant, unul italienesc, de lux, totul pare enervant de impecabil. Lume simandicoasă şi chelneri care vor să pară serviabili, dar de fapt sînt ţîfnoşi. Vrei ceva uşor, de seară, ceri scoici: midii în sos de vin. Vin felurile, şi scoicile: mult sos, multe carapace, dar înăuntrul lor, aproape nimic. Afli că „a greşit bucătarul…“. 

Punctul culminant al ghinioanelor, să le zicem, a avut, însă, loc într-o duminică: o frumoasă duminică de toamnă, cînd, în sfîrşit, am reuşit să mergem cu bicicletele în Herăstrău. Asta, după un efort cu adevărat îndelungat mai întîi, de a achiziţiona un suport pentru biciclete de pus pe maşină, după ce am visat ani la el. Apoi, de a-l monta, ceea ce a durat alte cîteva luni (nu ieşea un şurub la socoteală). Pentru ca, în cele din urmă, să-l montăm şi, cu mari eforturi, să punem şi una din biciclete pe el (pe cealaltă îngrămădind-o în portbagaj). 

Repet, ajungînd în mult doritul şi aristocraticul parc, o variaţiune la cotidianul Tineretului, descoperim că tocmai bicicleta mea e dezumflată. O iau pe cealaltă, în timp ce al doilea membru al familiei se duce cu a mea la o benzinărie, să o pună la punct. Bicicleta lui e o

Foarte bărbătească, cu o bară imensă şi dreaptă peste care trebuie să treci ca să te cocoţi pe ea. Am reuşit să mă urc, am şi dat cîteva ture. La un moment dat, am ajuns în dreptul unei văi ce mi s-a părut periculoasă. Pe aleea în pantă, care se afla pe marginea lacului, o seamă de nuntaşi, cu mireasă cu tot, se pozau gureşi. Am avut un flash cu mine în trombă pe

peste mireasa cu cochetă trenă. Încercînd să evit un asemenea nefast incident, m-am hotărît să cobor de pe bicicletă. Şi atunci s-a produs culmea ghinioanelor din respectivele zile urîte: mi-am zis că atunci o să cad şi chiar am căzut. De pe loc. Cu bicicleta peste mine. 

Nu, nu m-am lovit rău, nu m-am lovit la cap, am căzut doar pe o mînă, care nici măcar nu m-a durut. Doar că mi s-a părut incredibil ca, după ce am mers kilometri pe bicicletă, să cad aşa, ca proasta, de pe loc, într-o senină duminică, în faţa unor nuntaşi binedispuşi şi binevoitori. Prea binevoitori: văzîndu-mă pe jos, au sărit să mă întrebe dacă sînt bine şi dacă am nevoie de ajutor. Dorinţa lor de asistenţă m-a mobilizat: mi-am luat imensa bicicletă şi dusă am fost cu ea. Pentru ca, un pic mai în faţă, să dau peste celălalt membru al familiei, care mi-a povestit cum l-a oprit Poliţia şi a luat amendă cînd s-a dus să-mi umfle adevărata bicicletă. 

Ghinioane, desigur. Dar, după aceste penibile momente, ghinioanele s-au şi evaporat (cu excepţia unui nesemnificativ moment cînd mi-am trîntit o uşă de la o toaletă peste un deget), ca şi cum şi-ar fi făcut numărul, iar timpul le-a expirat.  

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.