Pasiune pură

Publicat în Dilema Veche nr. 601 din 19-25 august 2015
Pasiune pură jpeg

Romanul Lenei Andersson,

(Humanitas, 2015, traducere de Liliana Donose Samuelsson), distins cu premiul August, e fascinant şi înspăimîntător în acelaşi timp. Povestea de dragoste dintre ziarista Ester Nilsson şi artistul plastic Hugo Rask ne oferă, în variante extreme, perspectiva feminină şi cea masculină asupra unei relaţii – cu diferenţele evidente dintre ele. 

Tonul pe care autoarea îl adoptă pentru a expune şi analiza faptele, gîndurile şi sentimentele lui Ester Nilsson este unul direct, tăios, de-a dreptul şfichiuitor. Întreaga paletă a celor enumerate mai sus e prezentată tranşant, fiecare întîmplare căpătînd, mai ales spre a doua parte a romanului, cîte două tronsoane: nimic nu e ceea ce pare a fi şi fiecare fapt are aproape întotdeauna şi un revers, o umbră, e reinterpretabil. 

Ester Nilsson, „poetă, eseistă, în vîrstă de treizeci şi unu de ani, cu opt broşuri concise la activ“, este o intelectuală cu păreri fixe asupra existenţei: „realitatea i se înfăţişa lui Ester ca o copie devastator de exactă a imaginii plămădite de propria conştiinţă, drept care trăia cu ambiţia că lumea e conformă vederilor ei“. Pentru Ester, „a fi subiectiv însemna să fii obiectiv, şi a fi obiectiv însemna să fi subiectiv.“

Ester a trăit, timp de 13 ani, în aproape perfectă concordanţă cu propriile-i concepţii. Şi totuşi: „(…) omul poate simţi lipsa cuiva pe care nu l-a întîlnit decît în fantezie“. Acel cineva era Hugo Rask, un artist plastic care „lucra cu imagini cinetice şi text, într-o combinaţie considerată magnifică, ieşită din comun“ şi „era apreciat pentru patosul lui moral, total opus superficialităţii contemporane“. Ester se îndrăgosteşte nebuneşte de Hugo Rask şi pentru că „tot ce discutau ei doi (

Hugo şi Dragan Dragovic, prietenul acestuia) avea de-a face cu lumea întreagă şi cu eternitatea. Lucrurile mărunte şi cele de zi cu zi nu-i preocupau“. 

Din momentul în care îl cunoaşte pe Hugo, viaţa lui Ester se topeşte în pasiunea pentru el: „Pasiunea o devora pe dinăuntru. Toţi cilindrii motoarelor cu ardere internă intraseră în funcţiune“. Ester îşi pune ordine în viaţă, în stilul ei caracteristic, pentru a-i face loc lui Hugo: scapă de elementele neesenţiale, precum partenerul ei de viaţă din acel moment. Şi, de atunci încolo, existenţa i se învîrte în jurul lui Hugo. 

Auspiciile nu s-au arătat atît de favorabile, de la început: „Hugo nu urmărea niciodată pînă la sfîrşit ce zicea Ester. Ester urmărea întotdeauna ce spunea Hugo. Pe nici unul nu-l interesa cu adevărat Ester, dar pe amîndoi îi interesa el“. Şi totuşi, Ester şi Hugo au mers înainte cu relaţia: „Ester se gîndea că, dacă poţi duce o conversaţie de la ora 13 pînă la ora 22, n-ai de ce să-ţi faci griji. În concluzie, viitorul era luminos“. 

Timpul trecea şi conversaţiile continuau. Şi totuşi, nimic altceva nu se întîmpla: „Băteau pasul pe loc, deşi era foarte limpede care era direcţia“. Ester avea, mereu, nevoie de mişcare şi direcţie. Nu-i ajungea

ul, nu-i ajungea să lase lucrurile să meargă: „Îi era lehamite de plictiseală, întotdeauna îi fusese urît plictisul. Prefera să se chinuie decît să se plictisească“. 

Ester înaintează în relaţie pe aceeaşi direcţie proprie, cînd imaginară, cînd reală. Ea vrea mereu să aşeze lucrurile pe făgaşul din mintea ei: „Ester nu era fericită, deşi îşi uniseră trupurile. Nu i se părea că el fusese clar. Se frămînta, nu ştia ce va urma“. 

„Ce va urma“, în

-ul lui Ester, era foarte important. Totul trebuia judecat în termeni de secvenţialitate şi responsabilitate: „El îşi asumase o răspundere intrînd în trupul ei, ceea ce însemna promisiunea unui lucru care trebuia împlinit. În consecinţă, ea avea drepturi…“. Ester gîndea în termeni de onoare şi datorie. Hugo – în cei de libertate. 

Ciocnirea dintre cele două direcţii ucide speranţa, cea care mai ţinea trează relaţia pentru Ester. Iar realitatea aduce cu sine certitudinea. Certitudinea sfîrşitului, a suferinţei şi a unui alt fel de puritate: „Suferinţa se va intensifica şi se va concentra în următoarele zile, dar acum era mai pură, mai puţin neclară. Nu mai rămînea nimic de înţeles“.  

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.