Zece școli de arhitectură pentru satele românești

Publicat în Dilema Veche nr. 958 din 18 august – 24 august 2022
image
© L. Niculae

Zece este un număr frumos, iar anul acesta am organizat a zecea școală de vară Arhipera, dedicată studenților arhitecți și comunităților rurale în care aceștia sînt activi. Începînd cu 2012, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, împreună cu Arhipera, organizează școlile de vară axate pe relația dintre arhitectură și comunități. Prima școală de vară a avut loc în Dor Mărunt, iar cele care i-au urmat în Belciugatele și Dor Mărunt. Din 2019, la invitația Uniunii Arhitecților din România, Școlile de vară Arhipera se desfășoară la Chiojdu, în minunatul cadru al Casei cu blazoane. Spun minunat pentru că la Casa cu blazoane avem atît o arhitectură veche de un înalt rafinament, cît și o arhitectură nouă remarcabilă, aparținînd regretatului arhitect Călin Hoinărescu, care ne-a părăsit chiar anul acesta. Călin Hoinărescu a reușit să demonstreze cu brio că se poate face arhitectură contemporană de calitate în mediul rural, chiar în vecinătatea unor ansambluri culturale majore, o arhitectură care se hrănește din tradiție și care susține identitatea culturală locală. 

Mizele proiectării pentru satul românesc sînt mari. Prima este legată de moștenirea culturală care este pe cale de dispariție și care poate fi susținută doar prin efortul de înțelegere și cunoaștere pe care arhitecții trebuie să-l depună încă din perioada studenției. Fiecare sat aparține unei zone etnografice cu caracteristici specifice. Locuințele nou proiectate, dar și noi clădiri importante aduc modele de import, nefiltrate și care se impun cu forța unei aculturații. Frumusețea, armonia, decența și inteligența clădirilor vechi sînt adesea înlocuite de o estetică îndoielnică, dublată de obtuzitate, avînd ca rezultat clădiri șocante, țipătoare și agresive. Arhitecții au datoria de a păstra și conserva clădirile de patrimoniu care și-au făcut drum prin veacuri pînă la noi, precum și de a le înțelege și proiecta clădiri noi pline de respect, bazate pe cunoaștere și inteligență. 

A doua miză, la fel de importantă, este legată de comunitățile rurale care au mare nevoie de arhitecți și la care arhitecții ajung foarte greu sau deloc. În multe locuri, cuvîntul arhitect are o semnificație necunoscută pentru mulți. Și totuși, studenții arhitecți care visează clienți bancheri ar trebui să știe că educația lor este finanțată și de către țărani, agricultori și arendași și că o etică minimă ar trebui să ne îndrepte, pe noi, arhitecții, și către sat, nu doar către oraș. De aceea, școlile de vară Arhipera au încercat, de la bun început, să recreeze această legătură directă între arhitect și sat, legătură stabilită încă din perioada interbelică cînd, după reforma agrară din 1918-1921, au fost proiectate peste 100 de sate de către arhitecții și urbaniștii vremii. 

Într-un prezent în care conceptele de sustenabilitate și economie circulară au devenit apă de gură menită să preschimbe halena în mireasmă, susținerea comunităților locale, a meșteșugurilor tradiționale, construirea cu materiale locale ar trebui să fie lege, dar nu este așa. Dincolo de interesele economice legate de desfacerea unor produse industriale fabricate pe scară largă, persistă prejudecata potrivit căreia materialele locale sînt de calitate mai slabă, meșterii au dispărut, nu mai ai cu cine lucra și așa mai departe. Rolul arhitecților este acela de a gîndi alcătuiri constructive moderne care folosesc materiale și tehnologii locale, prin cercetare aplicată, prin căutări, prin eșecuri repetate urmate de succese, altfel spus, prin asumarea cercetării și inovării avînd ca scop susținerea satului românesc. Acesta, cu modestia sa tradițională, continuă să ne hrănească pe noi, arhitecții, amatori avizați, cu legume din grădină și fructe din livadă, dar și cu case care, chiar de la prima privire, îți oferă frumos, armonie și pace. 

În 2012, cînd am construit primele patru case Arhipera pentru familii aflate în sărăcie extremă din Dor Mărunt, nu ne gîndeam că vom reuși să organizăm zece școli de vară. De altfel, la acel moment, nici nu existau foarte multe școli de vară în România. Însă politicile mediului universitar și organizațiilor profesionale ale arhitecților au dus la dezvoltarea fantastică a acestei forme de învățare non-formală, la creșterea exponențială a numărului școlilor de vară pentru arhitecți, iar majoritatea acestora se desfășoară la sat. Nu pot decît să sper că această masă critică îi va îndrepta pe arhitecți către rural, iar așteptarea nu va mai dura mult. Sînt comune care s-au organizat și oferă casă, masă și mașină oricărui arhitect care ar dori să profeseze acolo, înțelegînd valoarea arhitecturii pentru satul românesc. Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință. În ceea ce ne privește, a unsprezecea școală de vară Arhipera va fi tot la Chiojdu, acolo unde Uniunea Arhitecților din România, împreună cu Florin, Florica, Petru și George, ne fac să ne simțim acasă, iar copiii și profesorii Școlii Gimnaziale „Constantin C. Giurescu” ne primesc ca prieteni și colegi.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Delapidare  FOTO Poliția Română png
Cinci indivizi din Iași și Vaslui, reținuți pentru delapidare. Au furat materiale de construcție de peste 700.000 de lei
Polițiștii Inspectoratului de Poliție Județean Vaslui, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, au efectuat 5 percheziții domiciliare, la adrese de pe raza municipiilor Vaslui și Iași.
Casa de amanet se află pe Bulevardul Republicii
Valoarea medie a bunurilor amanetate a fost de 1.000 de lei, în primul semestru. Ce lasă românii la casa de amanet
Valoarea medie a bunurilor amanetate a fost de 1.000 de lei/persoană, potrivit datelor unei cunoscute case de amanet, care indică și produsele lăsate frecvent în schimbul împrumutului.
Stephanie Keith/Getty Images
Iran, între două revoluții. De la „Allah e mare!” la „Femeie, Viață, Libertate!”
La mijlocul lunii septembrie, ‚poliția morală’ a Iranului, o entitate creată pentru a supraveghea respectarea codului vestimentar adoptat în 1981 (inclusiv purtarea ‚corectă’ a hijab-ului) a arestat o tânără de 22 de ani.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia