Evadări în absolut

Publicat în Dilema Veche nr. 956 din 4 – 10 august 2022
Zizi și neantul jpeg

Înotul în mare a urmat celui din piscină. Marea, așa cum am mai scris, era unul dintre puținele locuri care o rupeau cu limitele, care le desființau. Care îți permitea să devii curajos și să îndrăznești cu privirea dincolo de ele.

Înotul, însă, te făcea să îndrăznești și altfel decît cu privirea: mai direct. Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările. Cel puțin asta era senzația, poate nu chiar atît de concret formulată. Chiar dacă, înotînd așa, nu puteai să ajungi undeva, măcar aveai curajul să forțezi niște linii imaginare. Care te cam ținuseră într-un loc toată viața. Cu atît mai mult în România comunistă, în care erai bine împrejmuit și încartiruit. În care nu puteai să treci de contururile țării tale, care, la orele de geografie, păreau imaginare și de joacă. Dar care, în realitate, erau cît e poate de adevărate, de dure și de inflexibile.

Da, în copilărie posibilitatea depășirii limitelor pe care ți-o oferea marea născuse mituri. O dată, conștientizarea granițelor despre care mai vorbisem: cum am mai scris, cînd eram mică am întrebat, firesc, dacă dincolo de mare mai e ceva. Mi s-a spus că e Turcia. Poate că atunci a fost a doua conștientizare (după călătoria în Iugoslavia, unde aveam rude, pe la 2-3 ani) că mai există și alte țări pe lîngă România (de altfel, și „România” însemna, de fapt, doar cîteva locuri din București, de prin jurul Parcului Tineretului, Sinaia și Mangalia, cu un mic ocol prin Cîmpulung Muscel). Că există locuri în care oamenii vorbesc altfel decît noi (la Novisad plîngeam cînd vorbeau bunicii mei de acolo și le spuneam să vorbească „normal”), au obiceiuri diferite și, una peste alta, lucrurile arată și se întîmplă diferit.

Cînd i-am întrebat pe ai mei cum se poate ajunge în Turcia, mi-au spus povestea, pe care am mai pomenit-o, de altfel, cu salteaua plutitoare. Că te poți întinde pe o saltea, te lași în voia mării și, peste noapte, pur și simplu te trezești în Turcia. Așa, granițele și trecerea lor au devenit o chestiune mitologică. În loc de una politică și dureroasă. Posibila sau, mai curînd, imposibila plecare-n Turcia stătea aproape pe același plan cu venirile Zînei Mării cu cadouri pe lămpile din camerele de la hotel: și una, și cealaltă te duceau cu gîndul la spații de necuprins, chiar și cu gîndul.

Revenind, însă, la înotul propriu-zis: evident că înaintarea chiar dincolo de geamandură nu te putea duce niciunde. Dar, atunci cînd te avîntai cît de cît în larg, chiar în ritmul prea prudent al mișcărilor reglementare de bras, aveai senzația posibilității și a unei oarecari puteri. Posibilitatea și puterea de a înainta în spațiul dintre. În spațiul dintre țărmul cunoscut și cel care promitea măcar ițirea necunoscutului.

La fel se întîmpla și la munte. Cînd urcai, chiar și la Cota 1400, dar cu atît mai mult mai sus, aveai aceeași senzație de libertate și de posibilitate. Sigur că nu ajungeai în altă țară, liberă, tot cățărîndu-te așa. Fie că urcai pe Jepi ori pe la Cabana Naturaliștilor. Dar aveai senzația, ca și atunci cînd înotai în mare, că ți-ai depășit limitele. Urcușul ăsta prin locuri care semănau cu cele pe care le vedeai prin SF-uri ca fiind de pe alte planete, spre înălțimi tot mai nebănuite, era, pînă la urmă, un drum spre cer. Era o îndrăzneală spre ceea ce credeam, pe atunci, că ar putea fi absolutul. Către cît știam – sau mai curînd simțeam – despre transcendent. La fel cum la mare ne ademenea linia orizontului, locul ei de întîlnire cu cerul, la munte ne atrăgeau crestele pierdute în nori: locul în care munții se intersectau cu văzduhul.

Interesant e că, pe vremea de atunci, mai curînd evadam în absolut decît în alte lumi din realitate. Acolo, dacă era să plecăm, ajungeam ca nașa mea Zizi care, așa cum am mai povestit, a plecat în Austria pe cînd aveam vreo 5-6 ani. Odată plecată, a fost ca și cum ar fi trecut într-o versiune a lumii celeilalte. Ne scria de acolo, ne trimitea chiar pachete, dar nu credeam c-o s-o mai vedem vreodată.

Înotul, ca și urcatul pe munte, îți dădea, cum am mai spus, senzația de libertate și de putere. Deși practicîndu-le nu ajungeai într-un loc liber la modul concret, exercițiul lor în sine te făcea să te simți descătușat și puternic. Îți dădea o altă dimensiune a lucrurilor. Da, era o eliberare înăuntrul bulei, în interiorul închisorii, una circumscrisă. Dar avea profunzime. Și te ajuta să evoluezi, fizic și, mai ales, spiritual, înspre cît puteai duce din libertate și necuprins.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.