A deveni celălalt

Laurenţiu UNGUREANU
Publicat în Dilema Veche nr. 603 din 3-9 septembrie 2015
A deveni celălalt jpeg

Un bărbat pe la 40 de ani ţine într-o mînă o cafea, iar în cealaltă – un energizant de duzină. Poartă o haină sport, inscripţionată cu numele firmei intenţionat anagramat, blugi la fel de soioşi precum părul şi pantofi pătraţi din piele neagră. Undeva, în faţa sa, are loc conferinţa inaugurală a Festivalului

de la Alba Iulia – despre dereglările omului modern, cu Pleşu, Liiceanu şi Patapievici. Moderator: Luca Niculescu. 

E abia începutul dezbaterii, însă omul pare mai degrabă nedumerit, nu-şi găseşte locul pe esplanada din faţa Catedralei Romano-Catolice din Cetate. Pare că prezenţa lui acolo e pur întîmplătoare – o întîmplare nefericită. Îi boscorodeşte gîngav, mai mult s-audă el, pe doi dintre intelectuali. Pe cel de-al treilea nu ştie exact de unde să-l ia, deşi pesemne e făcut din acelaşi aluat ca precedenţii. În faţa sa, după primele argumente relativ divergente, Gabriel Liiceanu îi spune lui Horia-Roman Patapievici probabil ultima sa glumă din seara respectivă: „Tranşează în sensul meu, te rog“. Cîteva sute de oameni surîd cu simpatie, bărbatul de 40 de ani, exaltat chimic, scapă doza de energizant în iarbă şi pleacă fără să-şi ascundă iritarea sinceră. Se opreşte în faţa unei dughene cu gogoşi înfuriate şi continuă festivalul.

Că vizibilitatea celor trei vorbitori îi face ţinta unor canibali de conjunctură, care insistă, indiferent de protocol, să-şi exprime cu hotărîre resentimentele, nu e deloc neobişnuit. S-a mai văzut şi, cu siguranţă, se va mai vedea. Dar omul acesta e puţin altfel. Nu se evidenţiază furtunos, nu incomodează, însă înverşunarea interioară îi lasă aparenţa unui vulcan pe cale să erupă. „Aşa de mult vă interesează, că nici pe hartă la meteo nu ne treceţi“ – ultimele sale cuvinte inteligibile. 

Orişicît, în lipsa lui, Festivalul îşi urmează, cu rigoare, programul dinainte stabilit: recital în Catedrală, susţinut de violonista Alexandra Bobeico şi violiştii Christian Naş şi Răzvan Popovici, apoi, la cîteva zeci de metri distanţă, două concerte în care amfitrionii, cu adevărat legendari, fac un autentic tur de forţă pe scena din Piaţa Cetăţii. Mircea Vintilă şi formaţia Brambura spun „Povesci din Bucuresci“, acompaniaţi de proiecţii video din Capitala de altădată, iar Nicu Alifantis se lasă atins de farmecul folclorului românesc şi meştereşte unul dintre cele mai ambiţioase spectacole de

, alături de Ansamblul Jidvei, corul Junii Sibiului şi violonistul Mihai Neniţă. În faţa scenei, cîteva mii de oameni. Nu mult, dar destul ca să forţeze cîteva bis-uri. Urmează jazz în Palatul Principilor – Basorelief şi Irina Popa & The Sinners – şi tangourile acordeoniştilor lui Emy Drăgoi. Pe iarba din faţa scenei se distinge, dacă se poate spune aşa, vîrful unui pantof pătrat din piele neagră care bate ritmul sincopat.

Nu e nimic curios aici. Bărbatul acesta va fi văzut în Cetate şi în următoarele două zile de festival. De pildă, în timpul lecturilor publice de sîmbătă, deşi scurta întîrziere nu-i va pica bine, se va preda cuvintelor arareori auzite în lectura Adrianei Bittel şi se va bucura alături de necenzuratul, dar necenzurabilul scriitor Marius Daniel Popescu. Iar scriitorii Daniel Vighi, Cătălin Mihuleac şi Cristian Teodorescu îl vor aduce mai aproape de cele culte. Apoi, în ziua următoare, la „cafeneaua dilematică“ de poezie, îi va asculta şi mai cuviincios pe Ioan Es. Pop, Dan Stanciu, Radu Vancu, Adela Greceanu şi Miruna Vlada. 

Peste cîteva ore, cînd va pleca, fără să-şi disimuleze nemulţumirea de pe chip, la jumătatea celui mai emoţionant şi mai nostim documentar românesc despre bătrîneţe, Bondoc, bărbatul va fi consultat de însoţitorul său, la fel de oarecare: „Lasă, e bine, pînă la urmă, că se mai întîmplă ceva şi la noi. Păi, noi sîntem ceilalţi, nu?“ „Da, da, noi sîntem“, îi va răspunde acestuia, cu un soi de mîndrie prudentă. 

Despre Festivalul Dilema veche 2015 s-a vorbit mereu folosindu-se cuvinte precum maraton intelectual, efervescenţă culturală, titanii moderni care creează un pol cultural real, relaxare inteligentă şi altele. Şi, de cele mai multe ori, pe bună dreptate. Probabil, ca urmare a experienţei adunate la primele trei ediţii de Festival, poate ca urmare a programului ambiţios din acest an. Nu e puţin lucru, de exemplu, să-l aduci pentru prima oară în România pe cantautorul italian Angelo Branduardi, cu muzica lui medievală, renascentistă, clasică şi modernă, cuprinsă într-o singură reprezentaţie. Ori să reînvii unul dintre spectacolele care-au făcut-o şi pe Suzana Gîdea să rîdă: acelaşi, dar niciodată la fel „Ucenic vrăjitor“, prezentat de Radu Gheorghe şi Orchestra Simfonică Bucureşti. 

Oricum, numai cele două dezbateri organizate în parteneriat cu Reprezentanţa Comisiei Europene în România – despre Uniunea Europeană şi „marginile“ ei, ori despre Europa şi dialogul cultural – au adunat un prezidiu impresionant: Angela Filote, şefa Reprezentanţei CE în România, Piotr Pogorzelski, autorul cărţii

jurnalistul Andrea Pipino

Carl Henrik Fredriksson, fondatorul Eurozine, reţeaua revistelor culturale europene, Wojciech Przybylski, redactor-şef Eurozine, jurnalistul Luca Niculescu, Constantin Chiriac, directorul Teatrului Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu, scriitorul Marius Daniel Popescu şi traducătoarea Fanny Chartres. Ca să nu mai vorbim despre

-ul european de jurnalism, unde Craig Willy, blogger european anglo-saxon din Bruxelles, jurnaliştii Andrea Pipino, Gabriel Giurgiu şi Iulia Badea-Guéritée şi-au împărtăşit impresiile despre România şi Alba Iulia, nemijlociţi de traduceri. 

Dar Festivalul

nu e doar un maraton intelectual sau cum i-or mai fi spus cei care l-au promovat. E un pic mai mult de-atît. E genul acela de eveniment care schimbă cîte ceva în oameni. E pentru cei care

şi pentru cei care, pe nesimţite,

Probabil că această a patra ediţie este, cum spun organizatorii, prima care şlefuieşte convingător identitatea şi personalitatea festivalului – cînd aşteptările încep să crească şi cînd publicul ar trebui să fie cel mai numeros. Dar de statistici nu ne ocupăm noi. Totuşi, atunci cînd, în dialogurile de convenienţă, este integrată, fără valoare conversaţională concretă, propoziţia-cheie „Noi sîntem ceilalţi“, succesul e cel mai uşor de cuantificat. De fapt, nimeni n-a venit la Festivalul

din întîmplare. Avea dreptate Aurel Mitran, resposabilul cu selecţia muzicală, să le tot repete spectatorilor, ca un refren de încheiere: „Nu uitaţi că «Noi sîntem ceilalţi», nu uitaţi că voi sînteţi ceilalţi“.  

Adevărul

Foto: M. Oculeanu

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.