Note şi fotografii (3)

Publicat în Dilema Veche nr. 956 din 4 – 10 august 2022
image
© L. Niculae

Padova, Santa Giustina. Biserica domină ampla piață Prato della Valle și, dacă urci treptele monumentale, ajungi în umbra fațadei colosale, zidită din cărămidă. De acolo, prin ușile din bronz, pătrunzi într-una dintre cele mai mari și mai vechi bazilici italiene. Răcoarea din interior face casă bună cu liniștea, căci Santa Giustina este mai mereu învăluită într-o tăcere pioasă și misterioasă în același timp. Cu o istorie ce începe în îndepărtatul secol al VI-lea, bazilica reprezintă o lecție de stiluri arhitectonice: roman tîrziu, romanic, renascentist, baroc și rococo. Foarte puțini vizitatori ajung la Santa Giustina, majoritatea alegînd celebrul loc de pelerinaj de la San Antonio, ocrotitorul copiilor. Dar la Santa Giustina, dincolo de picturile monumentale, de sculpturi, decorații și alte opere de artă desăvîrșite, ceea ce contează este atmosfera bisericii. Vastă, răcoroasă, tăcută. Doar pașii puținilor credincioși și vizitatori punctează liniștea cu zgomotul ritmic al deplasării. Alte sunete vagi compun însăși tăcerea. Și, la un moment dat, liniștea este spartă de un zgomot mic, delicat, ritmic și care nu seamănă deloc cu cel provocat de pași.

Te întorci instinctiv să vezi ce este, ce anume provoacă acel zgomot imposibil de corelat cu atmosfera bisericii, pentru că o arhitectură cu desăvîrșire tăcută nu există. Arhitectura se relevă doar parcurgînd-o și fiecare pardoseală pe care călcăm sună altfel, în funcție de material, de nivelul de șlefuire, de alcătuirea constructivă. O piatră lustruită sună rece și sec, o dușumea din lemn sună înfundat și uneori scîrțîie, o pardoseală din pămînt bătut absoarbe zgomotul, iar una din ceramică produce clinchet metalic atunci cînd cărămizile se ating între ele. O scară îl face pe cel ce urcă să gîfîie, iar pe cel ce coboară să-și frece mîna de balustradă. Apoi, spațiul interior preia sunetul și îl reverberează, îl absoarbe sau îl amplifică, în funcție de geometrie și materiale, de dimensiuni și tipuri de suprafețe. La Santa Giustina, spațiul interior este atît de amplu, iar zgomotul pașilor atît de firav încît senzația de liniște este permanentă. Ei bine, te întorci, dar nu vezi nimic și totuși micul zgomot aparte care reușește să tulbure pacea locului se repetă cu îndîrjire. Nu mai ai încotro, curiozitatea învinge reculegerea, te ridici din strana care îți oferă odihnă și contemplare și, ghidat de auz, te îndrepți spre sursa zgomotului. În spatele unei coloane masive, cu diametrul de cel puțin doi metri, o fetiță prea mică de înălțime încearcă să ajungă la apa sfințită dintr-un uriaș agheazmatar dăltuit în piatră. Aceasta fie a fost consumată, fie s-a evaporat, căci nu mai este decît puțină, adunată în centrul unui cerc mult prea mare. Cercuri concentrice din sare arată nivelul inițial, cînd o fi fost acela.

După nenumărate încercări, copila schimbă strategia. Acum se ține cu o mînă de buza suportului și încearcă astfel să cîștige cîțiva centimetri la săritură. Durata dintre zgomote crește puțin, dar este evident că fetița trebuie să mai aștepte cîțiva ani pînă să se poată închina cu apa sfințită din acel agheazmatar. Impactul cu marmura policromă, măiestrit pozată pentru a sugera volume printr-un joc savant al pietrarilor, devine mai sonor și cineva privește cu reproș spre copil, lansînd o apostrofare tăcută și cu caracter general, adresată fetiței, dar și părinților denaturați care nu sesizează haosul provocat într-o biserică, precum și preoților și îngrijitorilor care nu iau măsuri urgente, necesare și ferme. În schimb, o doamnă elegantă se apropie blînd și, fără să întrebe nimic, o prinde cu gentilețe de mijloc pe fetiță și o ajută să salte cît să reușească. Copilul, fericit, se închină, apoi iese în fugă din biserică, alergînd la joacă. În urma pașilor ei mici și repezi, în Santa Giustina revine acea liniște atît de caracteristică, o liniște care absoarbe toate zgomotele din perioadele dintre slujbe: pași, obturatoare, lumînări aprinse, îngenuncheri, așezări și ridicări, murmur de rugăciuni, șoapte și fîlfîit de aripi.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.