Voci din gura Oborului

Fă, pleacă de aici! Nu vinde, că mă bagi în belea! Hai, un leu tot ce am acilea! N-auzi să pleci! Mărioaro, du-te, fată! Ce, bă, te-ai boierit? Nu pot să vă las azi, nu pot! Era forfotă, un bodyguard împingea femei cu paporniţe, genţi, bagaje. O fi avut omul control. Se vedea că e grăbit, dar şi tandru cu fetele, avea nevoie să fie curat în zonă, să nu aibă probleme tocmai azi. Femeile vindeau în fugă, se opreau şi luau banii, bodyguard-ul le împingea, dar le lăsa să-şi facă treaba. Şi ţigăncile, ţărăncile, femeile mergeau spre marginea Oborului. În altă zonă, dar o zonă unde blîndul bodyguard nu avea putere, dincolo de barieră. Asta a fost prima joacă. Apoi, o ţărancă – fără dinţi, dar cu tarabă – vindea ardei. Grasul şi iutele. Şi urla în joacă. „Ofertă specială! Hai, la promoţie, patru la leu!“ Şi aude un schelălăit. „Ah, un pui de căţea“, constată ţăranca fără dinţi. Şi, uite, cireaşa este 3 lei kilogramul, vişina a ajuns 4 lei kilogramul, caisa – şi ea tot acolo. Roşii, 2 lei, vremea şi preţul lor. Ouuaaaaaaaaaafgdfdeerreee! Un urlet înspăimîntător acoperă gîlcevile mici, negoţurile, interesele. O secundă, Oborul e paralizat. Ce-o fi? Fă, da gură mare are asta! Ce-a fost? Ce-a fost? Hei, ce-a fost! Un şobolan! Fă, dar să urli în halul ăsta! A dracului de curvă nu mai vede şobolan! Ce mare lucru? Şobolan! Şi rîde femeia cu rodii de vînzare.