Tasternetul

Publicat în Dilema Veche nr. 607 din 1-7 octombrie 2015
Cum a funcționat media în tragedia de la Colectiv jpeg

Aţi încercat vreodată să gătiţi o reţetă tradiţională românească după Radu Anton Roman sau Sanda Marin? Dacă da, ştiţi că rezultatul e din cale-afară de familiar, exclude orice fel de revelaţie. Şi, în general, contrazice toate poncifele moderne despre mîncat sănătos. Dar, curios, în constatarea asta nu prea măgulitoare despre noi înşine se ascunde o grilă de lectură pentru măreaţa globalizare. 

Chiftele, sarmale, bulz, tocăniţă, mici, ciorbă, ba chiar plebeea ceafă cu cartofi prăjiţi: bucatele de acest fel lipsesc din orice meniu cu pretenţii, de la nunţi cu somon şi gujoane de pui la sofisticate invitaţii duminicale la supă

, între prieteni, într-o negare a tradiţiei, motivată aparent prin precepte de alimentaţie corectă, dar care ascunde şi o fugă de localism, o tentativă de globalizare prin oferta mai exotică sau, măcar, mai sofisticată decît genomul gras şi plin de toxine al bucătăriei autohtone. 

E drept, orice cetăţean al lumii caută în farfurie, de la un punct încolo, exoticul, dar la noi această căutare e mai acerbă, are aspectul unei fracturi faţă de tradiţie. Fractură care începe cu aproximaţia

ce ni se oferă la multe restaurante cu pretenţii, dar medii, şi se termină cu salata servită ca antreu în loc ca ea să fie aşezată, în cantităţi mai reduse, alături de felul principal, ca

. Ştim, schimbarea asta s-a petrecut în ultimii douăzeci de ani şi, dacă e atît de marcată, e cazul să ne întrebăm cu ce se ocupă, în cazul nostru, tradiţia. 

O primă observaţie, pe care am mai făcut-o şi eu, şi alţii, e că felurile care produc regresii naţionale nu sînt cu adevărat naţionale. Ajunge să spun că „sarma“ şi „chiftea“ vin din turceşte şi că legenda conform căreia micii ar fi fost inventaţi de Manuc – sau de un alt cîrciumar din secolul al XIX-lea –, într-o zi cînd ar fi rămas fără pieliţă pentru cîrnaţi, este evident falsă. Căutaţi „sarma“ pe Wikipedia în română şi daţi click în stînga, la versiunea croată, ca să buchisiţi: „Se smatra bugarskim nacionalnim jelom“. „E mîncarea naţională bulgărească.“ De fapt, bucătăria tradiţională românească e nespecificat balcanic-răsăriteană, oricare ar fi pretenţiile noastre de insulă de latinitate într-o arie slavo-otomană. 

Dar, curios, tocmai în această lipsă de specific există un anumit specific. Mitul sarmalelor şi al chiftelelor ca atribute naţionale s-a născut, de bună seamă, printre mîncători de chiftele şi sarmale. Doar că percepţia specificului era alta: un

confortabil, central, dar lipsit de graniţe, pe care mîncătorii de sarmale nu le atinseseră şi le concepeau, cel mult, la modul abstract. Un fel de spaţiu acustic al lui McLuhan, fără limite, dar, spre deosebire de al lui McLuhan, cu centru – etapă intermediară între tribalism şi geopolitică. Faptul că mitul confundă diferenţa specifică cu genul proxim spune ceva despre situarea faţă de lume a românului statistic şi atemporal, lipsit de dexterităţi de geograf şi teoretician al naţiei. E o lume cu foarte mult

, dar prea puţin

sau

. O lume sedentarizată, ironic pentru o naţie mioritic-transhumantă, pînă la dispariţia contextului global, într-un asemenea mod încît te face să te gîndeşti că migraţia masivă de după intrarea în Uniunea Europeană ar putea produce schimbări profunde în genul ăsta de mentalitate. 

Nespecificul specific culinar românesc are însă şi un alt înţeles. Felurile considerate tradiţionale sînt nu numai grele, ci şi în general nutritive,

. Sînt aspiraţia şi sărbătoarea unei lumi în care resursele nu erau tocmai abundente, faţă de fantezistele deserturi, ecologicele supe-creme, metonimicul sushi care provoacă azi reverii şi complicitate între mesenii cu pretenţii. 

Se vede cu ochiul liber, în orice aproximaţie de restaurant sofisticat din Bucureşti: azi nu ne mai

. Mesele în oraş sînt

– în general, orice altceva decît mese pure şi simple. Ea, foamea, e ucisă înainte de a se naşte la casieriile McDonald’s şi în casoletele anodine ale firmei de catering căreia i-am delegat, impersonal şi ascetic, prînzurile de la birou. Azi, nu mai mîncăm, ci

şi nu cu mîncare, ci cu constituenţii acesteia: grăsimi, carbohidraţi, fibre, vitamine şi naiba mai ştie ce. Sala de mese a corporaţiei nu e sală de mese, ci un modul de staţie spaţială internaţională, inestetic la modul utilitarist, în care ne încărcăm bateriile biologice cu esenţe de nutrienţi, cu ochii pe un ecran sau pe o hîrtie ce conţine următoarele

-uri. Pentru

, nu mai avem decît seara şi oraşul. Iar

-ul acesta e alt fel de

Fiindcă seara, în oraş, aterizăm într-un postmodernism ghiftuit, un pic supraponderal şi inevitabil global. Eclectic dichisită, plină de pătrate de pînză, tacîmuri, veselă şi ingrediente de import, masa de restaurant de azi e un

de Internet, dar nu pentru ochi, ci pentru gust şi arome: îndepărtate, aproximative şi fanate, acestea reprezintă acelaşi simulacru de călătorie suportabil ca vizionarea pozelor dintr-un loc exotic în calculator sau ca o plimbare pe Google Maps. Iar furculiţa nu mai e furculiţă, ci

pentru bucate, care călătoreşte nu atît între farfurie şi gură, ci din avocado-n cocotier, pe o hartă a gusturilor.

Cum să devii un Nimeni

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.