Hoteluri-fantomă sau turismul „de tip Overlook"

Publicat în Dilema Veche nr. 597 din 23-29 iulie 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

Am citit

a lui Stephen King pe la 15 ani şi multă vreme m-a bîntuit imaginea hotelului pustiu din creierii munţilor, care se comportă ca o entitate vie, malefică. La ceva vreme după aceea, am aflat că Overlook există într-o oarecare măsură şi în realitate, este vorba de hotelul istoric Stanley, din Colorado, construit în stil georgian, care are peste 100 de ani şi i-a găzduit de-a lungul vremii pe Theodore Roosevelt, pe împărăteasa şi împăratul Japoniei şi alte personalităţi. Stephen King şi soţia sa şi-au petrecut aici o singură noapte, în 1974, după ce scriitorul a auzit că hotelul ar fi populat de fantome ce deveniseră oaspeţi permanenţi. Era chiar noaptea de final de sezon, a doua zi Overlook urma să se închidă pe toată perioada iernii, iar soţii King au fost singurii turişti din hotel. Aşadar, o singură noapte a fost suficientă ca să inspire una dintre cele mai tari poveşti de groază din toate timpurile. 

Aşa cum era de aşteptat, adevăratul Overlook „trăieşte“ astăzi de pe urma lui

realitatea şi ficţiunea se amestecă în scopuri comerciale, iar vizitatorii dau năvală ca să se întîlnească cu stafiile, mai ales de Halloween, cînd e vîrf de „sezon“. Pentru că americanii (şi nu numai ei) ştiu să valorifice orice, într-un mod inteligent (şi nu kitsch, cum s-a întîmplat la noi cu Dracula), pentru a face turism profitabil. Hoteluri de tip Overlook există şi-n România, chiar dacă nu sînt clădiri istorice, de la începutul secolului trecut. Cele mai multe au fost construite în anii comunismului, acele cuburi sau turnuri cenuşii ce aveau parte de grandoarea epocii şi erau destinate „odihnei şi relaxării“ oamenilor muncii. Sînt pur şi simplu hoteluri încremenite în timp, unde se poate întîmpla orice sau… nimic. Bine „conservate“ şi cu un stil „autentic“ în cele mai mici detalii (de la mobilier pînă la atitudinea angajaţilor), ele au rămas printre ultimele mărturii ale unor vremuri horror. De fiecare dată cînd am petrecut o noapte într-un astfel de hotel, mi-am amintit de Overlook. 

Rătăciţi… în peşteră 

În urmă cu mai bine de zece ani, am locuit trei nopţi, în miez de iarnă, la Hotelul Peştera din munţii Bucegi. L-am căutat de curînd pe Internet: are site, a fost complet renovat şi arată mult mai prietenos decît atunci, aşadar lucrurile s-au schimbat în bine. Însă amintirea stranie a acelei vacanţe e încă vie. Eram două cupluri – unul cu ceva bani, altul aproape fără. Cuplul „bogat“ din care făceam parte a decis să stea la hotel, cel „sărac“ şi-a închiriat o cameră modestă la schit. Pe vremea aceea, hotelul avea ceva prestanţă pe dinafară, deşi aducea pe undeva cu un sanatoriu de TBC, însă părea complet părăsit. Un bărbat între două vîrste stătea de unul singur la tejgheaua din lemn crăpat a recepţiei, aproape pe întuneric, căci făceau economie la curent, şi avea o mină suferindă. Din cînd în cînd se uita pe fereastră ca să vadă dacă mai ninge. Şi pe măsură ce fulgii cădeau necontenit, grijile şi tristeţile lui începeau să se aştearnă şi ele. Probabil că tînjea la primăvară şi la vremuri mai bune. În spatele lui, pe un panou, erau zeci de chei. Chei din acelea grele, ca nişte pietre de rîu, pe care le simţeai în buzunare ca pe o dovadă palpabilă că erai fericitul ocupant al unei camere de hotel. „Alegeţi-o pe care vreţi!“, a oftat el. Am plătit, din păcate, pentru trei nopţi, căci nu ştiam ce ne aşteaptă. Apoi am completat datele, pe acele formulare tipizate din toate hotelurile care se respectă. Şi ne-am tîrît bagajele prin beznă, pe holurile lungi şi umede, fără capăt, cu senzaţia că pătrundem în măruntaiele unui animal mort, degerat de frig. Cînd am ajuns în cameră, ne-am dat seama că numele hotelului era cumva predestinat – din tavan, exact deasupra copiei după Grigorescu – o „ţărăncuţă“ –, atîrna un mic ţurţure. Nici măcar nu picura ca să anunţe o temperatură a dezgheţului. Mocheta grena prinsese o crustă pămîntie. Pe tavanul băii, o grotă mai mică, existau alte formaţiuni calcaroase. Becul era ars. În cameră nu se aprindea decît o veioză, o singură lumină în noapte. Ca lampa de veghe de la căpătîiul unui bolnav. Am dat fuga la recepţioner ca să-i semnalăm neregulile, însă acesta dispăruse ca prin farmec. 

Am descoperit curînd că un alt angajat al hotelului era total absent – fochistul. Nimeni nu catadicsea să încălzească marele animal. Pînă spre seară, am tot verificat caloriferele, sperînd măcar la cîteva grade în plus. În cameră era probabil aceeaşi temperatură ca afară, -10. Ne-am petrecut noaptea într-un frig crîncen, dîrdîind cu toate păturile din dotare pe noi, care erau ţepene şi miroseau a naftalină. Scoteam aburi pe gură. Eram îndrăgostiţi, stăteam îmbrăţişaţi, dar nu ne folosea la nimic. Ţărăncuţa de pe perete ne privea cu o milă inocentă. 

În tot acest timp, hotelul se trezea la viaţă. Trăia. Apa de la closete, inclusiv de la al nostru, se trăgea de una singură, din jumătate în jumătate de oră. Era ca un acces de plîns scurt, cu sughiţuri. La lumina galbenă a veiozei, camera părea să-şi schimbe dimensiunile, să se alungească sau tavanul să coboare. Paturile din camerele vecine, care suportaseră trupurile tuturor vilegiaturiştilor din anii ’70-’89, scîrţîiau şi trosneau extatic. La un moment dat, am auzit şi un zvon de muzică, am crezut că se întorsese recepţionerul. Am coborît pînă la recepţie, dar în hruba lui nu era nimeni. Totul era pustiu, tăcut, dar o tăcere pline de zgomote, de şoapte. Ne-am zis că imaginaţia ne-o luase razna, de la frig. 

A doua zi, am lăsat cheia pe tejgheaua goală şi am plecat. Ne-am înghesuit cu celălalt cuplu, cel „sărac“, în cămăruţa lor de la schit, unde duduia soba cu lemne. Şi ne-am învelit cu plăpumi grele, călugăreşti.  

Spiritele unor sindicalişti 

Cînd eram copil am trecut odată cu trenul pe Valea Oltului şi am văzut pe fereastră hotelurile de la Călimăneşti şi Căciulata, reflexiile lor albe în apele rîului. Am rămas cu gura căscată, de parcă staţiunea mea preferată de vacanţă – Neptun – s-ar fi mutat aici, într-un alt peisaj. Acum, cînd merg cu maşina pe Valea Oltului, mă uit cu o curiozitate clinică la aceleaşi hoteluri, ceva mai părăginite, totuşi la fel ca atunci. Le studiez ferestrele şi balcoanele, străduindu-mă să descopăr o perdea dată la o parte, un prosop întins la uscat, vreo cutie cu lapte uitată pe pervaz, o urmă cît de mică a vieţuirii în interioarele lor. De cele mai multe ori nu găsesc nici un indiciu. Toate aceste hoteluri pustii, încremenite într-o veşnică aşteptare – a oamenilor, a bucuriei pe care o imprimă starea de vacanţă chiar şi celor mai hîde clădiri –, îmi creează o senzaţie acută de singurătate şi de sfîrşit de lume. Trec prin Călimăneşti cu un nod în gît. Văd uneori pe stradă grupuri de oameni în vîrstă, care mimează relaxarea, mergînd la pas, respirînd profund, mutîndu-şi trupurile din loc în loc, fără rost. 

Acum cîţiva ani, pe la mijlocul lui martie, am ajuns aproape întîmplător la Băile Herculane, într-o călătorie „de plăcere“. În Bucureşti erau 0 grade şi zloată, mormanele de zăpadă murdară încă zăceau pe marginea trotuarelor, la Herculane era însă primăvară în toată regula. Mi s-a părut că am nimerit într-o altă ţară, mai la sud, cu o altă climă. Totul era verde şi înflorit, aproape că puteai auzi vegetaţia cum îşi înghite seva, ca în liniştea caldă şi umedă a unei sere.

Pentru că nu ştiam nimic despre staţiune, decît că era lăsată în paragină, ne-am îndreptat spre cel mai impunător hotel, Dacia, fostul hotel al sindicatelor. Dar şi cu dorinţa secretă de a trăi o nouă experienţă „socialistă“. Dacia e un mastodont cu peste 500 de camere şi cu o bază de tratament, care nu ne interesa. Să ne înţelegem, preţurile pentru o noapte în astfel de hoteluri defuncte nu sînt deloc mici, aşa cum ar trebui să fie. Pentru o întoarcere în timp plăteşti 150-300 de lei, deşi n-ar merita mai mult de 50. Doar dacă „reconstituirea“ ar fi completă. 

De data aceasta, hotelul nu era complet pustiu. Se mai cazase aici un grup de elevi de-a XII-a din Severin, care îşi făceau banchetul oarecum în avans, fără profesori. Şi tot în avans se chercheliseră încă din tren, acolo unde îi întîlniserăm. 

Hotelul e impresionant prin dimensiunile lui, ca să încapă aici cît mai mulţi sindicalişti, cu mic, cu mare şi cu cîte o jumătate de casă adusă cu ei, în bagaje. L-aş transforma într-un muzeu al sindicatelor comuniste româneşti – secţiunea „timp liber“. Cînd am ajuns noi, era păzit cu străşnicie de o haită de cîini vagabonzi, unii dintre ei nişte corcituri destul de reuşite, o dovadă că turiştii trecuseră totuşi pe aici. Mulţi „locuiau“ chiar pe treptele hotelului sau în dependinţe. De altfel, Dacia (co)există într-o deplină simbioză cu natura din jur. Balustradele înmuguresc, pe balcoane poţi găsi cuiburi de păsări. 

Am ocupat o cameră de la etajul 10, cu un duş curgător din anii ’80, scaune dezmembrate, paturi tari, mochetă găurită de mucuri de ţigară. Şi pentru că banchetul se desfăşura chiar pe palierul nostru, seara am avut parte de o atmosferă de cămin studenţesc. Cu uşi trîntite, dans pe holuri şi săruturi pasionale surprinse în lifturile arhaice, atunci cînd uşile se deschid din propria lor voinţă. Au urmat ţipetele unor certuri şi o despărţire, care s-a lăsat cu plînsete pînă spre dimineaţă. Am trăit pe viu

cel „modern“, de la începutul anilor ’90, unde în atmosfera socialistă se strecuraseră deja beţiile, distracţia „occidentală“, ceva nuditate şi sex. Mă gîndeam la spiritele sindicaliştilor din alte vremuri – acei oameni cuminţi care se cazau la Dacia pentru „odihnă şi tratament“ şi nu se culcau seara mai tîrziu de ora 10 – cum privesc ele cu reproş din trecut, prin uşile întredeschise ale camerelor lor, petrecerea deşănţată de acum.  

Ce seară minunată! 

