Despre (in)toleranţa noastră şi a lor

Publicat în Dilema Veche nr. 604 din 10-16 septembrie 2015
Dialoguri întrerupte jpeg

O cunoştinţă îmi povestea, zilele trecute, o scenă petrecută, pare-se, în casa unui francez care găzduia, mărinimos, o familie de refugiaţi: capul familiei, de religie musulmană, îşi exprimă cu voce tare indignarea cînd o vede pe adolescenta familiei gazdă cum se plimbă prin curte îmbrăcată doar în pantaloni scurţi şi maiou. „Îţi dai seama cu ce avem de luptat?“, îmi spune cunoştinţa. „În casă străină, pe teritoriu străin, într-o cultură străină nu s-a putut abţine să facă remarci care vădesc intoleranţa faţă de alte obiceiuri decît cele musulmane.“ Cu alte cuvinte, noi, ăştia de aici, din buricul Europei, trăim în cea mai bună şi mai tolerantă dintre lumile posibile şi va trebui să fim pregătiţi să luptăm cu prejudecăţile şi fundamentalismul oriental. 

Siguranţa cu care îi judeca aspru pe ceilalţi m-a dus cu gîndul la „mostrele de toleranţă“ afişate zilnic de mass-media din România.

Spre exemplu, la felul în care sînt primiţi mulţi dintre copiii cu dizabilităţi în şcolile şi grădiniţele din ţara noastră. Sînt daţi afară din clase, se strîng liste cu semnături care să demonstreze că sînt indezirabili, iar nevoile speciale le sînt ignorate: nu au parte, nici ei, nici părinţii lor, de consiliere psihologică, de terapie sau de asistenţă medicală, nu le sînt oferite spaţii sau mobilier şcolar adecvat etc. 

Mi-au venit apoi în minte zecile de documentare care vorbesc despre nepăsarea românilor în faţa copiilor de ţigani care scormonesc în gunoaiele de la marginea oraşului, care nu merg la şcoală fiindcă nu au cu ce să se îmbrace, care sînt izolaţi în spatele clasei, din cauza igienei precare etc. 

M-am mai gîndit apoi la fata din Vaslui care a fost agresată sexual de cîţiva tineri: a fost umilită luni întregi de comunitatea satului, a fost învinovăţită, ameninţată, şantajată, pînă cînd a fost nevoită să se mute din localitate. Satul întreg o ura fiindcă era victimă. Jurnaliştii au fost la fel de „miloşi“ cu ea: au urmărit-o pînă în pînzele albe, iar chipul ei apărea pe prima pagină, cu titluri de tipul „fata violată n-a luat Bacul“. Zeci de adolescente abuzate preferă să tacă decît să fie expuse acuzaţiilor nedrepte sau etichetărilor în doi peri. 

Mi-am adus aminte de felul în care poporul nostru civilizat şi tolerant reacţionează la parada anuală a celor de altă orientare sexuală: doamne în vîrstă care expun pe larg, isteric şi deşănţat, un program imaginar de exterminare a homosexualilor, preoţi cucernici care îi întîmpină pe tineri cu gînduri necruţătoare de pedepsire a păcatului şi cu intenţii crude. 

Şi tot înainte de a mă lăsa impresionată de rigoarea „fioroasă“ a religiei musulmane, mi-am adus aminte cum sînt trataţi în şi de către instituţiile din România, dar şi de comunitate, copiii sau tinerii infectaţi cu HIV, tinerii drogaţi, copiii săraci sau proveniţi din familii destrămate, copiii care cerşesc sau adolescentele care au fost victime ale traficului sexual. 

Nu vreau să fac nici o comparaţie între Est şi Vest. Mă pune doar pe gînduri cît de repede şi de indignaţi observăm paiul din ochii altora… 

Maria Iordănescu este psiholog. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.