Case în Bucureşti

Publicat în Dilema Veche nr. 603 din 3-9 septembrie 2015
Mîrlanii cu palat jpeg

Povestea domnişoarei O. poate fi povestea fiecăruia dintre noi care şi-a căutat rostul şi locul într-un oraş oarecare. În Bucureşti, de pildă. Domnişoara O., bucureşteancă ea prin născare, a plecat din apartamentul părintesc de pe undeva din Vitan ca să se mute cu băiatul de care se îndrăgostise pînă peste cap. Au găsit ei două camere prin fundul Berceniului, la etajul 10 al unui bloc din care hăulea deprimarea. Unul dintre miile de blocuri făcute din plăci de beton puse peste plăci de beton, fără nici un Dumnezeu, în care fiecare locatar făcuse cîte ceva ca să se simtă mai bine. Apartamentul lor era total nerenovat. Păstra aerul de anii ’80, cu linoleum verde dezlipit la colţuri şi chiuvete triste aşezate strîmb. O mochetă dubioasă adia la rîndul ei un trecut promiscuu.

Dar n-avea nimic. Domnişoara O., care plecase de acasă cu un rucsac de haine în spate şi cu o plantă în ghiveci, s-a gîndit că ăla poate fi cel mai frumos loc din lume. O fi fost o perioadă. Era felia de viaţă în care vecinii se strîng în faţa scării în serile calde de vară, animaţi de o familiaritate de clan. Care în maiouri, care fără, femeile în capoate înflorate, în şlapi de plastic. Mirosurile bucătăriilor modeste se amestecau. Vara – ardei copţi şi iarna – murături reci cu prăjeli grele. 

În etapa asta, domnişoara O. a strîns multe cărţi, un televizor mic, ceşti, farfurii şi tacîmuri. Cu astea s-a mutat într-un alt apartament închiriat, aflat însă chiar în centru. Apartamentul fusese nelocuit cu anii. Închis în urma unei tragedii de familie, cu o tînără fată atinsă de o îngrozitoare boală care-i împărţea realitatea în două bucăţi diferite ce se băteau permanent cap în cap la ea în cap. Mobilele vechi, scaunele cu tapiţeria desfundată, scrinurile anchilozate au stat mute pînă cînd domnişoara O. le-a curăţat, le-a desprăfuit, le-a locuit. Aici însă nu prea vedea urmă de vecini. Din cînd în cînd cîte o cucoană veche o privea cum venea şi pleca în treburile ei prin oraş. Clădirea avea un lift îngust ca un sicriu, care păstra încă geamurile tăiate în faţete grele şi grilajul frumos din fier forjat. „Să închideţi bine uşa la lift“, voia să se asigure cucoana, al cărei ruj roz migra ca un soare în ridurile circulare din jurul gurii. Domnişoara O. închidea uşa liftului cum se cuvine. 

Pînă cînd, copleşită de tristeţea vechiului apartament în care nu avea voie să facă mai nimic, s-a mutat iar la cîteva străzi mai încolo. De data asta, pe lîngă şi mai multe cărţi, oale, farfurii şi căni, floarea în ghiveci şi un televizor mai mare, avea şi o maşină de spălat grea ca viaţa. Apartamentul nou era cît un cub. Dintr-un pas ajungea în bucătărie şi din altul în dormitorul în care încăpea doar un pat. Baia era o glumă. Dar locul era curat şi frumuşel, domnişoara O. putea să-l locuiască cu dragoste. Şi a stat ceva acolo. Blocul era impersonal. Lume străină venea şi pleca, multe apartamente erau, la fel, închiriate. Nu se mai închega nimic acolo, aşa cum se întîmpla în blocul din Berceni. Nimeni nu mai stătea verile la scară să bea Neumarkt la pet. Siluete fantomatice veneau şi plecau, puteai să dispari cu anii, nimeni habar n-ar fi avut.

Pînă cînd domnişoara O. s-a mutat iar, de data asta cu o camionetă de lucruri, în primul ei apartament cumpărat pe credit. O aduseseră căutările pe una din străduţele liniştite de prin zona Foişorului. Vecinătăţile erau paradoxale, ca oraşul. Case frumoase şi vile scumpe la o aruncătură de băţ de biete cocioabe pline de viaţă. Vara, pe străzile mărginite de tei, uguiau guguştiucii. Aerul stătea cumsecade pe acoperişuri, pe oameni şi pe curţile din care abureau seara căldurile de peste zi, gonite cu furtunul cu apă rece. Creşteau printre garduri hortensii şi mici margarete. 

Domnişoara O. se rînduise şi ea. Avea aragaz, frigider, maşină de spălat şi televizor mare. Avea şi mai multe cărţi, dar şi oale şi tacîmuri. Nici să fi vrut, nu mai putea pleca din cartier. La încheieturi îi zornăiau lanţurile groase ţintuite de electrocasnice diverse. Drumul prin oraş era gata. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.