Mici criminali pentru marile ecrane

Publicat în Dilema Veche nr. 600 din 13-19 august 2015
Dialoguri întrerupte jpeg

Am văzut

Un film de mare succes internaţional, cu încasări de milioane de dolari, obţinute de la milioane de spectatori. Este o poveste despre o lume imaginară, în care frica şi teroarea sînt legile sub care stau vieţile a mii de oameni. Pentru că au îndrăznit să se revolte împotriva stăpînirii, ei sînt pedepsiţi astfel: în fiecare an, prin tragere la sorţi, din rîndul lor sînt aleşi copii sau adolescenţi care trebuie să lupte unii cu alţii pînă cînd rămîne unul singur, învingătorul, care va avea parte de o viaţă prosperă. 

Filmul este prezentat ca fiind unul pentru copii. Film de aventuri. Cu suspans, cu binele care învinge răul, în fine, cu tot tacîmul. Un film „distractiv“. Un film pe care, vorba unui psiholog american, nu ar trebui să ne fie teamă să îl prezentăm copiilor, fiindcă aceştia ştiu să facă diferenţa dintre realitate şi imaginar. Eu cred însă că filmul şi succesul lui impresionant ar trebui să ne pună pe gînduri. Iată cîteva motive. 

1)  Pe durata a trei sferturi din film ne sînt prezentaţi 12 copii şi adolescenţi care se căsăpesc între ei, cu mijloace din ce în ce mai sofisticate, mai crude, mai ingenioase: săgeţi, albine modificate genetic, fructe otrăvitoare, cîini fioroşi, cuţite înfricoşătoare. Minute întregi curg pe ecran chipuri şi trupuri tinere torturate de ucigaşi, chipuri şi trupuri tinere violente, gata să sară la beregata unui congener. 

2) Luptătorii mici sînt antrenaţi să ucidă de „experţi“ adulţi, pentru distracţia adulţilor: lupta pe viaţă şi pe moarte a copiilor este transformată într-un program de televiziune cu audienţă largă, în care cinismul şi cruzimea stîrnesc ropote de aplauze şi hohote de rîs. 

3) Părinţii celor trimişi în luptă nu au nici cel mai mic gest de revoltă: asistă, fără urmă de împotrivire, la loteria care le transformă fiii sau fiicele în victime sau ucigaşi, la felul în care unii sau alţii sînt omorîţi pe cîmpul de luptă. Par cu totul anesteziaţi în faţa răului, lăsîndu-şi, resemnaţi, copiii să joace rolul odios impus de stăpînire. 

4) Dar poate cel mai important motiv pentru care cred că filmul ar merita o reflecţie mai profundă decît cea acordată unui oarecare film de aventuri de sîmbătă seara este acesta: lumea distopică prezentată pe ecran nu este chiar aşa de imaginară. Nu e chiar atît de departe de cea în care trăiesc copiii noştri astăzi. În lumea reală, moartea violentă este „la îndemîna“ copiilor noştri: au la colţ de stradă arme, droguri, informaţii, reţete de ucis, desene animate sau jocuri pe computere în care scopul final este exterminarea celuilalt. Ştirile despre copii ucigaşi în serie, despre morţile lor violente sau despre abuzurile la care sînt supuşi, aici ori aiurea, ţin prima pagină a mass-media, împreună cu tot soiul de detalii terifiante. 

Poate am îmbătrînit. Poate că nu toate filmele sau poveştile pentru copii trebuie să aibă un răspuns verosimil la întrebarea: „Ce învăţăm noi bun de aici?“ (deşi pe vremea mea…). Sau poate şi basmele tradiţionale conţin episoade şi personaje greu digerabile. Sau poate că asemenea filme nu sînt făcute pentru copii. Şi atunci, îmi vine să spun: grozavă distracţie ne-am mai găsit noi, adulţii. Exact ca personajele din film. 

Maria Iordănescu este psiholog. 

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.