Cîți prieteni v-au mai rămas?

Publicat în Dilema Veche nr. 962 din 15 septembrie – 21 septembrie 2022
Cea mai bună parte din noi jpeg

Apar în viață, din cînd în cînd, momente pentru care nimeni nu este cu adevărat pregătit. Un accident, o boală, necesitatea unui drum în noapte. Acele clipe de cumpănă în care ajungi să-ți dai seama că nu ai la cine să apelezi. Nu simți că ai putea suna pe nimeni din lista lungă de „prieteni“ care să-ți ofere genul de ajutor necesar, dorit. Și te întrebi cît rost mai are, atunci, acea listă, atît de lungă.

Timpul nostru, spun cei care se pricep la oameni, ar fi de preferat să fie împărțit în mod egal între familie, muncă și prieteni, treimea din urmă reprezentînd componenta socială a vieților noastre, felul în care alegem să ne petrecem clipele libere. Însingurarea nu vine, precum singurătatea, de la lipsa oamenilor din jur, ci de la absența celor potriviți. Altfel spus, din deconectare. Am avut ocazia să ajung odată, la o margine de lume, într-un parc de distracții închis. Nu mai rămăsese acolo nimeni, nici copiii care să vrea mereu o acadea în plus, nici omul care îți dă fisele pentru jocuri, nici cel care pornește roata cea mare. Nici măcar urșii oferiți ca premiu pentru cei care trag cel mai bine cu arma. Cam așa văd eu însingurarea, dacă ar trebui să-i asociez un decor.

Cînd sîntem tineri, predomină nevoia de apartenență la un grup. Diferențele dintre oameni sînt mai ușor trecute cu vederea, ne place să fim căutați, invitați, să avem companie în orice împrejurare. Dacă pleci de acasă pentru studii sau cu un serviciu și ajungi într-un loc în care nu ai mai fost niciodată, cum mi s-a întîmplat mie cu Bucureștiul, ai nevoie de cei din jur pentru a trăi cu adevărat, nu doar a supraviețui. E aproape vital, nou fiind, să pari o persoană agreabilă, să-ți ții anumite păreri pentru tine, „să nu superi“, așa cum ai fost învățat de acasă. Petreci timp cu anumiți oameni pentru că lucrați împreună, ori pentru că sînt singura ta variantă de a ieși în week-end, pentru că îți place cineva din anturajul lor, de fapt, la care nu știi cum să ajungi altfel, pentru că au mașină și tu nu, pentru că nu-ți permiți să plătești o cameră întreagă la hotel în excursiile în străinătate. Pentru toate motivele ascunse sau de-a dreptul puerile pe care le ai cînd ești la începutul vieții de adult.

Pe măsură ce te cunoști mai bine, începi să-ți onorezi valorile și preferințele și realizezi că mulți dintre cei din jur nu se aliniază cu ele. Gravitezi, chiar inconștient, spre oameni asemănători, cu care rezonezi, chiar dacă sînt noi. Te deschizi cînd găsești spațiu de a fi tu însuți, iar comunicarea se face repede, fără efort.

În vremurile de demult, un telefon fix suna o vreme în gol sau la el răspundea mereu altcineva care-ți spunea „Nu e acasă, nu știu cînd revine“. Nu deschidea nimeni ușa. Se întorceau scrisorile. Și atunci înțelegeai că s-a terminat. Astăzi, oamenii se supără cînd primesc un block și învață cu greu că cei care se autoelimină din viețile lor fac loc pentru alții, cei potriviți. Și că, de cele mai multe ori, persoanele care se îndepărtează au motivele lor, chiar fără legătură cu cei din jur, pe care poate nu consideră necesar să le comunice. Sau nu sînt în stare.

© wikimedia commons
© wikimedia commons

Sfîrșitul unei prietenii, precum cel al unei iubiri, se petrece, de fapt, cu mult înainte de ruptură. Cînd părți din personalitatea, replicile, obiceiurile celuilalt ajung să te enerveze. Lucrurile mici: faptul că întîrzie de fiecare dată fără să se scuze sau că ajunge mereu mai repede și începe să te preseze, modul în care își alege întotdeauna cel mai bun loc la o masă în oraș, maniera de a împrumuta de la tine obiecte pentru care trebuie să insiști să le returneze. Micile șicane zilnice, felul în care trece ironiile la capitolul „am glumit“, detaliile personale despre tine pe care le divulgă în compania nepotrivită, faptul că fumează sau că nu bea cafea sau că, atunci cînd călătoriți împreună, nu pune o rolă de hîrtie igienică nouă cînd s-a terminat precedenta. Orice nimic la care înainte, în perioada în care nu era o opțiune să fii egoist cu timpul și cu resursele tale, nici măcar nu te-ai fi gîndit.

Abia la vîrsta de mijloc înveți să te alegi pe tine, ca și cînd nu ai fi avut pînă atunci acest drept. Obișnuința de a le face pe plac tuturor, tatuată adînc, dincolo de pielea ta, te face să te simți multă vreme vinovat. Uneori, ca să reușești să te rupi, e nevoie ca la 112 să sune cineva de pe stradă, care nu te cunoaște. Chiar dacă, după aceea, vor apărea mulți să spună, plini de emfază: „Aveai la cine apela“. 

Dacă ai noroc, poți număra pe degetele de la o mînă prieteniile pentru care nu ai nevoie de mult combustibil, ci doar de unul de calitate. Oamenii care înțeleg îndepărtările, apăsările, comportamentele uneori iraționale. De regulă, cu ei te-ai purtat cel mai urît, rece, în multe momente. Iar faptul că i-ai mai găsit acolo te-a făcut să te simți reconectat.

Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie. Am deslușit de mici că acasă nu te întreabă „Cît ai luat la teză?“, ci „Care a fost cea mai mare notă?“, că numai premiul întîi e cu coroniță și că, dacă nu ești bun la învățătură sau nu respecți regulile, ești scos la careu, în fața întregii școli, și arătat cu degetul. Noi n-am gustat serialul Friends, sîntem niște „Seinfelzi“ singuratici, egoiști fără să facem rău, dornici ocazional de apropieri pe care nu le știm gestiona, cărora li s-a spus că totul e o competiție și că în lume e nevoie să fii extrem, dar extrem de atent. Sîntem cei care se bucură că au mai apărut doi-trei rătăciți și, în sfîrșit, pornește roata cea mare din parcul de distracții, altfel gol. Un tur cu ea, din cînd în cînd, e cam tot ce putem da într-o prietenie.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Bancher renumit, judecat pentru ucidere din culpă. Radu Grațian Ghețea a produs un accident rutier soldat cu moartea unei persoane
Președintele uneia dintre cele mai cunoscute bănci din România a fost trimis în judecată, pentru un accident rutier pe care l-a provocat, spun procurorii, în anul 2022.
image
Cine a fost țarul Ivan al IV-lea al Rusiei, supranumit „cel groaznic“: în masacrul de la Novgorod au fost uciși 60.000 de oameni
La 18 martie 1584, Ivan cel Groaznic a murit în timpul unei partide de şah. Se spune că Ivan a murit de o afecțiune a intestinelor și a aparatului urogenital însă, după ce Stalin a ordonat deshumarea sa, acestor afecţiuni li se adaugă şi otrăvirea cu mercur.
image
Marele Zid Românesc de la Curbura Carpaților. Este lung de zece kilometri și se află la granița dintre două județe
Legenda de la care porneşte şi numele misterioasei formaţiuni geologice spune că acest zid a fost ridicat de fiinţele mitice care trăiau în această regiune cu milenii în urmă - uriaşii, care aveau înfăţişări ciudate şi puteri nemăsurate.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.