Europa „adevăraţilor“ sau Europa cu adevărat?

Publicat în Dilema Veche nr. 600 din 13-19 august 2015
Europa „adevăraţilor“ sau Europa cu adevărat? jpeg

Un tînăr grec se duce la consulatul Australiei pentru a cere viză:

– De ce vreţi să vă părăsiţi ţara?

– Din două motive. În primul rînd, mă tem că Grecia va ieşi, în cele din urmă, din UE şi se va afunda în sărăcie şi haos…

– E complet absurd, îl contrazice funcţionarul. Grecia va rămîne în UE şi va aplica disciplina financiară.

– Ăsta e al doilea motiv. 

Exodul creierelor 

Bancul, variantă a unuia din ultimii ani sovietici, circulă la Atena, potrivit filozofului sloven Slavoj Zizek. Şi reflectă resorturile unui exod fără precedent de la cel înregistrat imediat după al Doilea Război Mondial. Dintre sutele de mii de tineri emigranţi, ambasada Greciei la Berlin estimează că, în ultimii cinci ani, 120.000 s-au stabilit în Germania. Între 10.000 şi 20.000 s-au îndreptat spre Australia, unde exista deja o comunitate numeroasă – Melbourne e considerat al treilea mare oraş grecesc după Atena şi Salonic. 

Nu e o noutate în istoria acestei ţări de emigraţie: 11 milioane de greci trăiesc pe teritoriul ţării lor, în vreme ce diaspora greacă se cifrează la 6,5 milioane de persoane. Ineditul constă în faptul că pleacă masiv tineri super-calificaţi, inversînd tendinţa ultimelor decenii, cînd numeroşi greci s-au întors să trăiască acasă. Fug de o realitate tot mai dezolantă, după ani de entuziasm şi prosperitate – întreţinute artificial şi nociv, după cum s-a văzut prea tîrziu. Fug dintr-o societate ajunsă la limita supravieţuirii şi lipsită de speranţă. 

Epitaful lui Kazantsakis, în care mai vedeam acum doi ani, pe ţărmul Cretei, o urmă de nădejde, rămîne, în actualele condiţii, doar o ironie cruntă: „Nu sper nimic. Nu mă tem de nimic. Sînt liber“. Lipsa de speranţă potenţează, acum, o singură libertate: aceea de a emigra. O ştim, pe pielea noastră, şi noi, românii. Din păcate, pe termen lung, hemoragia energiilor unui popor are consecinţe mult mai grave decît povara unei datorii. Chiar dacă pe termen scurt reprezintă o supapă pentru tensiunile sociale şi o modalitate de suplimentare a banilor ce intră în ţară.  

Un acord născut din frică  

Fără o abordare curajoasă, într-o perspectivă amplă, a crizei greceşti, acordul încheiat cu Eurogrupul în 13 iulie nu va însemna decît amînarea unui faliment: nu doar al statului grec, ci şi al ideii europene, pentru care Grecia reprezintă călcîiul lui Ahile, oricît s-ar amăgi creditorii externi cu absenţa unui efect de contagiune, odată preluate datoriile băncilor de către state. Eşecul Greciei – de la adoptarea pripită a monedei comune în 2001, urmată de o creştere economică artificială, bazată pe credite destinate consumului, la cei cinci ani de austeritate brutală şi inadecvată – este şi eşecul Europei. 

În primul său interviu după depăşirea momentului critic postreferendum, preşedintele Comisiei Europene recunoaşte: „Am evitat ce era mai rău, dar nu pentru că am fost excesiv de înţelepţi, ci pentru că ne-a fost teamă. Frica e cea care a făcut posibil acordul. După frică vine întotdeauna o uşurare“. Şi continuă, plastic, Jean-Claude Juncker: „Noul guvern grec era pe cale de a se sinucide din frică de moarte. Am evitat moartea şi am făcut tot posibilul pentru a evita sinuciderea“. 

Cum vor valorifica liderii greci şi europeni acest răgaz sprijinit pe sentimentul de uşurare de care vorbeşte preşedintele Comisiei? Se poate construi ceva viabil, mînaţi fiind de frică? Inclusiv de frica resurecţiei vechilor demoni – cum e naţionalismul – a resentimentelor istorice şi a baricadării îndărătul diferenţelor clădite pe specificitatea fiecăruia, toate acestea dinamitînd solidaritatea atît de necesară proiectului european? 

