Viaţa-n poze de familie

Publicat în Dilema Veche nr. 599 din 6-12 august 2015
O lume aproximativă jpeg

Cînd ai familie şi mai ales copii (şi, desigur, nu doar atunci), nu doar tu îţi trăieşti viaţa, ci şi ea te trăieşte pe tine. E un loc comun, ştiu, dar l-am simţit pe pielea mea, cu ocazia unei aniversări importante – şi mai ales considerabile. Cu ocazia respectivei aniversări am „răsfoit“ albumele de pe computer. 

Avem şi albume din celelalte, desigur. Dar, de la un punct încolo (să fie anii 2000?), nu am mai printat fotografiile. Mi s-a părut suficient să le stochez pe computer. Pe computer, evident, sînt foldere şi foldere. În „necuprinsul“ lor se iţeşte, totuşi, un

. Unele evenimente se repetă, sistematic, indiferent de ani. Evident că e vorba de cele ce includ aniversări şi vacanţe, precum şi finaluri de cicluri şcolare.

Crăciun 2000… şi e un folder recurent. Deschizînd şi studiind fiecare fotografie nu poţi să nu observi evoluţia personajelor principale, cît şi „intrările“ şi „ieşirile“ celor secundare. (Asta, desigur, după cîte o porţie zdravănă de plîns, în anumite situaţii – cînd de bucurie, cînd de derizoriul trecerii şi al schimbării necontrolate). 

La zile de naştere şi Crăciunuri îţi poţi face o istorie a vieţii. În primul rînd, prin schimbările nu doar de oameni, ci şi de fundal din fotografii, poţi trage concluzia că ai, totuşi, o istorie. Că ai avut o familie şi prieteni, precum şi o viaţă care nu doar că s-a desfăşurat, ci care pare să fi însemnat ceva. Care a însemnat ceva chiar dacă nu ai lăsat în urmă cine ştie ce opere fundamentale, nici nu ai ridicat o casă şi nu ai sădit un pom (deşi toate astea încă mai pot fi făcute în viaţa oricui, să zicem). 

Personajele din poze, care stau în faţa aparatului fie cu un tort în faţă, fie cu artificii în mînă, dovedesc că, măcar parţial, nu ai trăit singur. Au fost oameni în jurul tău în evenimentele ciclului vieţii. Care ciclu al vieţii nu e ca-n filmele etnografice, marcat de ceremonii pregnante şi stricte ca formă, precum cel din mediul rural tradiţional. Dar, îşi are ritualurile lui, mai simple-n desfăşurarea lor, să zicem, monotonă. 

Din ce se ghiceşte pe fundal, în poze, poţi vedea istoria casei tale, a mobilelor şi a decoraţiunilor acesteia. Prima canapea, cu un imprimeu despre care azi aş spune, cu siguranţă, că e de prost gust, era, cred, de pe la Pipera, unde existau magazine de desfacere pentru mobilă, considerate dacă nu chiar de lux, măcar de calitate. Urmează apoi, odată cu faza sălbatică a capitalismului neaoş, o canapea Elvila, nici ea prea strălucită în privinţa imprimeului, dar parcă cu un alt aer. Ca, după mulţi ani, să fie înlocuită cu o mîndră (acum jerpelită) canapea de piele, de culoarea zisă a oului de raţă, în epoca în care aşa ceva era la mare preţ. Canapea, care, odată cu schimbarea epocilor, coexistă cu una albă, normală, din lemn, plus burete şi pînză – mai aproape de zilele şi gusturile noastre. 

Canapelele sînt doar un posibil indicator al timpurilor şi al evoluţiei lor. Există şi altele, poate mai puţin pregnante, precum mocheta, şi apoi lipsa ei, înlocuită fiind cu imitaţia de parchet prezentă şi azi în multe case, geamurile simple cu rame de lemn, devenite, apoi, termopanele clasice, albe, cănile, paharele şi farfuriile cu model, evoluînd, brusc, spre monocolore, şi IKEA… 

Toate elementele astea de viaţă cotidiană nu sînt, ştiu, chestiuni esenţiale. Sînt, însă, semne ale existenţei tale mărunte, dar cît se poate de reale, printre semeni. Ale existenţei nu ca personalitate şi individualitate, ci ca om printre alţi oameni, un individ pierdut, dar şi integrat în puhoiul de alţi indivizi asemeni (cel puţin din anumite puncte de vedere) lui. 

Cînd vezi lucrurile astea, după un timp, cumva de sus, cînd le survolezi, te bucuri că ai trăit pur şi simplu în rîndul oamenilor. Pînă la urmă, e şi asta o latură a vieţii pe care eu, una, mi-am dorit-o. Te bucuri că, deşi în anumite momente nu ai observat că ai trăit, pentru că te-ai încrîncenat în lupte de moment, cu multe orgolii şi patimi implicate, totuşi ai făcut-o. Şi ceva a rămas în urma ta. Fie (deşi nu-i doar aşa) numai nişte imagini.  

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.