O întîlnire de tip Facebook

Publicat în Dilema Veche nr. 603 din 3-9 septembrie 2015
Dialoguri întrerupte jpeg

Unul dintre motivele nenumărate pentru care sînt recunoscătoare redacţiei

este festivalul pe care îl organizează, de cîţiva ani, la Alba Iulia. O întîlnire, cu mari bucurii, între oameni de diverse vîrste, formaţii şi ideologii, care au ceva de spus, şi tineri, copii şi adulţi care au de ascultat. Îmi imaginez că nu e deloc simplu să aduni în mijlocul ţării oameni importanţi, cu agende încărcate, aflaţi la zeci sau sute de kilometri depărtare, să construieşti programe pentru toate gusturile, nivelurile de educaţie şi de interes, să ţii aproape spectatori şi invitaţi străini unii de alţii. Am fost anul acesta la festival şi vă pot spune cu mîna pe inimă că toate acestea le-au reuşit din plin organizatorilor: am văzut copii bucuroşi să picteze şi să scrie poveşti, adolescenţi încîntaţi să danseze pe ritmul folk-ului anilor ’80 ai secolului trecut sau pe cel al jazz-ului contemporan, tineri dispuşi să asculte dialoguri şi conferinţe, pe subiecte pornind de la păcatele lumii contemporane şi pînă la viaţa Europei de azi. 

Dar dincolo de generozitatea şi profesionalismul organizatorilor, am admirat, o dată mai mult, curajul lor şi al invitaţilor lor de a iniţia şi de a construi un alt fel de dialog cu ascultătorii, în spaţii neconvenţionale. Spre exemplu: conferinţa „Dereglări contemporane“ a avut loc în aer liber, în faţa Catedralei Romano-Catolice din Alba Iulia. Subiect dificil de abordat fără să naşti controverse, iritări, obiecţiuni etc. Pe scurt, este unul dintre subiectele care nu pot naşte adeziuni complete, cu atît mai puţin de la un public cu totul eterogen, adunat acolo şi din alte motive decît acela de a asculta opiniile unor intelectuali: curiozitate, chef de distracţie sau de ceartă, scenarii belicoase, plictiseală etc. Secvenţa arăta cam aşa: cei trei invitaţi la o masă, în faţa lor sute de scaune pline cu spectatori, iar în spatele lor – şi pe lîngă ei – copii care se jucau de-a dacii şi romanii cu zgomotele aferente, tineri ieşiţi în oraş la o bere, bunici care îşi căutau panicaţi nepoţii rătăciţi, părinţi dezarmaţi în faţa exuberanţei progeniturilor… Toţi, într-un fel sau altul, comentau ce se întîmpla „pe scenă“. 

Era deci o conferinţă, iar în „subsolul“ ei se desfăşurau comentariile, la subiect sau nu. Precum o pagină de Facebook. A fost o întîlnire de tip Facebook, în care selecţia publicului a dispărut (selecţie generată, în mod obişnuit, de locul formal al întîlnirii, de plata unui bilet sau de regulile impuse de deţinătorii spaţiului), iar părerea publicului curgea în timp real, fără altă cenzură decît cea a educaţiei şi a autocontrolului. 

În aer liber eşti liber să vorbeşti ca pe Internet.

A fost un experiment reuşit: comentatorii – puţini, de altfel – aflaţi în afara subiectului au fost liniştiţi, stăviliţi de cei care voiau cu adevărat să asculte şi să închege un dialog, pe tema dată. Două elemente mi s-au părut esenţiale pentru curgerea normală a evenimentului: 1) cei care „scriau pe pagina de Facebook“ chiar aveau ceva de spus şi 2) încercările de deturnare a evenimentului către teme derizorii au fost domolite de invitaţi cu fermitate, umor, inteligenţă.

O astfel de întîlnire este benefică pentru tînăra generaţie: este o întîlnire pe terenul lor, modelată de regulile asumate împreună.  

Maria Iordănescu este psiholog. 

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.