Acum m-am prins. Schema Obor
Fiecare piaţă are organizarea ei ad-hoc, practică de-o viaţă, poate, sau aranjament al comersanţilor. În Obor, de intri dinspre Bucur Obor – Mihai Bravu, ai piaţa de vînzare rapidă. Aici se-nghesuie comersanţii fără certificate, poate, dar fără identitate, sigur. Un muşuroi de oameni, cu care nu poţi să te-mprieteneşti. Un du-te-vino de oameni şi mărfuri care se schimbă într-o zăpăceală permanentă. Aici găseşti toate chestiile de care en-gros-urile cu produse exotice vor să scape, marfă perisabilă, marfă trecută. Găseşti rodii sau papaya alături de morcovi argentinieni sau usturoi chinezesc, te miri de unde importat. Marfă intrată în oarecare deprimare, dar încă bună de vîndut. Mai tai o bucată dintr-un grapefruit, vinzi kilogramul la doi lei, sucul îl face omul azi. „Vînzare urgentă“, consum imediat. Apoi, vin cei ce vor să spargă piaţa, producători ce-şi permit să vîndă la preţuri mai mici decît în mall. Fasole, dar nu găseşti ceapă. Mazăre, dar nu şi mărar. În final, mall-ul are preţuri cu un leu-doi chiar mai mari decît oriunde. Acolo-s oamenii statornici ai pieţei. Cert este că, de vrei să pui de-o mîncare şi o ciorbă, neapărat trebuie să combini cumpărăturile din mall cu cele din afara lui. Cei de afară nu au de toate, cum se-ntîmplă în mall. Mai mult, iarna e frig al dracului prin Obor şi suferi. Cumpărător fiind, neapărat combini ieftinul cu scumpul. Media îţi face ciorba. Fabulos mi s-a părut cînd, din septembrie pînă-n iunie, în zona exotică era ditamai omul cu blănuri şi făcea reduceri. Plecai c-o blană de jder şi c-un kil de maracuja.
