Photios, contemporanul umanității

Publicat în Dilema Veche nr. 960 din 1 septembrie – 7 septembrie 2022
Theodor Pallady jpeg

 Despre viața patriarhului Photios al Constantinopolului (consumată, cu aproximație, între 820 și 893) nu știm tot ne-am dori pentru că, deși a trăit într-o epocă înfloritoare, după teribila criză iconoclastă, ilustrul erudit și-a făcut mai mulți adversari neîmpăcați decît prieteni fideli, gata să-i consacre o biografie lămuritoare. Acuzat de unii savanți catolici moderni că a provocat prima schismă teologică majoră între Orient și Occident – în subtila chestiune a purcederii Sfîntului Duh –, acest umanist deopotrivă obișnuit cu intrigile aulice și cu urmările lor (de două ori nefaste pentru el însuși) a contribuit din plin la renașterea intelectuală a Imperiului Bizantin sub dinastia macedoneană. L-am socotit ca „umanist” ante litteram, de vreme ce găsim în personalitatea & lucrările sale, încă din secolul al IX-lea, toate calitățile definitorii pentru Renașterea italiană din veacul al XV-lea, de la pasiunea filologică pentru Antichitatea păgînă și moștenirea patristică pînă la retorica sofisticată, curiozitatea față de științe și un anume elitism cu orgolii ezoterice. Deși pomeniții săi dușmani – precum Nichita David și Pseudo-Simeon Magistrul – i-au creionat un portret negativ, faimosul ierarh se va fi consolat postum, după ce Biserica Răsăriteană l-a canonizat, sub emfatica titulatură „Sfîntul Photios cel Mare, Mărturisitor al credinței, întocmai cu Apostolii și Stîlp al Ortodoxiei”. 

Poate că, într-o zi nu prea îndepărtată, vom avea în românește textul integral al Bibliotecii lui Photios (pe care manualele noastre de bizantinologie îl numesc, mai neaoș, Fotie). Acea imensă operă de compilație critico-anecdotică, grație căreia instabilul patriarh de Constantinopol face, la scara devenirii grecești, figura unui al doilea Diogene Laertios, rămîne lucrarea sa cea mai prestigioasă, pentru că a salvat sute de autori, titluri și citate altminteri sortite uitării. Pentru moment, se cuvine să salutăm traducerea celor 256 de Sentințe morale, apărute bilingv în colecția de texte medievale găzduită de Editura Polirom (2022). Traducerea, studiul introductiv și notele îi aparțin lui Cristian Ioan Dumitru, care ne predă o minunată lecție contextuală despre „cultura antologiei” în Europa veche. Evident, la Bizanț, genul sentențios îndeplinea scopuri didactice și pastorale, hrănindu-se atît din clasicii pre-creștini, cît și din tezaurul filocalic acumulat în mediul monahal. Aceste comprimate sapiențiale îmbinau sacrul și profanul în vederea unei vieți cotidiene echilibrate și tocmai natura lor practică le face utile pînă azi, dincolo de schimbarea radicală a decorului nostru istoric: dat fiind că, oricît ar evolua tehnologic, omul comite aceleași erori morale, observațiile bătrînului patriarh ecumenic rămîn inerent actuale. La acest efect de „prezență” contribuie desigur și opțiunile traducătorului, capabil să evite arhaismele. Astfel, tălmăcirea degajă farmecul fidelității, fără să ajungă opacă. 

Nu știu cît preia Photios din felurite izvoare parenetice și cît formulează direct, însă mă uimește, parcurgînd Sentințele, finețea psihologică a observațiilor sale asupra naturii umane. Dată fiind cultura lui enciclopedică și finețea standardelor bizantine, scriitura aceasta complexă și totodată sintetică nu uimește ca atare. Ceea ce pare a fi sclipirea geniului auctorial ține mai curînd de experiența  socială decantată etic și de forța dialectică din spatele fiecărui aforism. Familiarizat cu lumea politică, pe care a părăsit-o brusc, devenind patriarh de Constantinopol în numai trei zile, Photios rămîne ușor mizantrop, adică realist, tocmai pentru că suportase deja – nefiind el însuși pe deplin inocent – manevrele menite să otrăvească sufletele împătimite după putere. Pentru că nu mă pot întinde mai mult, vă las în final o mostră (și anume Sentința 26): „În cazul oamenilor destoinici, chiar și copilăriile devin imagini ale virtuții; în ceea ce-i privește însă pe cei ușuratici, pînă și ostenelile devin zadarnice, iar momentele de destindere, idoli ai răutății”.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

florica boboi 8 jpg
Florica Boboi, noua câștigătoare Chefi la Cuțite! „Îmi bate inima de mor. N-am câștigat nimic în viața mea”
Florica Boboi este câștigătoarea sezonului 10 al emisiunii Chefi la Cuțite. Chiar de Ziua Națională a României, cei trei finaliști au avut o bătălie de zile mari pentru marele trofeu.
Evgheni Prigojin FOTO TASS
Fost coleg de închisoare cu Prigojin: Este un bulangiu, literalmente
„Noi doi am ispăşit o pedepsă în acelaşi timp. Aş vrea să vă spun că Prigojin este un bulangiu, literalmente”, declară Saşa Kurara într-o înregistrare video.
11172012 jpg
Costa Rica - Germania. Fosta campioană mondială din 2014 părăsește pentru a doua oară consecutiv competiția încă din faza grupelor
Multipla campioană mondială, Germania, părăsește pentru a doua oară consecutiv această competiție după triumful obținut în 2014.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.