„Europenilor nu le place Europa, care are o problemă de comunicare. Construcţia europeană, născută din voinţa popoarelor, a devenit un proiect de elită, ceea ce explică falia dintre opinia publică şi acţiunea europeană“, observă Juncker, avertizînd: „Dacă zona euro s-ar descompune, totul ar putea fi contestat“. 

La rîndul său, Donald Tusk atrage atenţia: „Sînt îngrijorat mai ales de riscurile de contagiune politică şi ideologică. Uneori, mi se pare că unii politicieni şi cîţiva intelectuali sînt gata să repună totul în discuţie în Europa – tratatele, dar şi modul tradiţional de a gîndi Europa, construcţia europeană şi valorile noastre (…) După părerea mea, atmosfera, astăzi, e foarte asemănătoare celei din 1968, în Europa. Simt o stare de spirit, poate nu revoluţionară, dar de nerăbdare. Însă cînd nerăbdarea devine un sentiment colectiv, ea poate duce la revoluţie. Şomajul masiv al tinerilor este, probabil, cauza cea mai clară şi vizibilă“, constată preşedintele Consiliului European. De aceea, crede Tusk, sînt necesare discuţii mai degrabă pragmatice şi realiste decît spectaculoasele dezbateri intelectuale. „În Europa, avem prea mulţi Rousseau şi Voltaire şi prea puţini Montesquieu“, a conchis fostul premier polonez. 

De la Uniunea monetară la Uniunea politică 

Dincolo de aceste preferinţe, cei doi lideri europeni, Juncker şi Tusk, s-au implicat masiv şi eficient în derularea negocierilor cu Atena. Iar aceste luări de poziţie postacord demonstrează o conştientizare şi o asumare a problemelor continentului. În sfîrşit, după anii şi ocaziile irosite de ezitantul tandem Barroso – Van Rompuy. Crizele nu trec de la sine. Din păcate, a trebuit ca bulgărele de zăpadă să devină avalanşă pentru a-i trezi pe diriguitorii Europei. S-a ajuns la momentul de răscruce în care UE ori face pasul spre federalizare, ori începe să dea înapoi sub presiunea crizelor ce umflă pînzele extremelor, din Scandinavia pînă la Mediterana. 

Coşmarul unei euro-reuniuni cu extrema dreaptă nordică de o parte a mesei, faţă-n faţă cu cea stînga radicală sudică, nu mai e atît de improbabil dacă avem în vedere, de pildă, intransigenţa faţă de liderul Syriza a guvernului finlandez. Guvern care se bazează pe o coaliţie parlamentară ce depinde de „Adevăraţii Finlandezi“ (17,6% la alegerile legislative din aprilie), un partid populist, eurosceptic şi anti-imigraţie, al cărui preşedinte e ministrul de Externe al Finlandei.

Aceasta e provocarea: ori Europa „adevăraţilor“ de tot neamul, ori adevărata Europă. Care are şansa de a transforma criza greacă în declanşatorul unei relansări a proiectului european, dacă va reuşi să treacă de falsa dihotomie disciplină-solidaritate. 

Iar aceasta înseamnă, într-o primă etapă, restructurarea unei datorii nesustenabile şi sufocante, respectiv aplicarea unor reforme care să elibereze Grecia de demoni precum frauda fiscală, evaluată la 10% din PIB, şi productivitatea muncii, cu 22% sub media UE. E revelator ce spune Juncker: „Am fost foarte surprins ca un conservator înrăit ca mine să fie cel care trebuie să impună noului guvern grec să impoziteze armatorii şi pătura bogată a societăţii greceşti“. 

E nevoie, totodată, de o viziune amplă şi curajoasă asupra viitorului Uniunii Europene. Se vorbeşte, în ultimele săptămîni, de o guvernare proprie zonei euro, menită să stimuleze integrarea economică şi bugetară. Cîştigă teren ideea că salvarea uniunii monetare depinde de consolidarea uniunii politice. E un fapt imposibil fără relegitimarea proiectului european. Şi fără reconstituirea „forţei morale care a constituit puterea Europei în alte vremuri“, după cum atenţionează Jacques Delors, artizan al trecerii de la Comunitatea Economică Europeană la UE. O forţă morală care depinde, în primul rînd, de recîştigarea, prin soluţii efective, a încrederii cetăţenilor europeni, vlăguiţi de şapte ani de recesiune şi austeritate, de stagnare şi pesimism.  

Horia Blidaru este consilier politic la Parlamentul European. 

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.