Fiecare oraş „de provincie“ se mîndrea cu cîte un mare hotel. Hotelul „central“, un reper topografic, vizavi de Primărie sau lîngă Miliţie, locul unde se cazau oamenii muncii sosiţi „în delegaţie“, unde veneau oamenii de ştiinţă pentru conferinţe, unde uneori mai nimereau şi poeţii la vreun centenar. Hotelul care era pregătit să adăpostească peste 300 de suflete, cu angajaţi în uniforme alb şi negru, cu recepţioneri care puteau să-ţi livreze şi cîte un pachet de Kent pe sub mînă, cu un restaurant unde cînta o formaţie de muzică uşoară, „cu voce şi clape“, unde puteai să întîrzii la cîte un şpriţ (bine răcit în frapieră) pînă spre miezul nopţii, iar ceafa de porc cu cartofi prăjiţi nu mai era o raritate, ci o misiune îndeplinită. 

Cele mai multe dintre aceste hoteluri sînt încă în picioare, neschimbate, cu mici îmbunătăţiri, aproape insesizabile. Bastioane ale acelui socialism lejer,

au supravieţuit miraculos în timp. Un astfel de hotel este Hotelul Moldova din Iaşi – un turn de culoare gri, cu un acoperiş înţesat de antene de tipul antenelor colective de pe blocurile din cartiere (la ce or mai folosi acum, cînd există cablu şi wi-fi?), cu o minunată privelişte asupra turlelor Bisericii Sf. Nicolae Domnesc, a mall-ului Palas şi a unei fîntîni arteziene ce seamănă cu un pisoar. Aproape nicăieri n-am întîlnit o îmbinare mai abruptă între trecut şi prezent ca în Iaşi, care îţi dă senzaţia de improvizaţie şi de „modernizare“ neterminată, abandonată pe la jumătate. Tocmai din această cauză, urîtul iese şi mai mult în evidenţă. De pildă, băile din camerele de la „Moldova“ arată bine, aproape strălucesc, în timp ce pe măsuţă tronează arhaicul televizor cu tub. Mai lipseşte doar milieul. 

La Hotelul Cetate din Alba Iulia, încercările de

sînt şi mai palide. Există două lifturi, clasicele cuşti argintii care se strică pe rînd, cînd unul, cînd altul, şi nu se grăbeşte nimeni să le repare. Dacă ai ghinion, nu mai merge nici unul şi eşti nevoit să urci pe o scară de serviciu, luminată de becuri chioare, cu o atmosferă de buncăr. Cînd în hotel sînt cazaţi maximum douăzeci de turişti, totul pare să funcţioneze cumva, din inerţie. Cînd numărul acestora creşte subit, angajaţii par depăşiţi de situaţie şi devin ursuzi, ca şi cum toţi ar avea treabă în altă parte, iar turiştii le-ar strica lor socotelile. Le-am auzit pe două cameriste vorbind între ele, cu vocea aceea tărăgănată de Ardeal şi suspinînd, în timp ce înfăşau perne: „Stai, că acum mai e cum mai e, dar să vezi cum o să fie de mîine, cînd vine tîrgul de carte!“ 

Restaurantul (unde se mănîncă excelent, de altfel) pare mereu pregătit pentru nuntă, acel „lux“ scrobit, orbitor. Te simţi ca un musafir nepoftit, te aşezi pe un colţ de scaun, te uiţi la grupurile de localnici, oameni cu stare probabil, care vin aici din cînd în cînd de plăcere, ca să mănînce un muşchi de vită sau un peşte, o experienţă „specială“. Le place şi decorul kitsch, îi surprinzi privind în jur, admirativ, mesele cu şervete albe, oglinzile cu rame aurite, candelabrele „de cristal“. De cîţiva ani, în fiecare seară cîntă live acelaşi cîntăreţ mediocru, melodii din anii ’80. Hit-ul Hotelului Cetate – „Ce seară minunată!“ (Ion Suruceanu) a devenit hit-ul oraşului. Îi auzi pe oameni fredonînd pe stradă: „Ce seară minunată, / Mai spune-mi, iubito, o dată. / Mai spune-mi că eşti frumoasă / Şi că-mi vei fi mireasă“, de parcă tocmai s-ar fi teleportat dintr-un alt timp şi nu înţelegi de unde li se trage. Apoi, te lămureşti – cu toţii s-au perindat cel puţin o singură dată, într-o seară, pe la restaurantul Cetate, ca să mănînce un muşchi de vită sau un peşte.  

În final, amintindu-mi de Hotelul Stanley din Colorado, nu pot să nu mă întreb de ce aceste locuri care s-au conservat de la sine şi fără eforturile nimănui nu sînt cu adevărat puse în valoare şi vîndute pe post de pachete turistice turiştilor străini care îşi doresc să trăiască în România o nostalgică experienţă comunistă autentică. S-ar putea cîştiga bani frumoşi.  

Formare profesionala (2) jpg
Formarea profesională: Fundamentul succesului ONG-urilor
Formarea profesională este esențială pentru creșterea performanței și dezvoltarea sustenabilă a ONG-urilor. Exită programe ce oferă sesiuni de formare adaptate nevoilor specifice ale sectorului neguvernamental, pregătind specialiștii pentru provocările viitoare.
DilemaVeche (2) (3) jpg
Valentine’s Day se sărbătorește diferit în diverse culturi
Ziua Îndrăgostiților, cunoscută internațional drept Valentine’s Day, nu este doar o sărbătoare a iubirii universale, ci și o reflectare a diversității culturale, manifestată prin obiceiuri și tradiții unice.
Servicii care pot sa asigure succesul afacerii tale jpg
Servicii care pot sa asigure succesul afacerii tale
Succesul unei afaceri depinde de integrarea unor servicii strategice care să optimizeze procesele, să crească vizibilitatea și să personalizeze experiența clienților.
Cu sau fara alarmare incendiu pentru spatiile industriale Ce spune legea jpg
Cu sau fără alarmare incendiu pentru spațiile industriale? Ce spune legea?
Siguranța în spațiile industriale este o prioritate majoră, iar prevenirea incendiilor joacă un rol esențial în protejarea angajaților, a bunurilor și a mediului înconjurător.
Beneficiile tratamentului cu aparat dentar la adulti  La ce rezultate te poti astepta jpg
Beneficiile tratamentului cu aparat dentar la adulți. La ce rezultate te poți aștepta?
Tratamentul ortodontic cu aparat dentar nu mai este considerat o soluție exclusiv pentru copii și adolescenți, fiind din ce în ce mai frecvent întâlnit și în rândul adulților.
pexels tima miroshnichenko 6474471 jpg
Tot ce ai nevoie pentru construcții rezistente și încălzire sustenabilă
Construirea sau renovarea unei case reprezintă o investiție majoră, care necesită materiale de calitate și soluții sustenabile.
Vechea dilema sa alegem un sejur in Palma de Mallorca relaxant sau aventuros jpg
Vechea dilemă: să alegem un sejur în Palma de Mallorca relaxant sau aventuros?
Palma de Mallorca, o destinație idilică în inima Insulelor Baleare, este cunoscută pentru peisajele sale spectaculoase, cultura vibrantă și oportunitățile nesfârșite de distracție. Indiferent dacă îți dorești o vacanță „relaxantă” sau „aventuroasă”, Palma de Mallorca are ceva special pentru toți tur
featured image jpg
Jocul responsabil în cazinouri online: cum protejează operatorii experiențele pasionaților de gambling
Prin natura lor, jocurile de noroc se bazează pe modul aleatoriu în care poate decurge o acțiune.
Importanța consumului de apă înainte, în timpul și după sport jpg
Importanța consumului de apă înainte, în timpul și după sport
Lichidele pierdute în timp ce faci sport trebuie înlocuite în organism, pentru a preveni deshidratarea și riscurile asociate acesteia.
Tot ce trebuie să știi înainte de a cumpăra o mașină electrică jpg
Tot ce trebuie să știi înainte de a cumpăra o mașină electrică
Ți-ai propus să cumperi o mașină electrică? Cel mai probabil ai în minte și câteva întrebări legitime, la care cauți un răspuns. În acest articol vei găsi răspunsuri la cele mai importante preocupări pe care le poți avea atunci când vrei să faci o astfel de achiziție.
tapet premium png
De la banal la extraordinar: Cum poate impacta un tapet premium designul de interior?
Când vine vorba de transformarea unei locuințe, puține elemente au un impact atât de spectaculos și versatil precum tapetul premium. Crezi că tapetul este ceva demodat sau prea pretențios?
sculptor jpg
„Mademoiselle Pogany”, sculptura care redă esența feminității, discreției și senzualității
Simbolul artei moderne românești, „Mademoiselle Pogany”, reprezintă iubirea „nemuritoare a lui Brâncuși”, căreia artistul i-a dedicat nouăsprezece sculpturi.
barbat cu ochelari la laptop jpg
Curiozități despre jocurile de noroc de care nu ai auzit
Jocurile de noroc au o istorie veche de mii de ani și, de-a lungul timpului, au devenit o parte semnificativă a culturilor din întreaga lume.
Vechea dilema cum protejezi bateriile auto in timpul sezonului rece jpg
Vechea dilemă: cum protejezi bateriile auto în timpul sezonului rece?
Iarna reprezintă, fără îndoială, sezonul cel mai solicitant pentru bateriile auto. Temperaturile scăzute, drumurile scurte care nu oferă bateriei suficient timp să se încarce și utilizarea intensă a sistemelor de încălzire pun o presiune suplimentară asupra alternatorului și asupra acumulatorului.
DilemaVeche (2) (2) jpg
Descoperă cele mai apreciate idei de cadouri pentru bărbați în 2024
Atât în preajma sărbătorilor, cât și atunci când au loc aniversările bărbaților din viața noastră, alegerea cadoului se poate dovedi complicată. Acest ghid te va ajuta să optezi pentru cel mai potrivit dar în 2024 pentru reprezentanții sexului masculin.
De ce sunt folosite aparate sous vide in bucatarii profesionale jpg
De ce sunt folosite aparate sous vide în bucătării profesionale?
Tehnica de gătit sous vide (din franceză, „sub vid”) este o metodă inovatoare, ce presupune ambalarea alimentelor, în special a cărnii, într-un pachet vidat și gătirea acestora la o temperatură controlată, mult sub cea obișnuită, pentru o perioadă îndelungată de timp.
Adaptogenii  aliați naturali pentru echilibrul corpului și minții jpg
Adaptogenii: aliați naturali pentru echilibrul corpului și minții
Adaptogenii sunt substanțe provenite din plante, care au rolul de a reduce efectele stresului asupra corpului și minții, îmbunătățind răspunsul organismului în situații tensionate.
Gestionarea cheltuielilor în timpul sezonului rece jpg
Gestionarea cheltuielilor în timpul sezonului rece
Sezonul rece poate aduce o serie de cheltuieli neașteptate, de la costurile crescute pentru încălzire și electricitate, până la cheltuielile pentru îmbrăcămintea de iarnă și vacanțe sau concedii.
dilemaveche ro jpg
GHID despre alegerea metodelor de plată la cazino! Ce NU știe toată lumea?
Când te pregătești să joci la cazino online, alegerea metodei de plată este un pas crucial care poate influența întregul tău parcurs.
featured image (4) jpg
Mituri și realități despre relația femeilor cu jocurile de noroc
Primele cazinouri terestre au apărut într-o perioadă în care bărbații erau figurile dominante în societate, având parte de educație și implicit fiind cei care, în mod tradițional, asigurau și gestionau partea financiară a familiei.
Strategii eficiente pentru maximizarea rentabilității în agricultură jpg
Strategii eficiente pentru maximizarea rentabilității în agricultură
Agricultura devine și în România un domeniu complex și competitiv, astfel că rentabilitatea fermelor este o necesitate pentru a supraviețui pe piață și a avea succes.
P90178 png
Delta Sleep-Inducing Peptide (DSIP): Un candidat multidimensional pentru cercetare
Peptida Delta Sleep-Inducing Peptide (DSIP), o neuropeptidă endogenă, a prezentat un interes crescut pentru cercetători pentru rolul său potențial în diverse procese fiziologice.
avocat png
Avocatura: De la oratorii Romei la stâlpii statului de drept modern
Profesia de avocat este una dintre cele mai vechi și respectate ocupații din istoria umanității. De-a lungul timpului, avocații au jucat un rol esențial în menținerea ordinii și aplicarea justiției, contribuind la protejarea drepturilor și libertăților individuale.
DilemaVeche (2) (1) jpg
Cum se reflectă identitatea culturală în preferințele pentru anumite arome
Preferințele pentru anumite arome sunt mult mai mult decât o simplă chestiune de gust. Ele reprezintă o expresie a identității culturale, influențată de istorie, geografie, ritualuri și schimburi interculturale.

