Aventura a doi frați ambițioși

PS Mihai FRĂȚILĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 956 din 4 – 10 august 2022
image

La începutul vieții sale publice, Isus invită doi frați, pe Iacob și Ioan, fiii lui Zevedeu, să-l urmeze. Îi găsise reparînd năvoade alături de tatăl lor. Ei lasă atunci bruma de siguranță pe care le-o aducea pescuitul, aleg necunoscutul și-l urmează pe Isus. Asistă în continuare la lucrurile minunate făcute de El de dragul mulțimilor și sînt de față, împreună cu Petru, la cîteva evenimente speciale care, datorită încărcăturii lor spirituale, se petrec cu discreție (vizita lui Isus în casa lui Iair și Schimbarea la față de pe Muntele Tabor).

Între timp, lui Iacob și lui Ioan le licărește gîndul că ucenicia le poate deschide o nebănuită perspectivă de afirmare. Încep să spere că s-ar putea împărtăși din prestigiul lui Isus. Îi cer, așadar, să le dea lor locurile „de-a dreapta și de-a stînga” lui, convinși că El urma să-și exercite influența politică în societatea vremii.

După ce-i ascultă, Isus le spune cu franchețe că, de fapt, ei nu-și dau seama ce cer și că, oricum, locurile la care jinduiau erau deja rezervate. Îi întreabă însă dacă ar fi în stare să primească încercarea prin care avea să treacă El. „Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care mă botez Eu?” (Marcu 10, 38). Fără să anticipeze că „botezul” presupunea jertfirea vieții pentru Vestea cea Bună – adeverită într-adevăr mai tîrziu –, Iacob și Ioan se arată dispuși să se angajeze la orice. Se socotesc îndreptățiți în ambiția lor de a se afirma drept sfetnici ai Puterii. Numai că Isus nu s-a interesat de realitatea puterii și a siguranței personale, ci s-a concentrat asupra libertății de a-și transmite nestingherit mesajul. Și-a pus în gardă ucenicii de mai multe ori despre ce anume îl aștepta la Ierusalim, dar a fost nevoit să constate, de fiecare dată, cît sînt ei de îndărătnici în a primi un asemenea testament.

Îndrăzneala de a reclama pentru sine merite deosebite nu ne e nici nouă străină. În zilele lui Isus, ca și azi, a filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral. Ce înseamnă ambiția în sensul bun al lucrurilor? În copilărie, mi se spunea adesea că trebuie să fiu mai ambițios. Nu se aștepta de la mine să fiu vanitos, ci să mă autodepășesc ca să fiu dispus să renunț la ambiții prostești pentru un scop mai înalt. Dar „drumul spre iad este pavat cu bune intenții”, spune vechiul dicton. Pretențiile celor doi frați, Iacob și Ioan, și răspunsul dat lor de Isus avertizează că viața de credință construită pe împlinirea binelui nu corespunde în general confortului sau siguranței personale și nu e, nici pe departe, o cale lipsită de griji. „Dacă aveți parte de suferință, deși faceți binele, aceasta este un har înaintea lui Dumnezeu. De fapt, la aceasta ați fost chemați, căci Hristos a suferit pentru voi lăsîndu-vă exemplu ca să mergeți pe urmele lui” (I Petru 2, 20b-21). Viața fiecăruia dintre noi este, așadar, legată implicit de realitatea jertfei. Sîntem dispuși să ne sacrificăm ambițiile deșarte?

Creștem, urcăm, coborîm, iarăși urcăm și curba va coborî iarăși. Ni se ia din mînă tot ce am apucat, o luăm aparent de la început, pentru ca la sfîrșit să ni se îngăduie să plecăm din lume cu acel capital de bine împlinit în favoarea celorlalți. Putem aspira oare la un loc înalt, la dreapta sau la stînga lui Isus, ca cei doi frați, sub pretextul exclusiv că ne arătăm devotamentul față de bine? Cum le vine creștinul în ajutor celor care caută sensul vieții dacă, inspirat de ambițiile împărtășite de Iacob și Ioan, el însuși continuă cu încăpățînare să definească credința după prestigiul și succesul ei public sau după eficiența contabilă pe care o asumă puterea? Or suferința răscumpărătoare, prin care Binele învinge, nu are loc în ceremonialul de forță al acestei lumi! Să ne mai mirăm că patima puterii reușește să întunece judecata în lumea noastră tulburată și să calce-n picioare curăția, tenacitatea, cinstea și sacrificiul, care modelează adevăratele caractere? Că, pe fondul invadării țării vecine, atacatorul se victimizează și se pretinde atacat? Sau că, însuflețită de hidoșenia puterii, ambiția unei credințe pravoslavnice interpretează o partitură în triumful ipocrit al tiraniei?

„Toate sforțările oamenilor de a face planuri bune și mai bune rămîn o crispare și o schimonosire; tot ce cere Dumnezeu e dăruirea de sine a inimii într-o iubire plină de credință”, spunea un celebru teolog. Vinerea Mare, ziua Răstignirii, revelează că, înaintea oricăror „programe” sau „strategii” omenești, are precedență faptul de neînlăturat al iubirii necondiționate a lui Dumnezeu. „Nu vă bucurați de rezultatele voastre în bătălia cu Răul”, le spunea Isus ucenicilor entuziasmați de roadele misiunii lor, „ci bucurați-vă că numele vă sînt scrise în Cer” (Luca 10, 20). Sursa vieții nu se află, așadar, în activismul exterior, ci în risipa dragostei lui Dumnezeu care ne asociază bucuriei sale de a se irosi pentru noi. Înseamnă că singura ambiție a omului integru nu poate fi decît iubirea în ascultare și întoarcerea constantă a conștiinței din umbră la lumină. E o ambiție legată de o cale pe cît de simplă, pe atît de grea, fiindcă nu ne sînt gîdilate orgoliile, dar tocmai de aceea sigură sufletește: calea de a nu căuta merite la tot pasul, cultivînd ambiții pentru care invocăm exclusive drepturi de autor.

*

Am revăzut multe lecții de viață despre ambiție, acum doi ani, în timpul convalescenței după infectarea cu COVID-19, cînd zbuciumul și îndoielile personale nu au fost deloc puține. Mi-am dat seama la ce pericol ne expunem cînd ne închipuim că sîntem motivați de credință, de Biserică sau de grija față de semeni, dar, de fapt, nu sîntem decît în căutarea micului nostru ego, interesați ca fanteziile proprii să devină realitate. Dacă și doi ucenici de-ai lui Isus și-au imaginat că se pot folosi de Cer pentru a se afirma și a parveni, înseamnă că ambiția e o veritabilă provocare în judecata vieții, a ceea ce contează înlăuntrul nostru, începînd de la dorințe și proiecte pînă la roade.

Locurile de-a dreapta și de-a stînga, la care rîvniseră cu ardoare Iacob și Ioan, au fost rezervate anume în Vinerea Mare pentru doi tîlhari de drumul mare. Cel din dreapta a înțeles că era și el unul dintre cei mulți, pentru care Isus își dădea viața, că Dumnezeu prețuiește, în locul meritelor deșarte, părerea de rău și „ambiția” de a cere iertare. Harul nu i-a mai fost refuzat și fostului răufăcător i-a revenit atunci, în al doisprezecelea ceas, alegerea singulară care l-a condus la... omul regăsit.

Mihai Frățilă este Episcop al Episcopiei Greco-Catolice „Sfîntul Vasile cel Mare” de București.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Razboi in Ucraina FOTO Ministerul ucrainean al Apărării jpg
Ritmul infernal al contraofensivei Kievului, un coșmar pentru ruși VIDEO
Modul excepțional în care a funcționat ofensiva ucraineană a permis trupelor Kievului să recucerească Lîman, un nod strategic de transport din nord-estul provinciei Donețk.
elon musk
Elon Musk, criticat după ce a susținut că Rusiei i se cuvine Crimeea
Elon Musk a fost aspru criticat după ce a propus ca Rusia să păstreze Crimeea. De asemenea, cel mai bogat om din lume a făcut mai multe propuneri pentru pacea dintre Ucraina și Rusia.
Zalomir jpg
Florin Zalomir, vicecampion olimpic, găsit mort: Curg informații șocante despre decesul său
Unul dintre cei mai titrați scrimeri ai României s-a stins la doar 41 de ani.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia