Condiţia poetului în Parlament – serial de legi absurde

Continuăm serialul lunar al legilor absurde cu ceva lejer, de vară, taman bun pentru o lectură relaxată pe plajă: e vorba de scrierile parlamentarilor noştri – nu cele din oracole sau cărţi, ci din expunerile de motive de la proiectele de lege. 

Vestea că Monica Iacob-Ridzi a „evadat“ din puşcărie prin poezie a devenit motiv de băşcălie naţională, odată ce poporul internaut a putut citi cele zece strofe ale operei „Poezie despre viaţă“ (premiul al II-lea la concursul „Poezie de puşcărie“, organizat de Administraţia Penitenciarelor şi Uniunea Scriitorilor). Fost ministru al Tineretului, Iacob-Ridzi pare că şi-a păstrat intact sufletul de copil, în ciuda greutăţilor vieţii. „Emoţie şi gînd“, zice autoarea cînd încearcă să definească poezia. 

Nici Parlamentul nu duce lipsă de scriitori rataţi. Nu vorbim de Varujan Vosganian, despre a cărui operă am auzit relatări pozitive (regretăm că nu putem contribui cu o opinie la prima mînă). Aleşi de popor să le reprezinte interesele în forul suprem, senatorii şi deputaţii sînt într-adevăr reprezentativi pentru firea poetică a neamului: par că s-au născut şi ei, ca tot românul, poeţi. Parlamentarii îşi varsă sensibilitatea proprie unde apucă, adică în expunerea de motive, care e un ingredient principal pentru orice proiect de lege, alături de nota de fundamentare sau, după caz, studiul de impact. 

Recomandările noastre de expuneri de motive lirice pentru această vară sînt următoarele: 

Categoria „Compunerea de vacanţă scrisă în curtea de la ţară a bunicilor“ 

Propunere legislativă pentru declararea zilei de 10 mai ca sărbătoare naţională, actualmente respinsă de Senat, acum la comisii: „Mărturiile timpului ne prezintă Ziua Naţională, 10 Mai, ca pe o sărbătoare vie, luminoasă, aşteptată. Şi asta nu numai pentru că se petrecea într-o perioadă prielnică a anului, propice, spre exemplu, manifestărilor publice sau ieşirilor în natură. Independenţa României, încununarea războiului din 1877, elogiat în poeziile poeţilor noştri şi ilustrat de pictorii noştri, nu este încă o sărbătorire naţională. (…) Aspectul cenuşiu pe care îl are noua zi naţională de astăzi nu se datorează numai sărăciei, ci şi lipsei acelei laturi pozitive spre care românii de altădată puteau privi cu mîndrie şi fală. Atunci cînd oamenii nu mai au spre cine să îşi îndrepte iubirea şi cînd nu mai au motive de bucurie, sărbătorile sînt golite de esenţă şi se transformă în demonstraţii calpe, de operetă. Din fericire, chiar şi rănile cele mai grave pot fi vindecate.“ 

Lăsaţi jos batistele, alungaţi gîndurile despre rănile nevindecate ale atîtor zile naţionale cenuşii şi ieşiţi, vă rugăm, din coma poetică în care ne-a băgat această propunere legislativă. Există speranţă: poate că, odată aprobată ziua de 10 mai ca sărbătoare naţională, fiecare cetăţean va primi şi o casetă

, pe care să o asculte cu sufletu-i plin de mîndrie şi fală. 

Categoria „Să luăm cultura şi s-o băgăm în dubă“ 

Proiect de lege pentru subvenţionarea revistelor de cultură reprezentative din România, iniţiat de circa 82 de deputaţi şi senatori (printre care şi Gigel Ştirbu), actualmente ajuns lege: „Specificitatea unui popor, dincolo de istoria lui, este dată de cultură, iar cultura, în toate formele ei de expresie, e zestrea spirituală acumulată, pe care un popor o tezaurizează şi prin care completează patrimoniul spiritual universal. Creatorul de artă, artistul, este cel care dimensionează şi redimensionează, exprimă şi interpretează în chei specifice spiritul unei naţiuni, în toate formele de exprimare (scriitură, pictură, sculptură, muzică, teatru, film, arhitectură etc.), trebuie să ajungă la cel de la care a plecat: poporul (sursă şi consumator de artă, în acelaşi timp). Pentru a ajunge la consumator, arta are nevoie de un vehicul care se numeşte revista de artă, ca un înainte mergător. (…) Prin votul dumneavoastră pozitiv, ajutaţi exprimarea spiritului în integralitatea şi multiculturalitatea lui.“ 

Limbajul prelucrează lemnul (lingvistic) cu o măiestrie care l-ar lăsa invidios pe orice meşter tîmplar. Chiar, ce trebuie să fie în sufletul unui om ca să ajungă să spună „nu“ exprimării spiritului în integralitatea şi multiculturalitatea lui? 

Categoria „Fără finalizare“ 

Propunere legislativă privind declararea zilei de 19 februarie „Ziua Brâncuşi“, ca sărbătoare naţională, iniţiată de 47 de deputaţi şi senatori, momentan aflată la comisiile Camerei pentru raport: „(…) este datoria noastră pentru a nu fi mai prejos de omagiul pe care îl aduce lumea contemporană lui Brâncuşi să declarăm ziua lui de naştere sărbătoare naţională.“ Din păcate pentru cititori, scriitura se încheie cu un

: „această iniţiativă onorează spiritul nostru naţional şi în acelaşi timp arată dragostea şi recunoştinţa faţă de valoarea“. Suspans la final, nu-i nici o eroare de redactare, autorii ne lasă cadou un final deschis. Valorea cui? Valoarea Zgonea, probabil.

Categoria „Fustiţe scurte“ 

Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea articolului 5 din Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţămînt, iniţiată de 44 de deputaţi şi senatori, respinsă definitiv de Cameră: „În ultimii 22 de ani s-au amplificat discrepanţele între cetăţeni, respectiv elevi, privind situaţia lor financiară. O parte din cetăţeni, puţini la număr, avînd o stare materială bună şi foarte bună, care le permite să le ofere condiţii deosebite copiilor lor, iar cealaltă parte, în majoritate, au sărăcit, fiind săraci şi foarte săraci. Considerăm că această inegalitate, în special între elevi, are ca urmare un efect negativ privind dezvoltarea tinerei generaţii. Prezenta propunere legislativă reprezintă părerea unanimă

a celor direct implicaţi în procesul de învăţămînt preuniversitar de stat şi particular.“ 

Pasajul e atît de modernist încît driblează cu eleganţă braziliană normele gramaticale. Temă clasică a literaturii, diferenţa de clase între săraci şi bogaţi e reluată într-o modalitate nonconformistă, obligîndu-ne parcă să privim mai mult în noi înşine şi să recitim

În punctul culminant al operei aflăm că implementarea acestei măsuri conduce, printre altele, la „menţinerea decenţei, evitîndu-se situaţiile în care fetiţele care poartă fuste scurte, atrăgînd privirile băieţilor din şcoală“. Punct. Să nu fim răi, pînă la urmă şi Eminescu mai îndoia gramatica de dragul creaţiei. Cît despre conţinut, ştim că mulţi scriitori de ficţiune se folosesc de plasticitatea limbii pentru a seduce cititorul şi a-l menţine angrenat în lectură. Bine că nu vorbim de un proiect de lege. 

Categoria „Bucurie şi speranţă în suflete“ 

Proiect de lege pentru declararea zilei de 24 ianuarie ca zi de sărbătoare legală, iniţiat de 106 deputaţi şi senatori, actualmente lege: „Este unanim apreciat rolul pe care l-a avut elita societăţii din Moldova, în special cea de la Iaşi, în constituirea premiselor făuririi statului modern român. (…) Sacrificîndu-şi capitala, moldovenii au dat românilor o ţară. Au adus bucurie şi speranţă în inimile românilor din Transilvania, Basarabia şi Bucovina, aflaţi încă la acea vreme sub stăpînire străină. Alături de fraţii lor munteni, au dat românilor un singur domnitor, au dat românilor un nou destin, de popor unitar care să ia frîiele istoriei în propriile mîini şi să facă mai apoi paşii fireşti spre Independenţă şi spre Marea Unire.“ 

Exerciţiu de imaginaţie: ecranizarea operei, regizor de Hollywood, în rolul principal Mel Gibson, ţinînd acest discurs într-o piaţă publică, înconjurat de mii de oameni care ascultă cu sete şi cu ochii înlăcrimaţi. La final, aplauze, iar Mel Gibson este purtat pe braţele mulţimii care îi scandează numele. Titlul filmului:

Selecţia e una foarte scurtă, orice împătimit al unor astfel de lecturi neaşteptate poate găsi pe

zeci de astfel de texte. Recomandăm totuşi consumul prudent, cu o felie de lămîie alături, pentru acel moment în care realizaţi că textele nu-s culese dintr-o revistă de satiră şi că pe baza unor astfel de texte se adoptă legi.  

Funky Citizens e locul de întîlnire al tinerilor cetăţeni care vor să ia parte la procesul decizional. Ei dezvoltă proiecte folosind deştept tehnologia (online), research-based avocacy şi educaţia civică. Alina Calistru se ocupă de proiectele ce ţin de organizare comunitară şi justiţie ale organizaţiei, pe cînd Cosmin Pojoranu alcătuieşte, de unul singur, departamentul de comunicare al Funky Citizens.