Societate

Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.

Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.

A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.

Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

După trei săptămîni de iulie în care am locuit în Tirana și m-am copt la 40 de grade, cu excepția unor excursii pe care le-am făcut în scopuri turistice, dar și de cunoaștere a țării, cînd am ajuns în sfîrșit la Corcea, aproape de granița cu Grecia, am simțit că am ajuns la Brașov.

Eu am crescut într-o familie unde se vorbea tot timpul în aromână, deci prima legătură a fost limba, iar cu timpul am simțit obiceiurile noastre, tradițiile creștine, ortodoxismul nostru.

De o parte, religiozitate difuză, moale, privată. De cealaltă parte, religiozitate crispată, contondentă, brutal normativă, urmărind să se impună ansamblului social.

Poate că, într-o zi nu prea îndepărtată, vom avea în românește textul integral al Bibliotecii lui Photios (pe care manualele noastre de bizantinologie îl numesc, mai neaoș, Fotie).

Desigur că atunci cînd alegi o cazare pe Internet te bazezi, în special, pe privirea care, într-o civilizație axată preponderent pe vizual, este valorizată mai mult decît ar trebui.

Mama nu era tipică pentru epocă, ea găsea întotdeauna formule neconvenționale care-i păstrau femininitatea.

În același timp, mă feresc de limba de acum a celor mai mulți dintre compatrioții noștri care reușește să exprime atît de puțin, în atît de puține cuvinte, i-am întîlnit și pe ei în Albania, în vacanță, atît în Durres, cît și în Saranda, nu am simțit nevoia să comunic cu ei.

Bineînțeles, rețelele de socializare oferă un miraj de intimitate, prin acele setări care permit doar „prietenilor” să le vadă – însă cîtă intimitate îți mai păstrezi cînd te confesezi cîtorva mii de astfel de prieteni?

Abia aici, în contorsiunile cărnii, credința modernă își regăsește condiția: una care reiterează străvechiul credo quia absurdum, stupoarea și neliniștea în fața infinitului care se lasă lovit pînă la sînge.

Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.

Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.

Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.

Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.

Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.

„Îmi pare rău, dar patronul are nevoie de masa asta!”

Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.

Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.

Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.

Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.

Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.

Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.

Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?

În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.

„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.

Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.

Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.

Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.

Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.

După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.

O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.

Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.

Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?

Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.