Şapte site-uri pe care merită să ţineţi ochii

Publicat în Dilema Veche nr. 606 din 24-30 septembrie 2015
Şapte site uri pe care merită să ţineţi ochii jpeg

Totul începe şi se termină pe Facebook: acolo ne dedulcim, mai nou, şi la o bună parte din consumul de conţinut zilnic. Problema e că, pe acelaşi Facebook, spre noi vin o serie întreagă de minciuni gogonate, intoxicări sau prostii pure şi simple, dinspre site-uri mici şi rudimentare, care au tot mai multă tracţiune tocmai datorită enormităţilor debitate. Există şi lucruri valoroase, pe care le putem scăpa din vedere, în acest curent mereu schimbător? Cu siguranţă, da. Lista de site-uri de mai jos, care nu poate fi exhaustivă, am făcut-o-n ordine alfabetică. 

Active Watch e una din cele două mari organizaţii profesionale ale jurnaliştilor din România. Pe blog puteţi găsi, în ultima vreme, consideraţii personale ale unor jurnalişti cu nume sonore în breaslă, dar mai puţin cunoscute publicului larg, despre transformările şi dificultăţile prin care trece media. Sigur, toată lumea (inclusiv subsemnatul) bate cam mult apa-n piuă pe tema asta, dar punctele de vedere ale unui Ambrus Bela, Alex Nedea sau Vlad Odobescu au personalitate şi se citesc uşor. În 2015, presa nu mai poate fi presă fără presă despre presă, dacă putem spune aşa. 

Alimentat în principal de Adriana Duţulescu, jurnalistă de politic cu state vechi prin redacţii importante, dar fără

-uri evidente pe site. Numele vine de la

e discutabil dacă în 2015 mai avem o categorie de ştiri care merită numite

– sau se poate argumenta că mai totul e

–, dar oferta site-ului e distinctă, constă în contextualizarea şi clarificarea unor picături din şuvoiul de informaţie zilnic. Dacă autorităţile anunţă scăderea preţului gazelor, BN24 remarcă faptul că asta se întîmplă înaintea alegerilor. Dacă Guvernul măreşte alocaţia pentru imigranţi, BN24 constată că aceasta creşte la nivelul celei pentru cîini fără stăpîn. Şi aşa mai departe. 

Posibil, această perlă a jurnalismului independent, narativ, vă este deja cunoscută. Citiţi „Sînt femeie liberă“, despre viaţa unei prostituate pe nume Ioana, de Lina Vdovîi, „Bărbatul care a dat foc comunismului“, despre Valentin Hurduc, omul care punea bombe înainte de 1989 (Luiza Vasiliu) sau „Procesul“ lui Ştefan Mako, despre parcagiii din Bucureşti. Materiale lungi, scrise bine spre excepţional. O altă specialitate a Casei Jurnalistului sînt

-urile de microreportaje de actualitate, ca „Refugiaţi“ (sirieni, Ştefan Mako şi Matei Bărbulescu au fost lîngă ei, prin Serbia şi Ungaria) sau „Vlad & Vlad la pas pe litoral“ (nume de familie: Ursulean şi Petri), un fermecător poem în proză şi imagini despre malul mării, de la Sfîntu Gheorghe la Vama Veche. Casa Jurnalistului e foarte bine pusă în pagină şi primeşte donaţii constante de la public, de aproape 1000 de euro pe lună. 

Pus pe roate de ziarişti cunoscuţi în breaslă, cu aspiraţii curate, ca Vlad Stoicescu sau Andrei Crăciun. Dacă treci de layout-ul descurajator, poţi găsi lucruri interesante legate de situaţia homeleşilor din Uniunea Europeană (o comparaţie pe ţări, cu soluţiile diferite ale autorităţilor) sau violenţa domestică. 

Proaspăt apărut, luni, site-ul e condus de Mihnea Măruţă. Layout-ul foarte simplu şi clar aşteaptă să fie populat cu subiecte atractive. Numitorul comun al lor pare a fi un soi de idiosincrasie faţă de verbiajul politic – sau, dimpotrivă, frecţiile tabloide – în care se bălăceşte majoritatea mediei româneşti. Puteţi afla de pe Press One, de pildă, despre o întîlnire mai mult sau mai puţin secretă a nobililor transilvăneni preocupaţi de castelele Ardealului. 

. E genul de site pe care se uită mai ales politicienii. Conţine lucruri pentru care nu poţi băga mîna-n foc, dar dacă ştii să te descurci prin el, poţi găsi, de pildă, numele lui Mădălin Voicu legat de preşedinţia TVR, înainte ca Stelian Tănase să fi fost oficial trîntit de Parlament. Se adeveresc toate acestea? Imposibil de spus, fiindcă adesea e vorba de informaţii la timpul viitor, pe surse. Dacă ştii să citeşti printre rînduri, indiciile pe care le găseşti sînt uneori valoroase.

. E posibil să-l ştiţi: singurul brand media din România care merită numit, cu adevărat, investigativ. Rise Project publică rar, dar atunci cînd o face, trage tot restul presei după el. Jurnalişti cu conexiuni internaţionale ca Paul Radu, Mihai Munteanu sau Victor Ilie ştiu să se intereseze primii de afacerile cu SRI-ul ale lui Sebastian Ghiţă, înainte ca opinia publică – sau restul mediei – să conştientizeze care erau, la vremea respectivă, influenţa şi importanţa unui Ghiţă. Sau, mai nou, să lanseze tema afacerilor imobiliare ale lui Klaus Iohannis, cu o investigaţie implacabilă. 

Cu excepţia Casei Jurnalistului şi a Rise Project, nici unul din (micro)site-urile de mai sus nu e un demers media matur. În cazuri gen Ştiri pe surse, circulă informaţii despre finanţatori politici. Alte brand-uri pomenite mai sus riscă să se sufoce, dimpotrivă, fiindcă sînt alimentate doar de pofta de a scrie bine, relevant şi corect a autorilor. Nimic nu e perfect, dar comparativ cu petardele şi fonfleurile care ne fură click-urile pe Facebook, astfel de proiecte merită un pic de atenţie. 

Cum să devii un Nimeni

Foto: wikimedia commos

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.