Turişti străini, la Peleş

Publicat în Dilema Veche nr. 595 din 9-15 iulie 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

În vreme ce pensiunile din Sinaia – unele adevărate monumente kitsch, un soi de cavouri turistice – stau goale în plin sezon, castelul Peleş a devenit un

o destinaţie „de bifat“ rapid, în doar o oră sau două. Te întîlneşti cu turişti străini care urcă gîfîind şi destul de dezorientaţi pe Furnica, alţii opresc maşinile închiriate şi toţi întreabă acelaşi lucru: „Peleş castle?“ Nu se opresc ca să privească panorama munţilor, nu le atrag atenţia căsuţele cochete cu curţi pline de flori, uliţele în scări sufocate de vegetaţie, care par să nu ducă nicăieri, nici măcar pisicile care traversează drumul, cu lentoare, fiindcă ei au un scop de atins. Şi nu-i interesează decît dacă „obiectivul“ e în apropiere. Fără el, totul devine fără rost. 

Îmi place mult parcul de la Peleş, atunci cînd e lume puţină, mi-aş putea petrece lejer chiar şi o zi întreagă acolo fără să fac nimic, poate să citesc, poate să trag cu urechea dacă încă se mai aude mierla. Însă în zilele în care turiştii se revarsă puhoi, iar aleea principală se transformă într-un bulevard, la o oră de vîrf, farmecul şi liniştea se pierd, îmi amintesc că trăim într-o lume comercială în care castelele au fost construite doar pentru a fi vizitate şi fotografiate. Şi îi privesc pe turiştii care îşi îndeplinesc conştiincios aceste îndatoriri ce le revin. Îmbrăcaţi în uniforma standard de vară a turistului – tricou, şort, adidaşi în picioare, sau uneori sandale –, îşi continuă conversaţiile politicoase începute mai devreme, în autocar, despre fiul din Danemarca, cel care vine acasă doar o dată pe an, de Crăciun, pentru că are un job solicitant, despre cele două nepoţele care tocmai sînt într-o tabără de engleză din State, despre mama care la 94 de ani încă se ţine bine, îşi găteşte singură şi nu are nevoie să fie asistată, doar că a început să cam uite, toate aceste replici avînd castelul drept fundal sau decor. Din cînd în cînd îşi amintesc unde se află şi că datoria lor este să viziteze. Atunci încep să descopere asemănări sau deosebiri faţă de ce au văzut în alte vacanţe, în Italia, Austria sau Franţa. Oare castelul nostru este sub sau peste aşteptări? Satisface gusturile, se încadrează în „standarde“? Toate aceste lucruri şi multe altele legate de meniuri, preţuri, toalete şi camere de hotel le va discerne turistul străin mult mai tîrziu, cînd va ajunge la el acasă şi le povesti vecinilor şi prietenilor despre vacanţa lui în România. Pînă atunci va continua să se comporte civilizat, să exclame, să se mire şi să privească „obiectivul“ pe display-ul aparatului foto sau al telefonului. Pentru că aşa e moda acum, nimeni nu mai vede nimic cu propriii săi ochi, imaginile întipărite doar pe retină nu mai au nici o valoare, amintirile nu au nici un haz fără probe şi dovezi – am fost acolo. Aşadar, nu există nici un castel dacă nu este văzut prin lentilă sau prin complicate sisteme optice, dacă nu este inventariat undeva, pe un suport digital. Cei mai tineri îşi pun telefonul în vîrful unui băţ şi se filmează din unghiuri şmechere. 

La terasa de la Peleş unde turiştii se opresc pentru un scurt şi obligatoriu

, ca să se refacă după istovitoarea vizită, se vorbesc aproape toate limbile Europei, plus engleza standard „globalizată“ şi cîteva limbi din ţinuturi mai îndepărtate, cum ar fi Japonia. Cofetăresele cu un aer socialist s-au adaptat vremurilor – o rup şi ele binişor pe englezeşte, au introdus prăjituri noi, pe lîngă clasicele savarine, şi au învăţat să zîmbească. Orice produs costă în mod cinstit şi european în jur de 2-3 euro. Servirea se face la tejghea. Cîţiva polonezi beau bere puţin înainte de prînz, fumează, vorbesc tare şi cu entuziasm. Două fete asiatice împart o sticlă de apă minerală şi îşi butoneză tăcute telefoanele. Un rus cu un aer de oligarh mai modest aduce la masă cafelele pentru cele două doamne „din dotare“ – mamă şi fiică. Amîndouă sînt blonde, elegante, pline de aur şi seamănă leit. Nu-ţi dai seama care e, de fapt, soţia, mama sau fiica, pînă cînd rusul nu o cuprinde pe cea care pare mai tînără cu un braţ pe după umeri şi încep să şuşotească ceva. În vreme ce cealaltă îşi aprinde plictisită o ţigară, lăsînd pe filtrul alb urme ciclam de ruj. Nişte americani trecuţi binişor de 80 înfulecă prăjituri. Sînt pe picior de plecare. Ghida, o româncă probabil, se apropie cu blîndeţe de o doamnă cu baston care a rămas ultima. Unde e

? La toaletă, cumva? Doamna îi aruncă o privire uşor jignită. „Nu. E pe aici, prin preajmă, face fotografii!“ Apare şi un grup de greci, de toate vîrstele. Sînt veseli şi lipsiţi de griji, ca tot omul în vacanţă. Nu erau în faliment, nu ajunseseră la fundul sacului? În Europa asta unită, totul e doar aparenţă. 

Zumzetul constant al vocilor şi atmosfera cosmopolită sînt la început reconfortante, ca mai apoi să devină obositoare. N-am nimic cu turiştii străini de la Peleş, sînt drăguţi şi decenţi, însă nu-mi place turismul de tip fast-food, modul lor superficial de a vizita ţările lumii. Autocarele lor vor fi mîine la Budapesta, poimîine la Salzburg. Aştept să plece şi terasa să se golească treptat, ca să-mi dau seama dacă încă se mai aude mierla, deşi sîntem deja în iulie.           

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.