Din pattern-urile călătoriilor

Publicat în Dilema Veche nr. 596 din 16-22 iulie 2015
O lume aproximativă jpeg

Călătoriile, în special cele prin ţară, urmează, de cînd mă ştiu, cîte un

deja consacrat. Evident, nu e unul universal, e doar

-ul meu personal: îmi aleg şi eu, din realitatea din jur, strict ce mă interesează, mă emoţionează şi mă pune pe gînduri. 

Odată ce ai străbătut şi vizitat deja mai multe oraşe din ţară şi europene, nu poţi să nu fii conştient de un

(sau de mai multe) şi de repetabilitatea lucrurilor. Oricît de mare, vechi şi impresionant va fi oraşul european în care te afli, nu va putea să nu aibă, în general, următoarele: o stradă centrală, pietonală, plină cu magazine, restaurante, cafenele, cu o catedrală ori biserică în mijloc, eventual şi unul din palatele locale prin zonă, la fel şi unul din muzeele principale (desigur, în multe cazuri, strada centrală, ca şi muzeul ori biserica, pot fi multiplicate). Pe strada aceea, fie că e vorba de Kartnerstrasse sau de Boulevard Haussmann (cu menţiunea că, desigur, Notre Dame-ul nu se află acolo, dar sînt alte biserici prin preajmă), se perindă, în general, un puhoi de oameni, în majoritate turişti, dornici de cel puţin două lucruri: să vadă şi să fie uimţi de ce văd; să se „distreze“, cu orice preţ, altfel decît la ei acasă. Pentru a-şi împlini aceste două deziderate, fac aproape orice, după posibilităţile, înclinaţiile şi imaginaţia fiecăruia: intră la cîte una din catedrale şi ascultă o slujbă pe care mai mult o intuiesc decît o pricep (deşi la Notre Dame, de pildă, slujba e în mai multe limbi); vizitează muzeele şi palatele, după cozi interminabile; beau cîte o cafea cu faţa la stradă urmărind şi analizînd trecătorii; cască gura la nenumăratele spectacole stradale, de la muzici la tumbe, pantomimă ori levitaţie; intră în magazine, fie de haine, fie de decoraţiuni interioare, delicatese culinare ori librării şi se uită, îndelung; apoi, cel puţin unii, cumpără în prostie… După care se retrag la cîte unul din restaurantele foarte specific locale, gen Plachutta, din Viena, unde ţi se arată o vacă desenată ca o hartă din care trebuie să-ţi alegi, cu sadism şi poftă, ce bucată din ea vrei să mănînci. 

O altă variantă e cea a turismului neaoş, prin România. Aici

-ul, sau

-urile, diferă: da, desigur, există şi la noi oraşe precum cele europene, cu zonă pietonală, una-două biserici mari prin zona acesteia şi multe restaurante şi magazine (respectînd proporţiile). Dar mai există şi indicele de pitoresc, de rural şi kitsch şi de neregularitate care poate arunca toată această organizare în aer: te poţi trezi că străzile nu sînt orientate logic, că sînt întortocheate şi paralele, ca să nu zicem nemarcate; că, pe lîngă biserica monument istoric din secolul al XV-lea de pe strada principală, se înalţă ori o biserică în stil aşa-zis maramureşean din lemn, ori un mastodont cu sclipici, faianţă şi o arhitectură de

răsărită peste noapte; şi apoi, că magazinele

din alte părţi sînt, aici, nişte chioşcuri mai mult sau mai puţin prăpădite, la care poţi găsi de toate, amestecate, şi care pot avea denumiri fantastice gen Haotic SRL (cred că e un lanţ, l-am găsit şi în Turda, şi la Tîrgu Mureş); că, de asemenea, cafenelele pariziene ori vieneze din care poţi admira trecătorii au, de multe ori (nu întotdeauna, ce-i drept, pentru că au apărut şi la noi destule bistrouri, pub-uri, ceainării şi cafenele bune) drept variante locale terase cu mese de plastic unde se bea bere ieftină ori vodcă aşijderea şi unde poţi vedea meciuri ori asculta manele. 

Nici unul, nici altul din cele două

-uri turistice (global şi naţional) nu e de lepădat. Amîndouă sînt mereu gata să fie contrazise de realitatea zglobie şi, astfel, nu te poţi plicitisi niciodată. În România, cu atît mai mult, surprizele se ţin lanţ, iar uneori pot fi chiar foarte plăcute. Şi dacă nu ţi le oferă arhitectura ori consumul, natura niciodată nu se va dezminţi: oricînd vei putea fi lăsat pe spate de un cer fabulos (cu nori, dungi, curcubeie, bleuri, rozuri şi indigouri) ori de o culme domoală dominată de o turlă de biserică deasupra ori înaintea vreunui oraş kitschios…  

image png
Cum stăm cu timpul
Tehnica Pomodoro am eliminat-o rapid, pentru mine este suficient de stresantă alarma de dimineață încît să mai pot tolera alte întreruperi sonore de-a lungul zilei.
image png
Ritualuri (pre)școlare
Cu atît mai mult dacă știai că, după întreaga poveste, urma, mai de fiecare dată, mersul la cofetărie.
image png
Aproape toamnă
Mi-a părut rău cînd am plecat, aș mai fi stat acolo o săptămînă.
image png
Complicitatea aparențelor
Fiule, tu ai făcut tot ce ai putut în viață, meriți și tu Paradisul. Îți ofer toiagul de lemn”.
image png
Plînsul și mîngîierea
Astfel, Dumnezeu venea El însuși să tămăduiască durerile și să asume suferința.
image png
De ce identitatea creștină îi enervează pe unii europeni de azi
Lumea identităților moi, însă, nu e deloc fericită, după cum se vede.
1016 21 Lorin jpg
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Noi am inventat covridog-ul!“
image png
Stai un pic mai departe
Treci de 40 de ani și abia atunci începi să te întrebi ce îți place cu adevărat.
image png
Imagini blurate din clasa întîi
„Revolta” se manifesta, de fapt, doar în jurul cozii.
image png
Obor exotic
Un spațiu multiculti, cum se zice acum. Nu știu dacă e bine, dacă e rău.
image png
Educația ne unește. În probleme
Deși nici Franța nu duce lipsă de probleme vechi, noul an școlar în Hexagon a debutat cu una nouă.
image png
Clerul și poporul
 lui Dumnezeu
Evident că această „politică a struțului“ întristează, alienează și generează frustrări deloc potrivite cu idealul nostru afirmat de comuniune și creativitate liberă.
p 20 Blaise Pascal WC jpg
Noblețea supunerii
Dar Pascal folosește totodată capacitatea rațiunii de a organiza cîmpul cercetării.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Cînd, în toiul nopții, îți cedează bateria de la chiuvetă, te simți Bacovia. Cînd vine ziua și intri în dansul social al reparațiilor – instalator, administrator, meșterul blocului –, îți dai seama că, de fapt, ai alunecat, precum Alice, într-o Țară a Minunilor. (S. G.)
image png
Dăm copiii afară din casă?
Am devenit adult și am pus traiul de una singură înainte de orice altceva.
image png
Școli, sfîrșituri, începuturi
Data de 15 septembrie (căci atunci începeau școlile pe vremea aceea, era bătut în cuie) avea, pentru mine, și o altă semnificație: era ziua mamei mele.
image png
De la butic la hipermaket
Ăla a rîs de el: „Toată lumea fură, important e să nu bați la ochi!”.
image png
Emoții populare, cîștiguri electorale
Cînd ancheta a fost încheiată, acuzele dovedindu-se false, jurnaliștii de la WELT au lansat o întrebare către fundație: ce se va întîmpla acum cu banii donați?
p 20 Edward Hopper, Office in a Small City jpg
Singurătăți urbane: Edward Hopper
Sub semnul ei, lucrurile se compun din fragmente și praguri, iar privirile, din neîntîlniri și stranietăți.
image png
Despre convertirea păcătosului
El [sufletul] nu mai poate gusta liniștit lucrurile care-l încîntau.
1014 21 urbe arhitect Andra Panait jpg
Împreună
Așezată sub egida sustenabilității, participării și incluziunii sociale, Bienala oferă tuturor arhitecților din România posibilitatea de a intra în legătură cu confrații lor.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
● E adevărat că o firmă chinezească își încurajează angajații să slăbească? Da. Kingtian Consulting le plătește angajaților 25 de euro pentru fiecare kilogram pierdut.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ultima zi din vara lui 2023
Povestea personală a fiecăruia reprezintă cea mai bună sursă de inspirație.

Adevarul.ro

image
Coșmarul unei românce plimbate între două spitale din Roma și cu diagnostic greșit. „Am cerut apă și au spus că n-au”
Vacanța unei tinere românce în Italia, sau ceea ce ar fi trebuit să fie câteva zile de relaxare în Cetatea Eternă s-a transformat într-un coșmar, chiar pe final. Iar coșmarul a prins contur chiar când se pregătea de întoarcere
image
Povestea italiencei îndrăgostite de România. De ce s-a mutat aici: „Mi s-a spus că nu voi găsi nimic, doar pericole"”
Din Padova, o profesoară de limba italiană, care a lucrat ca ghid turistic, a ajuns la București. Femeia s-a îndrăgostit de România în urmă cu 9 ani, iar următorul pas a fost să se stabilească la noi în țară.
image
„Halep s-a dopat“: Un titan al presei românești admite o realitate dură pe baza probelor
Trebuie să recunoști unele lucruri, după ce parcurgi dosarul Simonei.

HIstoria.ro

image
Instrucțiunile lui Stalin pentru Dej și Teohari Gerogescu: „Scrieți!”
Un instructaj în care Stalin își arată incredibilele cunoștințe de manipulator al electoratului în materie de alegeri libere și corecte, iar Dej și Teohari se dezvăluie ca niște troglodiți abia ieșiți din caverne.
image
Când sașii se întorc acasă, în Ţara Ovăzului
De 11 ani, în toiul verii, în satele săsești din Haferland, Ţara Ovăzului, se întâmplă ceva cu totul deosebit.
image
Operațiunea Citadela, aliații și spionii
Stabilită inițial pentru primăvara anului 1943, lansarea Operațiunii Citadela a fost amânată de mai multe ori, iar ofensiva a fost declanșată la începutul lunii iulie.