Charles de Foucauld

Publicat în Dilema Veche nr. 957 din 11 – 17 august 2022
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

„Părinte, mă las în mîinile Tale, / fă ceea ce voiești din mine. / Orice ai face din mine, îți mulțumesc. / Sînt gata pentru tot, accept totul. / Numai ca voia Ta să se facă în mine, / în toate făpturile Tale, / Nu doresc nimic altceva, Dumnezeul meu. / Îmi încredințez sufletul în mîinile Tale; / ți-l ofer, Dumnezeul meu, / cu toată dragostea inimii mele, / pentru că te iubesc / și pentru că iubirea mea are nevoie ca eu să mă dăruiesc, / să mă încredințez fără măsură în mîinile Tale, / cu nesfîrșită încredere, / pentru că ești Tatăl meu.” Această rugăciune de încredințare în voia lui Dumnezeu, cunoscută în lumea catolică, îi aparține lui Charles de Foucauld (1848-1916), canonizat la 15 mai 2022, după aproape un secol de la deschiderea, în 1927, a procesului de beatificare. Chipul asprit de asceză și de soare, dintr-o fotografie de la 1905, a devenit imaginea sa consacrată, prezentată întregii lumi pe fațada Bazilicii Sfîntul Petru și reprodusă la nesfîrșit pe monografii, broșuri, ziare și chiar benzi desenate. Dintr-o astfel de bandă desenată a aflat despre acest eremit – ucis pe 1 decembrie 1916 de membri ai confreriei Sanûsiyya, la Tamanrasset, în Maroc – și tînărul tîmplar care, pe 30 noiembrie 2016, supraviețuise miraculos după o cădere de la mare înălțime.

Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld, în preziua centenarului morții sale, iar tînărul „miraculat”, pe nume Charle (fără s final), nu era nici măcar botezat. A reușit să iasă singur după ajutor, avînd abdomenul străpuns de o bucată ascuțită de lemn, pe o ușă laterală a bisericii, pentru a nu-i șoca, după cum mărturisește în primul interviu oferit jurnalului La Croix, pe copiii care erau în preajmă. Și deși nebotezat, a acceptat toate întrebările și anchetele care au durat cîțiva ani pînă la recunoașterea medicală și teologică a evenimentului miraculos. Pe 15 mai, împreună cu familia, a fost și el prezent în Piața Sfîntul Petru la canonizarea marelui său protector. De o simplă și relaxată bunăcuviință, Charle a povestit cum căderea i s-a părut straniu de îndelungată și că, în acest timp extins, a luat decizia de a se „abandona”. Recunoaște că nu are explicații și că multele „coincidențe” legate de Charles de Foucauld îl pun pe gînduri, fără a-l conduce însă spre convertire...

Pentru cunoscătorii vieții lui Charles de Foucauld, miracolul decisiv pentru canonizare este ca o pecete a vocației sale singulare: dintr-un tînăr excentric și petrecăreț devine un militar respectat și un explorator recunoscut, care, în urma experienței printre musulmani, revine la credință și decide să se consacre total unei vieți de smerenie și sărăcie. Două din mărturiile scrise în anii convertirii pot fi recitite cu alți ochi după miracolul care i-a fost recent atribuit: înainte de convertire, mergea în biserici, fără să creadă, și petrecea multă vreme rugîndu-se astfel: „Doamne, dacă exiști, fă să te cunosc!”; iar după convertire, îi scria unui prieten: „Din momentul în care am crezut că există Dumnezeu, am înțeles că nu puteam face altfel decît să trăiesc pentru El”. Charles avea să îmbrățișeze viața monahală riguroasă a trapiștilor, să plece apoi la Nazaret pe urmele lui Iisus, pentru a-și petrece în cele din urmă viața ca preot sihastru printre tuaregii din Sahara. Visul de a întemeia un nou ordin nu va prinde contur. La moartea sa abia dacă exista promisiunea unei confraternități spirituale pe care discipolul și legatarul său, Louis Massignon, marele orientalist, convertit el însuși printre musulmani, avea să o facă posibilă și cunoscută generațiilor următoare. Tot Massignon, invitat în tinerețe de Charles de Foucauld să-l urmeze în ermitajul din Maroc, pentru a duce o viață de rugăciune și de studiu, în folosul celor umili, îi va încredința scriitorului René Bazin sarcina primei monografii despre maestrul său spiritual. De aici, din 1921, începe iradierea unui model spiritual exigent și nonconformist. Nimic din viața celui care își propusese să fie „prietenul tuturor, buni sau răi, fratele universal” nu a fost previzibil, cu toate că însemnările sale conțin premoniția martiriului, iar dispozițiile testamentare interzic ca trupul să-i fie luat din locul în care va fi murit. Înainte de a fi ucis, notase: „Nu vom iubi niciodată destul”.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții (Editura Spandugino, 2021).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Soldati ucraineni se adapostesc in timpul unui bombardament in Lyman- razboi Ucraina FOTO Profimedia
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Armata ucraineană continuă să elibereze localități: Rușii atacă cu rachete S-300
Armata ucraineană continuă să elibereze localități de pe frontul de est în pofida anexărilor efectuate de Moscova. În Zaporojie, armata rusă atacă cu rachete sol-aer S-300 cu rază lungă de acțiune.
Sebastian Ghiţă la ICCJ / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Curtea de Apel București a restituit la DNA dosarul firmelor lui Sebastian Ghiță. Prejudiciul, 100 de milioane de lei
Judecătorii de cameră preliminară, Isabelle Tocan și Alexandru Mihai Mihalcea de la Curtea de Apel București, au anulat probatoriul din dosarul firmelor fostului deputat PSD Sebastian Ghiță și au restituit cazul la DNA. Decizia este definitivă.
Oamenii legii au întocmit un dosar penal pentru loviri şi alte violenţe după ce au văzut imaginile. Captură filmuleț Facebook
Bătaie pe stradă între două eleve din Găești. Băieții au asistat pasivi VIDEO
A fost scandal în Găești, între două fete, eleve la Colegiul Național Vladimir Streinu. Cele două s-au bătut mai ceva ca într-un ring de box. S-au lovit cu pumnii, palmele, picioarele și s-au tras de păr.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia