La suprafaţă

Publicat în Dilema Veche nr. 600 din 13-19 august 2015
Mîrlanii cu palat jpeg

Vorbeam cu cineva despre o anume carte pe care o citisem cu ceva vreme în urmă. Ţineam bine minte că-mi plăcuse teribil atunci, însă în discuţia de acum cu omul nu-mi mai aminteam nimic, absolut nimic despre ea. În capul meu se căscase un gol, un hău negru în care ţiuia neantul, în care ţîrîia cu ecou un singur greiere. Nu-mi aminteam nimic. Zero absolut, blanc. „Ce naiba se întîmplă cu mine, am citit-o la beţie, mi-a ras cineva din creier zona fină în care ţineam amintirea asta, am scurtcircuitat ceva neuroni, m-a tras curentul la lobul frontal prin dubioasa aia de fisură sylviană?“ 

Am depăşit cumva momentul şi, odată ajunsă acasă, am smuls nenorocita aia de carte din bibliotecă. Am răsfoit-o stînd în picioare. Pe măsură ce citeam începeam să-mi amintesc. Frînturi, scene, situaţii. Dar imaginea de ansamblu, nu. A trebuit să mă aşez temeinic şi să revizitez lumea pe care se chinuise scriitorul ăla s-o nască. De data asta am muncit şi eu aplicat şi am arat adînc şi serios textul. I-am întors brazdele pagină cu pagină. La final, cartea se aşezase în biblioteca din capul meu gata să fie scoasă la lumină în orice altă discuţie o fi fost nevoie. Oricînd ai fi vrut să te dai cult, da… acolo era, în cap, aşa cum trebuia să fie.

Întîmplarea m-a făcut să iau aminte la nenumărate asemenea alunecări.  Filme văzute din care nu-mi aminteam, la fel, nimic. Actor, regizor, acţiune, subiect – duse toate în cine ştie ce neant. Pierdusem vremea degeaba două ore ca să rămîn cu nimic. Mă trezesc uitîndu-mă la imagini şi gîndindu-mă la cu totul şi cu totul altceva. Nu-s lucruri de substanţă la care-mi zboară aşa mintea, sînt chestiuni mai degrabă triviale, aş zice. Citesc cîteva pagini din romanul ăsta pe care-l plimb din geantă pe noptieră şi înapoi (cunoaşte toate staţiile de metrou de pe magistrala 2) şi-mi dau seama că îmi scapă toate înţelesurile. Pricep fiecare cuvînt, dar un handicap de moment nu mi le leagă în sens. Reiau pagina. „Generaţia de sud-africani albi de dinaintea mea, generaţia părinţilor mei, a fost martora…“ Primele trei fraze merg OK, oh, m-am liniştit, în josul paginii sînt deja la mii de kilometri depărtare. Să fie oboseala? Să fie entuziasmul mult temperat care vine cu o anume vîrstă, să fie restul de distracţii care-mi licăresc prin preajmă – telefonul, laptop-ul cu Facebook-ul mereu viclean pe acolo? Să fie însăşi cartea cu un anume format, aşa făcut că se joacă scriitorul ăsta cu nervii mei? 

Probabil că din toate cîte puţin, başca o foarte mare plictiseală pe care o pun pe seama acelui entuziasm mult temperat în faţa minunilor cotidiene. Ai zice că ieşind din adolescenţă, ieşind din tinereţea timpurie, din cea de mijloc şi băgîndu-te deja în maturitate, începi să te aşezi mai bine la tine în cap. Parcă vezi un creier burtos, gri, că nu l-a văzut soarele de ceva ani, cum stă tolănit la pupitrul ăla de comandă în care clipesc becuri ca-n filmele din pionieratul SF, conducînd relaxat şi matur o viaţă cu sens. Aiurea. Creierul ăla e plictisit şi obosit şi aleargă după chestii uşurele. Vezi un articol interesant într-o revistă pe care o iubeai, începi să citeşti, iar cursorul vertical de pe dreapta paginii îţi indică un hău incomensurabil în jos; articolul se întinde pe cel puţin zece pagini. Îl citeşti în diagonală, revii, te bîţîi, n-ai stare, citeşti greu, nu pricepi. O iei pe diagonală mai mult de ruşine faţă de vechiul tău eu şcolăresc, nu-ţi iese nici aşa, la naiba, îl închizi de-a binelea şi dai click pe o mizerie: „10 moduri de a-ţi organiza viaţa mai bine“. Cu liniuţă şi de la capăt. Nu te mai poţi concentra la alte chestii care nu-s organizate în cinci, zece, douăzeci de feluri de a mînca o pizza, a iubi o femeie, a te farda pentru ocazii speciale. Eşti superficial. Flanezi la suprafaţa sensurilor. Din lipsa asta de atenţie ţi se vor întîmpla chestii grave. Vine al treilea război mondial peste tine pentru că eşti prea plictisit. Te-ai acrit şi nu te mai bucuri. Te lasă răbdarea, te lasă memoria. Bună ziua, domnule Alzheimer! 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?