Autoritate, plăcere, cantitate – bostoneze

Publicat în Dilema Veche nr. 605 din 17-23 septembrie 2015
Extenuantul efort personal jpeg

În aeroportul din Boston erau cozi interminabile la verificarea actelor. Nu era ca la noi, la Otopeni. Trebuia, pe lîngă paşapoarte, să ai şi celelalte acte care te-au adus în ţara lor şi să-ţi fie luate amprentele. Proceduri care, adunate, durau cam zece minute, cel puţin, de individ ori familie. 

Un domn mic şi agil coordona cu aplomb cozile. Ne-a repartizat şi pe noi la una, în dreptul liniei galbene. Doar că se pare că nu intraserăm pe Tărîmul Făgăduinţei cu dreptul. Ne-a mutat apoi la alta, de unde funcţionarul ne-a trimis la o a treia, pentru că i se terminase tura. Deja mă simţeam ca-n România comunistă… 

Noroc că domnul în vîrstă, de la ultima coadă la care am fost repartizaţi, s-a îndurat de noi. Ne-a spus că ne primeşte, deşi i se termină programul (!). Domn care, pînă la urmă, s-a dovedit de mare nădejde. Nu era deloc genul de birocrat închistat, dimpotrivă. Era de acord că procedurile sînt prea complicate şi chiar, la un moment dat, a sărit de pe locul lui ca să-l ajute pe un alt domn venerabil care se lupta cu un aparat. 

De la intrarea în ţară am înţeles că, slavă Domnului, în State, în unele privinţe, autoritatea se mai poate negocia. Că se face ce trebuie, se îndeplinesc procedurile, se respectă regulile, dar există şi elementul uman. L-am simţit mai mult decît la aeroport, a doua zi, în autobuz. Am tot încercat să găsim pe cineva de la care să cumpărăm bilete, apoi am încercat să luăm de la automat, dar nu aveam bancnote potrivite, ci prea mari. Autobuzul venea şi trebuia să plecăm. Destul de disperaţi, l-am întrebat pe şofer ce să facem, dacă putem să plătim la el încă un bilet (două reuşiserăm să luăm, pînă la urmă). Acesta ne-a invitat să ne suim în autobuz aşa, cu un bilet în minus: a înţeles, pur şi simplu, situaţia.

A fost o călătorie fericită, în absenţa regulilor absurde. De reguli, însă, absurde sau nu (aici sînt prea multe de comentat), ne-am ciocnit frontal în restaurantul italienesc de cartier în care ne-am dus în prima seară şi în care am cerut, printre altele, o sticlă de vin şi trei pahare. Evident, chelneriţa, de altfel foarte dezgheţată, a cerut ID-ul celui mai mic membru al familiei, altfel ditamai omul de 19 ani şi, drept urmare, ne-a adus doar două pahare. 

La aşa ceva nu există negociere, sub 21 de ani nu bei şi gata. Adică nu poţi comanda şi nu-ţi poi cumpăra (singur) băutură. De altfel, în supermarket-uri nici nu se găseşte. Nici măcar bere. Băutura zace, însă, cu tona, în Liquor Stores, unde există cele mai uriaşe (scuzaţi alăturarea superlativelor, dar nu o pot evita) recipiente pe care le-am văzut vreodată de whiskey, vin şi orice altceva. Dacă poţi căra, te ţin băierile şi ai peste 21 de ani, bei pe viaţă… 

Cantitatea şi mărimea sînt, de altfel, măsurile lumii care ne-au marcat în Boston. Desigur, pe lîngă farmecul şi frumuseţea unuia dintre cele mai vechi oraşe americane, cu serioasă tradiţie democratică, despre care toţi spun şi care chiar este un oraş european, unde te poţi plimba în voie, pe jos, pe trotuarele largi… Totul, acolo, e mult mai mult şi, în general, mai mare: maşinile, porţiile, oamenii. 

Şi nu o spun deloc critic sau ironic, sau dîndu-mă mare – eu care, de altfel, vin, pînă la urmă, dintr-o ţară mică, dintr-o provincie europeană –, ci doar enunţiativ. Maşinile care treceau în trombă pe lîngă combinaţia de tramvai cu metrou în care ne deplasam erau, toate, la alt nivel al dimensiunilor. Mulţi dintre bărbaţii care treceau pe stradă păreau că fac parte dintr-un neam mitic de uriaşi. La fel şi unele femei.

Desigur, nu se poate generaliza. Nu se poate generaliza nici în privinţa porţiilor, dar există o tendinţă spre prea mult, prea plin şi suprasaturaţie, fie că e vorba de creveţi, calamari pane, cartofi prăjiţi sau îngheţată. 

Trăiai, în consecinţă, într-o permanentă ispită, o veşnică luptă cu tine şi capacităţile tale de înfrînare. Ispită temperată, de multe ori, doar de continua şi obositoarea nevoie de opţiuni, în cele mai neînsemnate lucruri. Nevoie care-ţi ţinea mintea ocupată tot timpul, fără să faci, de fapt, nimic esenţial cu ea. 

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.