Pe străzile „din spate“

Publicat în Dilema Veche nr. 602 din 27 august - 2 septembrie 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

La ceas de seară, trece Nebunul cartierului pe străzi. Îşi are perimetrul lui, „aria protejată“, nu s-ar abate un pas de la traseu, plimbarea lui nocturnă se transformă într-o misiune îndeplinită. Trebuie să acopere tot, şi strada principală, şi ulicioarele cum e cea pe care locuiesc eu. Merge cu un pas hotărît de soldat. E furios, în mîna dreaptă are un par, niciodată acelaşi, uneori e o scîndură, alteori o bîtă, însă n-am auzit să fi lovit vreodată pe cineva. Îl are doar pentru a se apăra. De noi, ceilalţi, care îi vrem răul. În prima noapte după ce m-am mutat, l-am auzit din casă şi m-am speriat. Pentru că nu poate să vorbească şi scoate doar un soi de strigăt de luptă: „Ăăăă!“ Îţi sfredeleşte creierul, simţi furnicături pe şira spinării. E ca-n filmele de groază, doar că Nebunul e inofensiv. Nu se mai sperie de el nici măcar copiii, îl lasă în pace. Doar stîrneşte cîinii de prin curţi, îl latră cu îndîrjire. Totuşi, dacă mă întîlnesc cu el pe stradă, nu prea-mi vine să merg în faţa lui, îi ocolesc traseul. Cine ştie ce o să-l apuce la un moment dat? Odată a apărut chiar de după colţ, agitîndu-şi parul. S-a uitat la mine, prin mine şi a făcut: „Ăăăă!“ Atunci m-am gîndit că, de fapt, e o formă de comunicare. Şi i-am răspuns la fel, nu ştiu ce m-a apucat, o formă uşoară de alienare urbană. Şi-a aplecat capul într-o parte, surprins: „Ăăă?“ După care a tăcut. 

„Săru’mîna. Nu ştiţi cît e ceasul?“ Îi spun, e aproape ora 4. „Eu acum m-am trezit. Am dormit mult, dar sînt foarte obosit. Foarte obosit!“ Cară în spate un sac plin cu PET-uri ca şi cum ar duce o mare povară, deşi sacul e uşor. Respiră greu, de fapt mai mult un oftat. Mic, chel, cenuşiu e hîrciogul cartierului, adună PET-uri de cînd se ştie. Răscoleşte toate coşurile de gunoi care îi ies în cale, şterge sticlele de plastic murdare de pantaloni, le bagă în sac. Scotoceşte şi prin tomberoanele oamenilor, are un briceag, taie sacii de gunoi şi bagă în ei mîna pînă la cot. Nu-i pasă de mizeria pe care o lasă în urmă, dacă vrei să-i descoperi drumurile sale zilnice, ia-te după dîra de coji de cartofi, ca-n „Hänsel şi Gretel“. Un vecin a vrut odată să-l bată pentru că i-a împrăştiat gunoiul în stradă. Alţii, mai generoşi, pun PET-urile deoparte şi i le dau. „Ce-aţi făcut cu astea? Nu vedeţi că le-aţi stricat?!“, se strîmbă el, cînd primeşte PET-uri turtite. Le ia şi încearcă să le îndrepte, parcă ar conta… preţioasele lui PET-uri! „Sînt foarte obosit! N-aveţi un leu?“ N-am, tot cartierul mă tapează de bani. Îl las să se odihnească la umbră, lîngă sacul lui. De fiecare dată cînd mă vede, mă salută, tot timpul aşteaptă cîte ceva – PET-uri, ţigări sau bani. Însă cînd mă întîlnesc cu el în troleul 86, atunci cînd pleacă în marea sa călătorie spre punctul de colectare, puţind a gunoi din cartierul meu, nu mă mai cunoaşte. A ieşit „în oraş„. 

Mai demult, tot vedeam un cîine lup rătăcit şi derutat, umblînd aiurea pe străzi. Şi mai vedeam şi un ţigan bătrîn care umbla tot aiurea, cu mîinile la spate şi o atitudine filosofică. Părea că se gîndeşte profund la ceva, se uita la oamenii care treceau pe lîngă el cu o curiozitate de nou-născut. După o vreme, omul şi cîinele s-au găsit unul pe celălalt. Acum, lupul îl urmează pe ţigan, la doi paşi în spatele lui. Nu mai pare confuz, ba chiar a împrumutat ceva din atitudinea noului stăpîn. Aş putea să jur că lupul, care nu mai amuşină trotuarul şi nu mai tresare la fiecare zgomot, a învăţat să mediteze. Asupra condiţiei lui de cîine. Doar cîteodată o mai ia razna, pentru că prea multă filosofie strică, şi se repede la trecători, atunci cînd i se pare ceva suspect. Cum ar fi că se uită urît la ţiganul lui. „Ţineţi, dom?le, cîinele… că era să mă muşte!“, se răsteşte cîte o gospodină. Ţiganul o priveşte superior, dar nu face nici un gest pentru a potoli animalul. În fond, nu-i cîinele lui.

„Bunăă… ce mai faci?“ Se desprinde din grupul ei gălăgios de copii şi aleargă spre mine. Încerc să o ignor, însă nu reuşesc. De cînd i-am cumpărat nişte bomboane la minimarket-ul de pe colţ, nu mai scap de ea. Atunci era cu mamaie şi începuse să plîngă că vrea nu ştiu ce mentosane, iar mamaie i-a spus că nu are bani decît de pîine. Am plătit eu pentru mentosane şi m-am transformat fără voia mea în sponsor pe viaţă. „Unde mergi? Pînă la butic? Vin şi eu cu tine!“ Ştie că e rost de îngheţată. „Ai fost la Mega? Ce ai cumpărat?“ Trebuie să mă asigur că am o prăjiturică în sacoşă. Iar dacă nu merg nicăieri şi n-am nici o sacoşă, se ţine tăcută după mine o bucată de drum, pînă cînd îndrăzneşte să-mi ceară un leu. În rest, e o fetiţă drăguţă şi isteaţă, cam slăbuţă şi îmbrăcată modest. Mi-ar fi chiar simpatică, dacă n-aş şti că vrea să fie „prietenă“ cu mine din interes. Cînd aud un „Bunăă!“ drăgălaş în spatele meu, ştiu deja la ce să mă aştept. Ajung acasă şi mi se face milă de bietul copil. Nu pot da vina pe ea pentru sărăcia părinţilor. Şi nici pentru faptul că încearcă „să se descurce“ cum poate. Însă imaginea ei de peste 10-15 ani mă întristează de-a dreptul. 

Dacă locuieşti pe marile bulevarde sau în cartiere „rezidenţiale“ – acele

– nu-i vezi pe aceşti oameni. Ei se remarcă pe străduţele „din spate“, în mahala, unde Bucureştiul devine doar un mare sat. Aici, viaţa ta nu-ţi mai aparţine în totalitate, se împleteşte fără voia ta cu drumurile şi destinele altora.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.