Spre o teologie laică (1)

Amos FUNKENSTEIN
Publicat în Dilema Veche nr. 959 din 25 august – 31 august 2022
image

O nouă şi originală abordare a problemelor legate de divinitate, un fel de teologie laică, a apărut în secolele XVI şi XVII, cînd a avut parte de o scurtă perioadă de înflorire. Era laică întrucît a fost concepută de laici pentru laici. Galileo şi Descartes, Leibniz şi Newton, Hobbes şi Vico, sau nu au fost deloc clerici, sau titlurile dobîndite de ei în teologie nu au fost înalte. Fără a fi teologi profesionişti, tratau totuşi pe larg chestiunile teologice. Teologia lor era laică şi în sensul orientării către lume, ad seculum. Noile ştiinţe şi erudiţia făceau, credeau ei, ca modalităţile tradiţionale de a teologiza să fie depăşite; o bună parte din teologii de profesie erau de acord cu ei în această privinţă. Niciodată înainte sau după aceea n-au mai fost privite ştiinţa, filozofia şi teologia ca aproape una şi aceeaşi ocupaţie. Ce-i drept, teologii laici nu alcătuiau decît rareori tratate sistematice de teologie pentru uzul facultăţilor de profil; unii, catolicii în special, pretindeau că nu se implică în chestiuni de doctrină sacră; se ocupau în schimb  de majoritatea subiectelor teologice clasice – Dumnezeu, Treimea, spirite, demoni, mîntuire, euharistia. Discuţiile lor ţineau de teologie în măsura în care nu se limitau la cele cîteva adevăruri pe care „lumina naturală“ a raţiunii le poate stabili fără ajutorul revelaţiei – existenţa lui Dumnezeu, poate, sau nemurirea sufletului. Teologia laică a fost mult mai mult decît o simplă theologia naturalis. Leibniz, teolog laic prin excelenţă, plănuia un studiu cuprinzător şi plin de înţelegere despre „demonstraţiile catolice“ ale dogmelor. El nu era doar laic, ci şi protestant. Secularizarea teologiei – chiar accepţiunea primară, cea mai simplă, a termenului, şi anume că discuţiile teologice erau purtate de laici – constituie un fapt de o importanţă socială şi culturală fundamentală. (…)

În timpul secolului al XIII-lea, teologia a devenit atît o disciplină distinctă, cît şi o profesie ocrotită, ceea ce nu fusese cazul înainte. Anterior secolelor XII şi XIII, termenul „teologie“ era ambiguu; prin el se înţelegeau atît cuvintele lui Dumnezeu (Scripturile), cît şi cuvintele despre Dumnezeu sau, altfel spus, orice fel de discurs legat de problemele divine. Curînd după începuturile sistematizării, teologia a fost instituită în universităţile aflate în formare ca profesie ocrotită. Era, de fapt, dublu protejată de incursiunile laicilor. În general vorbind, toate ştiinţele, cu excepţia medicinei şi uneori a dreptului, erau predate de clerici, călugări sau laici. Dar hirotonisirea şi chiar dreptul de a preda artele (filozofia) nu erau de ajuns pentru a preda teologia, adică pentru a începe cu prelegeri despre Cartea de sentinţe a lui Petrus Lombardus fără a fi dobîndit un titlu corespunzător. Chiar dacă filozofii medievali nu puteau evita discuţiile pe tema divinităţii, aveau grijă să nu dea numele de teologie acelor adevăruri despre Dumnezeu şi ceruri accesibile doar raţiunii. Este semnificativ faptul că, spre deosebire de tradiţia clasică, ei ocoleau termenul theologia naturalis, fiind atenţi să nu-i desemneze drept „teologi“ pe vechii filozofi păgîni, chiar dacă admirau monoteismul acestora ca pe o preparatio evangelica. (…)

Primul cordon de protecţie din jurul teologiei s-a erodat lent, aproape imperceptibil, în secolul al XVI-lea, cînd tot mai multe discipline din universităţi au încetat să fie predate de clerici. Iar universitatea n-a rămas nici ea singurul centru de cercetare şi comunicare ştiinţifică: curţi princiare, academii şi tipografii au devenit locuri de întîlnire şi surse de susţinere. Numărul în creştere al laicilor instruiţi, ca public cititor, ca autori şi ca profesori, era menit să ducă la înmulţirea cazurilor de violare a domeniului teologiei; cazul lui Galilei n-a fost unicul, ci doar cel mai scandalos.

Al doilea cordon de protecţie din jurul teologiei ca profesie s-a erodat simultan cu amploarea luată de mişcările religioase din Evul Mediu tîrziu, prăbuşindu-se odată cu răspîndirea protestantismului. Cît priveşte autoritatea Sfintei Biserici, Augustin afirma odată că, fără imboldul ei, n-ar crede nici în Sfintele Scripturi. Contrapretenţia Reformei – sola scripturasola gratia, sola fide – asigură cunoaşterea lui Dumnezeu şi accesul la el fără medierea vreunei ierarhii preoţeşti. Protestanţii erau încurajaţi în diverse feluri să citească pe cont propriu Scripturile şi să-şi fie propriii oficianţi în rugăciune. În numeroase părţi ale Europei, teologia a ajuns „secularizată“ în sensul originar al cuvîntului: însuşită de laici.

(fragment din Teologie și imaginația științifică. Din Evul Mediu pînă în secolul al XVII-lea, de Amos Funkenstein, traducere de W. Fotescu, Humanitas, 1998)

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Nicolae Balcescu jpg
Satira de excepție a lui Nicolae Bălcescu despre corupția din România. „Neam de curci” VIDEO
De Ziua Națională a României, Antena 1 a difuzat emisiunea „România, Râzi cu RoaST!”, în cadrul căreia un actor cunoscut l-a interpretat pe marele istoric Nicolae Bălcescu.
Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.