Parteneri

Otelul Galati FCSB (Sportpictures) jpg
Qarabag - FCSB, azi, ora 19.45, în grupele Ligii Europa. Campioana României caută puncte pentru „optimi”
FCSB joacă azi (ora 19.45), la Baku, cu Qarabag, o formație ieșită din cărțile calificării în faza următoare din Liga Europa la fotbal.
Denis Alibec jpg
Alibec și-a primit suspendarea după gestul care l-a scos din minți pe Hagi
Denis Alibec nu-și va putea ajuta echipa în următoarele două jocuri de campionat.
parasutist turnul eiffel png
Topul celor mai vizitate țări din lume. Ce destinații au atras cei mai mulți turiști în 2024?
Turismul global a înregistrat un an remarcabil în 2024, cu cifre record ale vizitatorilor în multe destinații. De la orașele vibrante ale Europei la peisajele exotice ale Asiei, topul celor mai vizitate țări a scos în evidență preferințele turiștilor din întreaga lume.
adjud jpeg
Sistemul e-Sigur poate detecta clar persoana de la volan și dacă aceasta poartă centură
Noile camere de supraveghere a traficului rutier oferă o calitate ridicată a imaginii, lucru care permite polițiștilor să observe clar cine se afla la volan și să verifice dacă șoferul purta centura de siguranță.
image png
Locul din România care ascunde galerii de 120 km. Are și o cameră principală, la 120 m adâncime
Situată în județul Harghita, Salina Praid este una dintre cele mai spectaculoase atracții turistice din România, atrăgând anual mii de vizitatori din toate colțurile lumii. Această salină nu este doar pentru relaxare și tratamente naturale, ci și o incursiune într-o lume subterană plină de povești ș
friptura vita istcok jpg
Jamie Oliver dezvăluie secretul unei fripturi perfect gătite: fragedă, suculentă și nemaipomenit de delicioasă!
Ai visat vreodată să gătești o friptură perfectă acasă? Acea friptură care te cucerește cu o textură fragedă, suculentă și un gust desăvârșit?
13 persoane au murit după ce au sărit dintr un tren din India Foto X jpg
13 oameni au murit loviți de tren, în India, după ce fugiseră dintr-un alt tren, de teama unui incendiu
Cel puțin 13 oameni au murit și cinci au fost răniți după ce au fugit din trenul în care se aflau, pentru că au auzit că ar fi izbucnit un incendiu. Ei au fost loviți de un tren aflat pe o cale ferată adiacentă.
Padure din viitoarea Centura Verde Bucuresti Ilfov foto Centura Verde jpeg
Animalul care s-a domesticit singur. Și-a dat seama că îi este mai bine să locuiască printre oameni
Elegantă, independentă și, uneori, imprevizibilă, pisica este astăzi unul dintre cele mai iubite animale de companie. Dar știați că pisicile nu au fost domesticite de oameni, ci s-au „domesticit” singure?
Netflix FOTO Shutterstock
Filmul din 2018, care are în distribuție un actor legendar, face furori pe Netflix. Ocupă locul 2 în topul preferințelor
Regizat de Brad Peyton și bazat liber pe seria de jocuri video cu același nume de la Midway Games, acest film din 2018, cu celebrul actor Dwayne Johnson în rol principal, ocupă în prezent un loc în Top 3 cele mai vizionate producții de pe platforma de streaming Netflix.