Cîți prieteni v-au mai rămas?

Publicat în Dilema Veche nr. 962 din 15 septembrie – 21 septembrie 2022
Cea mai bună parte din noi jpeg

Apar în viață, din cînd în cînd, momente pentru care nimeni nu este cu adevărat pregătit. Un accident, o boală, necesitatea unui drum în noapte. Acele clipe de cumpănă în care ajungi să-ți dai seama că nu ai la cine să apelezi. Nu simți că ai putea suna pe nimeni din lista lungă de „prieteni“ care să-ți ofere genul de ajutor necesar, dorit. Și te întrebi cît rost mai are, atunci, acea listă, atît de lungă.

Timpul nostru, spun cei care se pricep la oameni, ar fi de preferat să fie împărțit în mod egal între familie, muncă și prieteni, treimea din urmă reprezentînd componenta socială a vieților noastre, felul în care alegem să ne petrecem clipele libere. Însingurarea nu vine, precum singurătatea, de la lipsa oamenilor din jur, ci de la absența celor potriviți. Altfel spus, din deconectare. Am avut ocazia să ajung odată, la o margine de lume, într-un parc de distracții închis. Nu mai rămăsese acolo nimeni, nici copiii care să vrea mereu o acadea în plus, nici omul care îți dă fisele pentru jocuri, nici cel care pornește roata cea mare. Nici măcar urșii oferiți ca premiu pentru cei care trag cel mai bine cu arma. Cam așa văd eu însingurarea, dacă ar trebui să-i asociez un decor.

Cînd sîntem tineri, predomină nevoia de apartenență la un grup. Diferențele dintre oameni sînt mai ușor trecute cu vederea, ne place să fim căutați, invitați, să avem companie în orice împrejurare. Dacă pleci de acasă pentru studii sau cu un serviciu și ajungi într-un loc în care nu ai mai fost niciodată, cum mi s-a întîmplat mie cu Bucureștiul, ai nevoie de cei din jur pentru a trăi cu adevărat, nu doar a supraviețui. E aproape vital, nou fiind, să pari o persoană agreabilă, să-ți ții anumite păreri pentru tine, „să nu superi“, așa cum ai fost învățat de acasă. Petreci timp cu anumiți oameni pentru că lucrați împreună, ori pentru că sînt singura ta variantă de a ieși în week-end, pentru că îți place cineva din anturajul lor, de fapt, la care nu știi cum să ajungi altfel, pentru că au mașină și tu nu, pentru că nu-ți permiți să plătești o cameră întreagă la hotel în excursiile în străinătate. Pentru toate motivele ascunse sau de-a dreptul puerile pe care le ai cînd ești la începutul vieții de adult.

Pe măsură ce te cunoști mai bine, începi să-ți onorezi valorile și preferințele și realizezi că mulți dintre cei din jur nu se aliniază cu ele. Gravitezi, chiar inconștient, spre oameni asemănători, cu care rezonezi, chiar dacă sînt noi. Te deschizi cînd găsești spațiu de a fi tu însuți, iar comunicarea se face repede, fără efort.

În vremurile de demult, un telefon fix suna o vreme în gol sau la el răspundea mereu altcineva care-ți spunea „Nu e acasă, nu știu cînd revine“. Nu deschidea nimeni ușa. Se întorceau scrisorile. Și atunci înțelegeai că s-a terminat. Astăzi, oamenii se supără cînd primesc un block și învață cu greu că cei care se autoelimină din viețile lor fac loc pentru alții, cei potriviți. Și că, de cele mai multe ori, persoanele care se îndepărtează au motivele lor, chiar fără legătură cu cei din jur, pe care poate nu consideră necesar să le comunice. Sau nu sînt în stare.

image
© wikimedia commons

Sfîrșitul unei prietenii, precum cel al unei iubiri, se petrece, de fapt, cu mult înainte de ruptură. Cînd părți din personalitatea, replicile, obiceiurile celuilalt ajung să te enerveze. Lucrurile mici: faptul că întîrzie de fiecare dată fără să se scuze sau că ajunge mereu mai repede și începe să te preseze, modul în care își alege întotdeauna cel mai bun loc la o masă în oraș, maniera de a împrumuta de la tine obiecte pentru care trebuie să insiști să le returneze. Micile șicane zilnice, felul în care trece ironiile la capitolul „am glumit“, detaliile personale despre tine pe care le divulgă în compania nepotrivită, faptul că fumează sau că nu bea cafea sau că, atunci cînd călătoriți împreună, nu pune o rolă de hîrtie igienică nouă cînd s-a terminat precedenta. Orice nimic la care înainte, în perioada în care nu era o opțiune să fii egoist cu timpul și cu resursele tale, nici măcar nu te-ai fi gîndit.

Abia la vîrsta de mijloc înveți să te alegi pe tine, ca și cînd nu ai fi avut pînă atunci acest drept. Obișnuința de a le face pe plac tuturor, tatuată adînc, dincolo de pielea ta, te face să te simți multă vreme vinovat. Uneori, ca să reușești să te rupi, e nevoie ca la 112 să sune cineva de pe stradă, care nu te cunoaște. Chiar dacă, după aceea, vor apărea mulți să spună, plini de emfază: „Aveai la cine apela“. 

Dacă ai noroc, poți număra pe degetele de la o mînă prieteniile pentru care nu ai nevoie de mult combustibil, ci doar de unul de calitate. Oamenii care înțeleg îndepărtările, apăsările, comportamentele uneori iraționale. De regulă, cu ei te-ai purtat cel mai urît, rece, în multe momente. Iar faptul că i-ai mai găsit acolo te-a făcut să te simți reconectat.

Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie. Am deslușit de mici că acasă nu te întreabă „Cît ai luat la teză?“, ci „Care a fost cea mai mare notă?“, că numai premiul întîi e cu coroniță și că, dacă nu ești bun la învățătură sau nu respecți regulile, ești scos la careu, în fața întregii școli, și arătat cu degetul. Noi n-am gustat serialul Friends, sîntem niște „Seinfelzi“ singuratici, egoiști fără să facem rău, dornici ocazional de apropieri pe care nu le știm gestiona, cărora li s-a spus că totul e o competiție și că în lume e nevoie să fii extrem, dar extrem de atent. Sîntem cei care se bucură că au mai apărut doi-trei rătăciți și, în sfîrșit, pornește roata cea mare din parcul de distracții, altfel gol. Un tur cu ea, din cînd în cînd, e cam tot ce putem da într-o prietenie.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.

Adevarul.ro

Rusi mobilizati FOTO Profimedia jpg
Primele decese ale unor ruși mobilizați: „Infarct, sinucidere, ciroză hepatică”
Cel puțin șase ruși mobilizați au murit din diverse cauze, după ce au fost recrutați, a atras atenția activistul pentru drepturile omului Pavel Cikov, conform publicației de presă independentă MediaZona.
Materiale de construcție achiziționate cu CEC-uri fără acoperire
Firmă jefuită în stil mare de propriii angajați. Prejudiciul depășește 700.000 de lei
Cinci bărbați au fost reținuți de polițiști, fiind suspectați că au furat materiale de construcție de la firma la care lucrau și le-au vândut la prețuri mai mici decât cele de producție.
Dmitrii Peskov kremlin.ru
Kremlinul vrea „consultări” pentru a stabili frontierele regiunilor anexate în Ucraina
Kremlinul a declarat că favorizează o „abordare echilibrată” a problemei armelor nucleare, nu bazată pe emoţii, după ce un aliat-cheie al preşedintelui Vladimir Putin a cerut în weekend ca Rusia să folosească o „armă nucleară de mică putere” în Ucraina

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia